Când vor adopta euro celelalte țări din ECE?

9 minute de lectură

Prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană, niciuna dintre țările din Europa Centrală și de Est (ECE) nu a negociat vreo clauză de exceptare în ceea ce privește adoptarea euro (precum există în cazul Danemarcei și al Marii Britanii). Prin urmare, fiecare dintre aceste țări va trebui să adopte, la un moment dat, moneda euro.

„Angajamentul de aderare la Zona Euro este incontestabil, dar modul în care se desfăşoară procesul complex de asigurare a convergenţei economice preconizate rămâne în mare măsură la discreţia autorităţilor din ţările candidate”, preciza guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, la sfârșitul anului trecut. Criza financiară a reușit să convingă pe mulți că nu este de dorit să intri în zona euro oricând și oricum.

Bulgaria – guvernul bulgar a aprobat în august 2018 un plan de acțiune care prevede intrarea țării în ERM-2 („sala de așteptare” pentru aderarea la euro) și aderarea la Uniunea bancară a Uniunii Europene până la sfârșitul lunii iunie a acestui an. Miniștrii de finanțe din zona euro și Banca Centrală Europeană au dat deja lumină verde Sofiei pentru intarea în mecanismul cursului de schimb (ERM-2). Bulgaria, a cărei monedă, leva, a fost mult timp legată de euro prin intermediul unui consiliu monetar, este primul membru din afara zonei euro care încearcă să se alăture uniunii bancare, ceea ce va permite BCE să monitorizeze creditorii săi de top. Pentru a-și spori șansele sale, Sofia trebuie să își îmbunătățească cadrul macrofinanciar, să consolideze supravegherea sectorului financiar nebancar, inclusiv fondurile de pensii și firmele de asigurări, și să depună eforturi mai mari pentru combaterea spălării banilor. De asemenea, trebuie să-și îmbunătățească cadrul juridic al procedurii falimentului și alte reglementări relevante. Cursul de schimb este de 1,96 leva pentru un euro. Momentul probabil de trecere la euro va fi astfel iulie 2021.

Cehia – pe 12 decembrie 2018, guvernul ceh a adoptat o recomandare comună a Ministerului de Finanțe și a Băncii Naționale a Cehiei de a nu stabili, încă, o dată-țintă pentru adoptarea monedei euro în Republica Cehă. Singurul criteriu pe care țara nu l-a atins este criteriul ratei de schimb. Trebuie însă menționat că procesul de pregătire pentru adoptarea euro a început imediat după intrarea Cehiei în UE. De asemenea, în aprilie 2007 a fost aprobat ,,The National Changeover Plan’’, un website dedicat pregătirii trecerii la euro (www.zavedenieura.cz), unde pot fi consultate documentele elaborate de The National Coordination Group for Euro Adoption și substructurile de lucru aferente.

Croația – guvernul croat a luat în considerare adoptarea monedei euro la 2-3 ani după aderarea la UE (1 ianuarie 2018). Cu toate acestea, situația economică din țară nu a făcut cu adevărat ca țara de pe malul Adriaticii să îndeplinească în totalitate criteriile ERM II. Totuși, potrivit premierului croat Andrej Plenkovic, Croația își propune să adere la Zona Euro în 2023-2025. Kuna croată nu face parte din MCS II, iar cursul de schimb este de 7,42 unități pentru un euro.

Polonia – în prezent, zlotul polonez (PLN) are un curs de schimb flotant și nu este legat de euro. Cursul de schimb este de 4,30 zloți pentru un euro.

Potrivit unora dintre oficialii polonezi, măsurile de adoptare a monedei euro ar putea să înceapă nu mai devreme de 2020. O astfel de decizie ar necesita cel puțin două treimi dintre voturile membrilor Sejmului pentru a fi puse în aplicare. Totuși, partidul de guvernământ Lege și Justiție se opune cu fermitate participării Poloniei la zona euro. În 2019, Polonia va avea însă alegeri parlamentare.

Economia poloneză este apreciată de analiști ca „suficient de puternică” pentru a continua înlocuirea zlotului polonez cu euro. În cazul în care va exista decizie politică, țara ar putea adopta euro în perioada 2025-2028, conform analiștilor de la ForexNewsNow.com.

Ungaria – procesul de pregătire pentru adoptarea euro, deși a demarat imediat după intrarea țării în UE, nu a mai înregistrat progrese din anul 2009, adică după actualizarea The National Changeover Plan, prin care s-a stabilit strategia pe comunicare (principiile de bază, instituțiile implicate, principalele mesaje care urmează a fi transmise publicului, grupurile-țintă etc.). Trebuie menționat că Ungaria a fost printre primele state din afara zonei euro care, imediat după aderarea la UE, au înființat un Comitet Național de Coordonare (the National Euro Coordination Committee) format din reprezentanți la nivel înalt din guvern, ministere, banca centrală, instituții guvernamentale și structurat pe grupe de lucru și care, prin întâlniri periodice, a condus primele etape de pregătire pentru adoptarea euro. Inițial, Ungaria a fost dispusă să înlocuiască forintul (HUF) cu euro în 2010, dar nu a putut îndeplini criteriile de convergență necesare pentru ERM II, având o datorie publică ridicată, o inflație mare și un deficit bugetar care depășea limita ideală. Astfel, data-țintă pentru adoptarea monedei euro a fost amânată pe o perioadă nedeterminată. Mai presus de toate, guvernul conservator al prim-ministrului Viktor Orban este oarecum reticent față de adoptarea monedei euro în starea actuală a lucrurilor, atât din perspectivă economică, cât și din punct de vedere politic. În plus, guvernul ungar a subliniat anterior că forintul poate fi păstrat ca monedă a statului pentru următoarele decenii. Cu toate acestea, dacă agenda politică din Ungaria se va schimba, eventual în urma viitoarelor alegeri parlamentare din 2022, ar putea apărea vești bune pentru adoptarea ulterioară a monedei euro. În aceste condiții, analiștii de la ForexNewsNow.com consideră că 2027 este data când Ungaria poate înlocui forintul cu euro.

