Bumerangul din anul electoral

Efectele în clasa politică ale strategiilor care s-au văzut în disputele politice din ultima vreme se vor deconta în fața urnelor.

65
5 minute de lectură

Cei mai înverșunați dintre contestatarii deciziei de revocare a procurorului-șef al DNA au venit din rândul votanților lui Klaus Iohannis, care l-au acuzat că a cedat prea ușor și că s-a temut nu doar de suspendare, dar chiar și de demitere. Pe rețelele de socializare, mesaje de genul „Iohannis și-a pierdut cel de-al doilea mandat” sau „Premierul USL s-a întors” (aluzie la perioada în care PNL și PSD l-au propus pe Klaus Iohannis prim-ministru în anul 2009), au înnegurat încrederea de care se bucura șeful statului. Cu doar o săptămână înainte, Iohannis anunțase, la Sibiu, că va candida pentru încă un mandat la Palatul Cotroceni.

Doar cei de la PNL l-au susținut pe președinte. Ludovic Orban a declarat că Iohannis „și-a sacrificat un interes personal pentru a se pune în slujba interesului național”, o afirmație care lasă în confuzie ce ar putea reprezenta, în acest caz, interesul personal al lui Iohannis în revocarea lui Kovesi. De altfel, PNL se pronunțase pe mai multe voci că este de neocolit decizia CCR, astfel că președintele nu poate să nu respecte instituțiile și Constituția țării.

Mult mai radicali au fost însă cei de la USR. Prin liderul lor, Dan Barna, la nici o oră distanță, formațiunea cea mai nouă din Parlament a anunțat că va avea candidat propriu la Președinție în anul 2019. Asta, după ce USR salutase candidatura lui Iohannis în 2019 și enunța nevoia de apropiere a opoziției, chiar în sensul susținerii la Cotroceni a unui singur candidat (care nu a fost nominalizat în persoana actualului președinte).

USR a mers chiar mai departe și, asemenea adolescenților în politică, a spus că se gândește să-i propună Laurei Codruța Kovesi să candideze din partea Uniunii. Kovesi nu a răspuns public, așa că rămâne la inventar declarația sa de la plecarea de la DNA potrivit căreia se întoarce procuror. După datele pe care le-a împărtășit apropiaților, procuror la DIICOT Sibiu.

Partidul condus de Dacian Cioloș s-a arătat dezamăgit de gestul lui Iohannis și i-a cerut acestuia, alături de USR, să convoace referendum pe tema justiției.

Toate gesturile de acum sunt însă contorizate pe termen lung, iar pe culoarul de dreapta pare cel mai dificil de concurat în perspectiva alegerilor prezidențiale. Chiar dacă singurul care a anunțat candidatura este Klaus Iohannis, fiecare lună care va urma după revocarea lui Kovesi va constitui tot atâtea teste pentru viitorul carierei sale politice. Lipsa de coagulare a partidelor de opoziție nu îi dă substanță candidaturii, ci doar un eventual suport popular, ca unică alternativă cu șanse. În lupta politică din perioada următoare, președintele e mai degrabă singur.

Un PNL disociat între contestatarii lui Ludovic Orban la șefia PNL nu-i poate fi aliat în lupta cu coaliția guvernamentală. Liberalii par mai preocupați de listele europarlamentare decât de combaterea unei suspendări prezidențiale. În plus, distanța pe care au luat-o în partid cei de la fostul PDL față de vechii liberali nu este doar un zvon. Se vede și la mai toate voturile din Parlament.

În cazul în care PSD va merge până la capăt cu suspendarea, asta înseamnă și un referendum de demitere a președintelui. Iar la cum stau lucrurile acum pe eșichierul politic, demiterea nu este doar o glumă.

În primul rând, PSD a schimbat Legea Referendumului, astfel că demiterea președintelui este mai ușoară decât la precedentele demersuri ale PSD avându-l ca țintă pe Traian Băsescu, în 2012 și în 2007. Pragul de participare la referendumul de demitere a șefului statului pentru validare a coborât de la 50% la 30% din numărul total de alegători înscriși pe listele electorale. Ultimul număr publicat de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) a fost de aproape 19 milioane, cu tot cu diaspora. De asemenea, demiterea se produce dacă 25% din totalul celor înscriși pe liste, așadar, tot aproximativ 19 milioane, spun „da”. Vorbim aici despre oamenii care se deplasează la urne, nu despre intenții în fața televizorului, în conversațiile cu amicii sau pe rețelele de socializare. Adică de mobilizarea populației la vot, de care se ocupă activiștii din partide. În cazul dreptei, avem o singură formațiune, PNL, cu filiale în fiecare circumscripție și oameni dispuși să fie observatori în cele aproximativ 18.000 de secții de votare.

De cealaltă parte, PSD este un partid disciplinat, cu un activ și simpatizanți ținuți permanent foarte mobili. Nu se poate anticipa, desigur, dacă s-a schimbat atitudinea românului față de demiterea președintelui, mai ales dacă ne amintim eșecul celor două demersuri de până acum ale PSD împotriva unui președinte cu care se afla în coabitare sau în opoziție. Însă, la felul în care guvernează de un an și jumătate, punându-și tot efortul în obținerea modificărilor de legi pe care le dorește, este plauzibil că nu se va da în lături din a specula fiecare moment de fragilitate a opoziției, fiecare ezitare a dreptei. Așa și-a asigurat PSD supraviețuirea în orice epocă pe care a traversat-o în ultimii 28 de ani. Riguros atent și disciplinat.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele