Remanierea tocmai s-a înfăptuit și, așa cum era de așteptat, Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Meleșcanu și Ministrul Afacerilor Interne, Carmen Dan, vor fi schimbați din funcții, în urma mandatelor pline de controverse, care au sensibilizat opinia publică.

O demisie așteptată

Demisia de „onoare” a doamnei Carmen Dan a fost intens cerută și asteptată, atât de parlamentarii din opoziție, cât și de cetățenii profund iritați de operațiunile brutale ale jandarmeriei la protestele din 10 august.

Numirea sa în funcție a fost o mutare surprinzătoare din partea liderului de atunci al PSD, iar debutul a fost un exercițiu de defensivă inutilă. Carmen Dan a „descoperit” un microfon într-o priză, dar verificările ulterioare au ajuns la concluzia că totul a fost o farsă a unui apropiat. A debutat însă cu stângul într-o Capitală deja sceptică în privința experienței sale profesionale limitate. Ulterior, controversata operațiune de curățare a Pieței Victoriei la mitingul diasporei a lăsat o pată neagră asupra reputației Jandarmeriei, iar ministrul Carmen Dan a luat apărarea instituției.

Fără îndoială, momentul care a marcat mandatul lui Carmen Dan a fost cel legat de protestele din 10 august, când o mare parte a opiniei publice a acuzat-o pe aceasta că a dat ordin Jandarmeriei să intervină violent pentru dispersarea manifestanților din Piața Victoriei. În urma acelor evenimente, a fost constituit un dosar penal, care nu a fost trimis în judecată nici până în prezent. Dosarul a fost declinat de Parchetul Militar către DIICOT pe motiv că ar conține informații ce țin de siguranța națională.

Un mandat ezitant

De cealaltă parte, Teodor Meleșcanu a tăcut diplomatic, dar neinspirat, în câteva situații importante pentru politica României. Nu a reacționat clar în legătură cu mutarea Ambasadei României de la Tel Aviv la Iersualim și nu s-a poziționat coerent nici în criza politică din Republica Moldova și la instaurarea noului guvern Maia Sandu. Criticii săi spun că această manieră ezitantă, inoportun de discretă, a creat o imagine a unei Românii lipsite de influență, apatice și oarecum izolate în tăcerea ei.  

Lipsa de reacție, poziționările bizare, apelul excesiv la calm și neasumarea apărute în spațiul mediatic au fost frecvent vizibile de-a lungul mandatului domnului Melescanu. Decizia de a susține SUA în problematica mutării ambasadei la Ierusalim a produs o distanțare în relațiile diplomatice cu statele arabe, dar și cu statele membre UE, care nu erau de acord cu această schimbare. Neasumarea memorandumului emis de guvern și clasificarea documentelor legate de acesta, argumentând că „diplomația este arta negocierilor care nu sunt neapărat publice” au arătat semne de netransparență și au trezit suspiciuni în presă. Promisiunile că poziția României nu va fi afectată de această decizie s-au dovedit a fi iluzii, deoarece statele islamice nu au mai oferit susținere în cadrul Națiunilor Unite, în urma cărora România și-a pierdut locul în Consiliul de Securitate al ONU.

Organizarea defectuasă a votului în diaspora, din 26 mai, care se înscrie, oarecum, în tradiția ultimelor alegeri, a condus la reacțiile agresive ale opiniei publice, cerându-se cu vehemență demisia acestuia. Criticii susțin că atribuțiile MAE nu au fost îndeplinite, nefiind alocate suficient personal și secții de vot, proporțional cu românii de peste hotare care, în final, nu au reușit să-și exercite acest drept garantat prin Constituție. Meleșcanu a aruncat însă vina pe decizia președintelui Klaus Iohannis de a convoca referendumul în aceeași zi cu alegerile europarlamentare, care ar fi creat o presiune suplimentară și ar fi întârziat votul.

Distanțarea României față de problemele din Republica Moldova și chiar ezitarea de a recunoaște noul guvern de la Chișinău au atins o coardă sensibilă a românilor: soarta fraților de peste Prut. Meleșcanu a fost acuzat că a avut o reacție slabă la scandalul de peste Prut, făcând apel excesiv la „calm și reținere, precum și la dialog”, cerând ca „toată lumea să vorbească pe aceeași voce, cu floricelele de rigoare”. Însă, în ciuda refuzului diplomatic, șeful MAE a salutat hotărârea de a organiza alegeri anticipate, inițiate de premierul Pavel Filip, apropiat al lui Plahotniuc. Evenimentele ulterioare și poziționarea partenerilor noștri europeni și nord-atlantici l-au contrazis pe Meleșcanu.

Facultate întârziată, carieră politică abruptă

Deși cei doi miniștri părăsesc simultan pozițiile din guvern, profilul lor profesional și intelectual este profund diferit.

Carmen Dan a absolvit Liceul de filologie-istorie „Zoia Kosmodemianskaia” din București, iar apoi, abia peste 11 ani, a terminat Facultatea de Drept, la Universitatea Ecologică din București, la „fără frecvență”, urmând să-și ia un master la ASE în managementul afacerilor publice europene.

În acea perioadă de 11 ani, Carmen Dan a fost secretară la Școala Generală nr. 3 din Videle și secretară la Consiliul Provizoriu de Uniune Națională. În perioada noiembrie 2001 și până în iulie 2002, a ocupat funcția de front desk teller la Raiffeisen – Agenția Videle, iar din iulie 1996, până în noiembrie 2001, a fost referent la Banca Agricolă, Agenția Videle.

În perioada 15 iunie 2012 – 13 martie 2014, a fost subprefect al județului Teleorman, iar ulterior, prefect. A fost votată președintă a Comisiei Juridice din Senat după alegerile din 11 decembrie 2016.

Doctorat la Geneva, traseu politic volatil

Teodor Meleșcanu este un diplomat de carieră, cu o inteligență cultivată, șlefuită în arta negocierilor. După absolvirea Liceului Moise Nicoară din Arad, a urmat studii universitare la Facultatea de Drept din București, promoția 1959-1964, și apoi cursuri postuniversitare de relații internaționale, la Universitatea din București, în perioada 1964-1966.

În anul 1966, a fost angajat ca diplomat în Ministerul Afacerilor Externe; promovând succesiv, prin examene și concursuri, până la rangul de ambasador, a îndeplinit o multitudine de funcții în cadrul MAE. Între 1967 și 1968, a urmat cursuri postuniversitare la Facultatea de Științe Economice și Sociale a Universității din Geneva și la Institutul Internațional de Înalte Studii Internaționale din același oraș elvețian, în perioada 1967-1970. A obținut, în anul 1973, titlul științific de doctor în științe politice și drept internațional, la Universitatea din Geneva. Teodor Meleșcanu a fost și administratorul grupului Rompetrol, condus de Dinu Patriciu.

În perioada 19 noiembrie 1992 – 11 decembrie 1996, Teodor Meleșcanu a îndeplinit funcția de ministru de stat, ministru al Afacerilor Externe în guvernul condus de Nicolae Văcăroiu. În urma alegerilor din noiembrie 1996, a fost ales ca senator de Prahova, pe listele PDSR.

În iunie 1997, a fondat partidul Alianța pentru România, împreună cu câțiva foști membri ai PDSR, Meleșcanu fiind ales președintele acestui partid, în decembrie 1997, și reales în aceeași funcție, în martie 2001.

În urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2004, a fost ales ca senator de Prahova, candidând pe listele Alianței DA.

În urma remanierii guvernamentale din 5 aprilie 2007, Teodor Meleșcanu a fost numit în funcția de ministru al Apărării Naționale în Guvernul Tăriceanu. În perioada 15 ianuarie – 29 februarie 2008, a fost ministru interimar al Justiției.

La data de 28 februarie 2012, a fost validat de Parlament în funcția de director al Serviciului de Informații Externe.

În afară de activitatea diplomatică și politică, Teodor Meleșcanu a desfășurat și o activitate didactică. El predă, ca profesor, la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, Catedra de relații internaționale, fiind titular al cursurilor „Drept internațional public”, „Securitate europeană” și „Principiile și practica diplomației”. De asemenea, predă „Teoria și practica negocierilor internaționale” la cursurile de masterat ale Facultății de Științe Politice a Universității din București și „Drept internațional public” la cursurile de masterat ale Facultății de Istorie a Universității din București.

Așadar, rămâne de văzut ce se va întâmpla în continuare, pentru că funcțiile vor fi ocupate de Nicolae Moga, la MAI, și de Ramona Mănescu, la MAE. Teodor Meleșcanu se poate retrage la catedră sau să-și scrie memoriile. Carmen Dan va urmări cu emoție evoluția dosarului penal de la DIICOT, legat de evenimentele violente din 10 august.