Experienţele slovenă și slovacă în zona euro

Foto: Bogdan Cristel

Parcursul Sloveniei şi al Slovaciei în interiorul Zonei euro (ZE) merită studiat atât din perspectiva convergenţei reale, cât şi din cea a convergenţei structurale. Deşi, în comparaţie cu România, aceste două state sunt mult mai mici ca suprafeţă geografică şi populaţie, economiile lor, din punctul de vedere al structurii, sunt asemănătoare cu cea a României. O principală caracteristică împărtăşită de România cu toate celelalte state foste comuniste, dar care ne diferenţiază faţă de media zonei euro, este sectorul industrial supradimensionat în detrimentul sectorului serviciilor, în comparaţie cu statele din vestul Europei.

Economia Slovaciei la momentul adoptării monedei euro (2009) avea o divergenţă structurală faţă de zona euro asemănătoare cu cea din prezent a României (la sfârşitul anului 2017), de 27,1 față de 27,8 pentru țara noastră (măsurată prin indicele Krugman – cu cât este mai mare această valoare, cu atât mai diferită este ca structură faţă de cea a zonei euro). Economia Sloveniei la momentul adoptării euro (2007) era mai apropiată din punct de vedere structural cu cea a zonei euro, având o valoare a indicelui Krugman de 19,8. În ceea ce priveşte însă procesul de convergenţă a structurii economice, odată intrate în zona euro, rezultatele nu sunt prea concludente. Media indicelui Krugman pentru aceste state de după momentul adoptării euro şi până în prezent este de 27,9 în cazul Slovaciei şi de 17,8 în cazul Sloveniei, ceea ce ne poate spune că simpla adoptare a monedei euro nu creează, de la sine, un proces de convergenţă structurală cu zona euro.

Din perspectiva convergenţei reale, la momentul adoptării euro, PIB-ul pe locuitor în preţuri curente al Sloveniei era de 56% din media zonei euro, în timp ce al Slovaciei a fost de 41%.

În ceea ce priveşte PIB pe locuitor la PCS (Paritatea de Cumpărare Standard), acesta a fost de 77% din media zonei euro pentru Slovenia şi de 65% pentru Slovacia.

În 2016, faţă de momentul aderării, Slovenia a înregistrat un regres din perspectiva creşterii PIB-ului pe locuitor la PCS, acesta scăzând la 76,5%, pe fondul unei inflaţii mai scăzute în zona euro, iar PIB-ul pe locuitor în preţuri curente a reprezentat 60% din media zonei euro (+4%) În acelaşi timp, Slovacia a avansat la un PIB pe locuitor de 46% (+5%) în preţuri curente şi 71% în PCS (+5%) din media ZE. În aceeaşi perioadă, 2009-2016, PIB pe locuitor la PCS a avansat cu 8,2 % în România, 9,7% în Polonia, 3,8% în Cehia şi 4,6% în Ungaria, în timp ce Bulgaria a crescut cu 6%. De unde ar putea reieşi că România şi Polonia, păstrând moneda proprie, au depăşit performanţa Slovaciei.

Slovenia a trecut printr-o criză bancară în 2013, ceea ce a dus la creşterea explozivă a deficitului bugetar şi a datoriei publice peste pragul stabilit de criteriile de la Maastricht.

Slovacia a avut deficite excesive în primii patru ani de la aderare, ceea ce a dus la creşterea rapidă a datoriei publice până la 55% din PIB în 2013, după care a reuşit o stabilizare. Ambele ţări au reuşit stabilizarea cursului real efectiv la nivelul anului aderării şi redresarea deficitului de cont curent.

Privind reducerea deficitului de cont curent, trebuie să menţionăm că aceste ţări au un grad de deschidere economică foarte ridicat și o producţie competitivă generatoare de exporturi masive.

În cazul Sloveniei, în anul 2017 exporturile reprezentau 83% din PIB, în timp ce în Slovacia acestea erau şi mai ridicate, 96% din PIB. Ca grad de comparaţie, media exporturilor ca procent din PIB pentru zona euro este de 47,3%, în timp ce în România acestea au o pondere de 41,4% din PIB.

Gabriel Nițulescu
Gabriel Nițulescu este jurnalist, comentator, analist economic și autor de cărți economice, cu articole publicate în presa economică românească. A fost jurnalist la Curentul, Ziarul Financiar, Capital, Banii Noștri, Ghidul de Bani și Financial Director Romania. A fost editor coordonator al săptămânalului Banii Noștri și redactor-șef al revistei lunare Financial Director România.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele