Opoziția spune că și-ar fi învățat lecția după eșecul moțiunii de cenzură din iunie, introdusă în sesiunea parlamentară anterioară, respinsă pe 27 iunie de parlament cu 166 de voturi pentru și patru împotrivă. Ar fi avut nevoie de 233 de voturi pentru ca guvernul Dăncilă să poată fi destituit. Cel puțin acestea sunt semnalele pe care le transmit liderii ei. Este suficient însă? Are Opoziția în acest moment capacitatea de a schimba aritmetica parlamentară cu o resetare a configurației puterii în perspectiva preluării președinției Consiliului Uniunii Europene? 

În primul rând, Opoziția pare să fi renunțat la lupta de orgolii absurde, cum o numește vicepreședintele USR Cristian Ghinea, care vorbește, în interviul acordat Reporter Global, despre o cursă instrumentată mai mult mediatic la exercițiul anterior, despre cine e primul care depune moțiunea. Liberalii, la rândul lor, arată că și-ar fi înțeles lecția primită cu duritate de la UDMR – susținător al proiectelor coaliției PSD-ALDE în parlament – și care la votul moțiunii din iunie a refuzat să voteze. A participat la dezbateri, nu și la vot. Președintele UDMR Kelemen Hunor a făcut atunci o declarație extrem de acidă la adresa liberalilor și a liderului PNL, Ludovic Orban, despre care a spus că nici măcar „la o cafea” nu l-a invitat, reproșându-i că nu a venit cu o ofertă viabilă de la care să pornească o eventuală negociere pentru susținerea moțiunii. Așa s-a ajuns să se bifeze un simplu exercițiu parlamentar, democratic, de afirmare a Opoziției, pe o formă fără fond și cu un rezultat previzibil. O înfrângere anticipată. 

Când cifrele contează

Nu foarte multe par să se fi schimbat între timp în Opoziție, pentru că aritmetica parlamentară a rămas totuși aceeași, cu excepția micilor defecțiuni înregistrate la votul pe legea offshore și la legea de combatere a spălării banilor. Prima a fost salvată de PSD – de votul negativ al partenerului ALDE – prin retrimiterea ei la comisii, instrumentată cu abilitate de vicepreședintele Camerei Deputaților, Florin Iordache. A doua a marcat și prima ieșire din front a UDMR, de la colaborarea fructuoasă pe care a stabilit-o în parlament cu PSD-ALDE, după ce alianța condusă de Dragnea și Tăriceanu a preluat puterea în decembrie 2016. UDMR a reclamat atunci introducerea în textul de lege a restricțiilor pentru organizațiile neguvernamentale, de care UDMR este legat în fieful său din Ardeal și cărora li se atribuie sponsorizări din afara țării. Cu toate acestea, aritmetica parlamentară a rămas neschimbată, cât să nu garanteze succesul unei eventuale moțiuni de cenzură. În această sesiune parlamentară, o moțiune de cenzură nu mai poate fi introdusă decât până la finele anului, înainte de preluarea de către România a președinției Consiliului Uniunii Europene. 

A reușit Opoziția să-și creeze o masă de manevră aptă de o întreprindere atât de dificilă pentru a face față forței pe care PSD-ALDE încă o deține? S-a maturizat ea, cu adevărat, într-atât încât să treacă peste orgolii și diferende pentru a-și uni forțele ca să poată debarca guvernul? De ce nu ar fi făcut-o până acum, pentru a se opune desantului PSD-ALDE asupra tuturor instituțiilor statului și asupra Justiției? Ultima, atacată în însăși matricea ei: legile de funcționare și Codurile penale – ceea ce a atras critici virulente din partea experților Comisiei de la Veneția și ale Comisiei Europene. Care ar fi cauza cel puțin a conștientizării unui efort pe care de astă dată Opoziția trebuie să-l facă?

Răspunsul vine dinspre momentul istoric pe care România îl va trăi odată cu preluarea președinției Consiliului Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2019.

Retorica antieuropeană a puterii

Nu este o noutate că toate acțiunile puterii din ultima vreme par a deteriora relația României cu Uniunea Europeană. Au devenit deja antologice declarațiile liderului ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, care a acuzat Comisia Europeană de părtinire până la a o asimila statului paralel care pune în pericol îndeplinirea obiectivelor alianței PSD-ALDE, aflată la guvernare. Discursul său a fost lansat de la tribuna Senatului României, pe care-l conduce, și a fost susținut în fața tuturor șefilor de Senate din Europa în luna iunie a acestui an. 

Declarațiile sale au fost secondate de cele ale președintelui PSD, Liviu Dragnea. Dragnea a acuzat, atât NATO, cât și UE, nici mai mult nici mai puțin că au încurajat, ba au și finanțat statul paralel, acel dușman nevăzut care „încearcă să preia controlul” în stat și folosește pentru asta resurse publice – așa cum a fost definit prin rezoluția PSD de la Herculane din 17 noiembrie 2017. NATO și UE au completat, astfel, panoplia adversarilor puterii din România alături de președintele Iohannis, SRI, SPP, Ministerul Public, DNA și societatea civilă. 

Temerile Bruxelles-ului

În aceste condiții, temerile pe care le naște la Bruxelles preluarea de către România a președinției Consiliului UE nu sunt tocmai greu de bănuit. De la mottoul „O Europă care protejează”, sub auspiciile căruia se derulează mandatul actual al Austriei la conducerea Consiliului UE, la preluarea frâielor de către cei care nici măcar nu ascund că văd în partenerii europeni veritabili dușmani ai poporului, complici ai așa-zisului stat paralel, este o cale extrem de lungă și sancționabilă în consecință. Decontul va fi făcut însă pe țară, de cea care a optat pentru aderarea la structurile europene, nu de cei care dețin temporar puterea. 

Frontul negocierilor 

Dinspre liberali vin apeluri la unitate către întreaga opoziție și se vorbește de firave punți pe care, susțin ei, le-ar fi stabilit individual cu parlamentari din PSD și ALDE pentru a obține susținerea moțiunii de cenzură și a submina astfel unitatea de monolit a coaliției. Până și liberalii admit însă că, în afară de alegeri anticipate, există și posibilitatea rezistenței până la alegerile din 2020, când PNL este dispus să preia puterea alături de partenerii din Opoziție, fără a-i nominaliza și lăsând să se înțeleagă că s-ar bucura de sprijinul UDMR, căruia i-ar fi identificat „necesitățile”. Adică reeditarea unor experiențe anterioare, cu mici schimbări în peisaj, odată cu apariția USR în parlament, după parlamentarele din decembrie 2016. 

USR la rându-i pare mai degrabă preocupat să crească și dispus, de asemenea, să se pregătească de preluarea puterii în 2020, odată cu alegerile parlamentare. 

Fostul premier și președinte al PSD Victor Ponta atrage atenția Opoziției că nu are nicio șansă în demersul său dacă nu negociază cu nemulțumiții din PSD. Cu condiția ca și cei din urmă să vrea să lupte pentru înlăturarea liderului PSD, Liviu Dragnea, căruia Opoziția îi reproșează confiscarea agendei publice și la adresa căruia primarul PSD al Capitalei, Gabriela Firea, lansează acuzații extrem de grave, de la cele de autoritarism și dictatură în interiorul partidului, la cele care ar pune în pericol însăși configurația administrativă a Capitalei, pe care Dragnea ar vrea-o desființată doar pentru a scăpa de un adversar incomod. 

Izolarea rebelilor

Recent, Comitetul Executiv al PSD i-a exclus pe doi dintre criticii lui Liviu Dragnea: Marian Neacșu și Adrian Țuțuianu, care au amenințat că, în cazul excluderii lor, vor submina aritmetica parlamentară, luând după ei parlamentari de la PSD. Declarațiile, făcute înainte de excludere, nu s-au soldat însă cu nicio acțiune. Adrian Țuțuianu a spus, imediat după excludere, că el nu va vota niciodată împotriva unei moțiuni de cenzură împotriva PSD. Despre criticile sale la adresa șefului de partid se aflase, oricum, pe surse, în baza unor înregistrări făcute pe ascuns la ședințele organizației Dâmbovița, pe care o conducea și unde făcea evaluări extrem de critice, asezonate cu termeni tari, la adresa președintelui PSD și a membrilor guvernului Dăncilă, pe care i-a numit „maimuțe”. 

Încurajarea de la Cotroceni

Care ar fi atunci atuurile unei eventuale moțiuni de cenzură? Câte șanse de reușită ar avea ea? 

Cartea în acest moment pare a se juca în curtea președintelui Iohannis, care a făcut luni o declarație surprinzătoare și extrem de dură, cu valoare de ultimatum. El a spus că România nu este pregătită să preia președinția Consiliului UE cu guvernul Dăncilă la pupitru. 

„De la 1 ianuarie 2019, România va prelua președinția Consiliului Uniunii Europene, o poziție extrem de importantă, o poziție extrem de onorantă, o poziție extrem de solicitantă mai ales pentru Guvern. Părerea mea este că nu suntem pregătiți pentru așa ceva. Acum câteva săptămâni am fost întrebat de jurnaliști și am spus că vom face față rezonabil, dar numai că între timp lucrurile au luat-o razna. La Guvern nu se mai înțeleg responsabilii pentru diferite sectoare, persoanele care ar trebui să se ocupe de chestiunile europene pleacă sau sunt demise și în acest fel ne trezim în ceasul al 12-lea total, total nepregătiți. Și cred că din păcate și acuma, în ultimul moment, necesitatea politică este înlocuirea acestui accident al democrației românești care este Guvernul Dragnea-Dăncilă. Nu există nicio perspectivă de bună guvernare. Nu există nicio perspectivă de bună implicare în afacerile europene. Aceste lucruri sunt foarte grave”, a declarat Klaus Iohannis la Adunarea Generală a Asociației Municipiilor din România.

„Eu îmi imaginez viitorul României în UE, puternic integrați, îmi imaginez locul României în NATO, o Românie puternică, cu o economie matură, cu un sistem de educație care creează premisele pentru o foarte bună pregătire, o Românie în care românii se simt bine acasă, în care vor să se întoarcă tinerii noștri valoroși”, a mai spus președintele.

Declarația șefului statului se corelează cu declarațiile prim-vicepreședintelui PSD, Raluca Turcan, care, în interviul acordat Reporter Global, vorbea despre necesitatea schimbării actualului guvern cu unul care, în perspectiva preluării președinției Consiliului UE, să poată să stea la masă cu lideri europeni relevanți, „un guvern care să poată să pună inclusiv pe masa Europei subiecte care țin de interesul cetățeanului român și european deopotrivă”.

Victor Ponta: Opoziția trebuie să negocieze cu nemulțumiții din PSD

„Eu am spus foarte clar că eu cred că este bine să avem alt guvern și că nu este fezabil și ar fi greșit ca un guvern ca Dăncilă să-l înlocuim cu un guvern Ludovic Orban, pentru că nu are nici voturile necesare și nu sunt nici pregătiți pentru asta. 

Dar pentru realizarea acestui lucru este nevoie de un grup serios, semnificativ din PSD, iar acest grup semnificativ nu se manifestă, iar dacă s-au manifestat au fost excluși și nu par capabili să se coaguleze. De aceea, și moțiunea de cenzură nu trebuie introdusă decât la momentul în care există o alternativă, altfel va rămâne un simplu exercițiu parlamentar și următoarea moțiune se introduce în februarie, mai devreme nu se poate. 

Opoziția trebuie să poarte negocieri cu grupul acelor oameni din PSD care s-au manifestat și public, și în Comitetul Executiv ca o alternativă sau, mă rog, împotriva domnului Dragnea. Dar problema e să aibă și ei curajul necesar, că, dacă nu-l au, e greu să porți negocieri cu cineva care nu vrea să lupte.”