
Recent, virusul plecat din China ne-a oferit o scenă de coșmar prin simbolismul său. O navă de croazieră, Westerdam, cu 2.200 de oameni la bord, a fost refuzată de la ancorare în porturi de către cinci state. Nimeni nu a vrut să primească la țărm nava care avea în program escale în mai multe țări. Cu toate acestea, Taiwan, Japonia, Filipine, Guam și Thailanda nu au permis accesul navei în porturi. Chiar dacă, se pare, niciun pasager nu este infectat cu coronavirus.
Situația seamănă cu epidemiile din feudalism. Ciumații erau izolați și atunci când mureau erau aruncați în gropi comune. Nu suntem acolo, dar nici foarte departe, principial vorbind, dacă o navă de croazieră nu este acceptată de cinci state și este trimisă să plutească pe apele oceanului.
Totul, din cauza coronavirusului. Știrile au izbucnit pe 31 decembrie a.c., chiar dacă, se pare, primele cazuri au apărut chiar de anul trecut.
Bilanțul epidemiei este, însă, aproape dramatic. Sunt peste 1.000 de decese și 45.000 de îmbolnăviri, dar cifrele se mișcă în fiecare zi. Rata mortalității rămâne totuși mai mică decât în cazul virusului SARS, care a atins China și Hong Kong, în anii 2002 și 2003, sau decât Ebola, care a lovit câteva țări africane în 2013 și 2016.
Și, totuși, reacția restului lumii a fost destul de rapidă. A fost vorba despre izolarea, practic, a Chinei. Multe companii aeriene occidentale și-au suspendat zborurile spre China continentală: Air France, British Airways, Lufthansa, Air Canada, American Airlines sau Delta. În primele zile ale lunii februarie a.c., au fost anulate o treime din zborurile interne și tot atâtea zboruri internaționale care aveau ca destinație China. Dar cursele aeriene către Wuhan, epicentrul epidemiei, au fost anulate în proporție de 93%.
Există deja calcule privind impactul coronavirusului asupra creșterii economice chineze și asupra economiei mondiale. Dar… cei care calculează despart impactul în funcție de durata epidemiei. În acest sens, există scenarii optimiste, pesimiste, scenariul de bază sau chiar cel dezastruos. Încetinirea economiei chineze este estimată, în funcție de scenariu, de la 0,2% până la 4,5%.
Analiștii au calculat că economia chineză a pierdut deja un punct procentual de creștere economică. Scenariul de bază ia în calcul că epidemia nu va putea fi oprită până la sfârșitul lunii martie, ceea ce va reduce ritmul creșterii economice estimat pentru anul acesta la 5,4%, la 4,5%.
Desigur, legăturile economice strânse dintre China și restul economiei mondiale va face ca impactul să se resimtă în toate statele importante ale lumii.
Astfel, în anul 2003, virusul SARS a amputat economia chineză de 1,2 puncte procentuale de creștere, iar economia globală a fost văduvită de 0,2% din creștere.
Acum, însă, economia chineză are un impact mult mai mare în economia lumii: 20% din cheltuielile cu turismul vin din China, tot 20% din producția de bunuri a lumii este realizată în China, 20% din creditul total la nivel mondial este derulat în China, comerțul cu China reprezintă 13% din cel global, iar cererea de petrol a Chinei înseamnă 12% din cea mondială. Doar aceste cifre arată cât de conectată este economia chineză la cea globală.
Christine Lagarde, președintele Băncii Centrale Europene, a făcut declarații reținute. A spus ceea ce știe toată lumea, și anume că noul virus adaugă o zonă de incertitudine pentru evoluția zonei euro. La fel și Jerome Powell, șeful Rezervei Federale americane, a fost destul de vag în declarații. Același refren: incertitudine pentru economia globală.
Suntem doar la momentul supozițiilor, estimărilor, calculelor. Realitatea este că ritmul de creștere al economiei mondiale va depinde de un singur factor: cât de repede se va găsi o soluție medicală pentru ca epidemia să fie oprită. În lipsa unei astfel de soluții, scenariile cele mai negre se pot adeveri.
La sfârșitul anului trecut, toate analizele economice numeau la capitolul riscuri două teme importante: războiul comercial dintre SUA și China și Brexit. Acestea erau considerate riscuri care puteau să ducă economia globală sau pe cea europeană către recesiune. Erau cele mai acute îngrijorări.
Numai că, în acest moment, războiul comercial SUA-China (care între timp și-a găsit, teoretic, o rezolvare) și Brexit-ul par o joacă de copii.
În China, a izbucnit virusul și lumea este în alertă. Statele și-au retras cetățenii din zonele afectate, a fost instituit un regim de carantină în regiuni ale Chinei, iar turismul în China tinde spre zero în această perioadă.
Situația este complicată pentru una dintre cele mai mari economii ale lumii și, în funcție de cât de mult se va extinde virusul, ar putea să ducă la o recesiune globală. Acum, economia mondială a uitat de războiul comercial SUA-China sau de Brexit. Un risc mult mai mare este în fața ei.
În același timp, virusul din China a schimbat măcar pentru o perioadă paradigma clasică a muncii. S-au închis fabrici din cauza coronavirusului, ale investitorilor străini sau autohtoni.
Analiștii cred chiar că situația creată de virus va da un impuls serios pentru ca în economia chineză să se dezvolte munca de acasă. Desigur, nu toate domeniile și nu toate tipurile de muncă se califică pentru a fi prestate de la domiciliu. Dar profesiile din domeniul tehnologiei informației, cele liberale, precum consultanța sau vânzările, pot fi susținute fără probleme de acasă.
Ce se întâmplă, însă, cu producția industrială? Introducerea roboților este deja o realitate. Sunt economii și industrii în care robotizarea este destul de avansată. Cel mai adesea, se dă exemplul industriei auto, în materie de robotizare.
Va fi de văzut în ce măsură situația excepțională în care se află economia chineză, din cauza epidemiei de coronavirus, va dezvolta mijloacele de a lucra de acasă. Totodată, au apărut estimări care arată că un sfert din forța de muncă din China riscă să sufere o scădere de salariu din cauza situației economice a companiilor și a pierderilor temporare pe care le vor înregistra.

Piețele de capital, în schimb, au primit cu mai mult optimism evoluția coronavirusului. După ce, în prima zi a redeschiderii de după Anul Nou Chinezesc și vacanța prelungită, bursele chineze au înregistrat scăderi, lucrurile au revenit la normal. Pe piața americană, principalii indici cu continuat să urce, ceea ce arată că în pofida amenințărilor și incertitudinilor, investitorii și-au păstrat cumpătul.
A existat și o injecție de capital făcută de banca centrală a Chinei, în valoare de 174 de miliarde de dolari, dar gestul a fost mai degrabă simbolic. El a arătat că Banca Chinei este gata să intervină, însă suma nu este semnificativă în raport de adâncimea pieței de capital chineze și, în general, față de anvergura economiei chineze.
Europa pare a fi ceva mai la adăpost de epidemie. Dacă judecăm doar în termeni medicali. În ceea ce privește influențele asupra economiei mondiale, efectele se vor resimți peste tot în lume. Spre exemplu, Călin Ile, președintele Federației Patronale din Industria hotelieră constată că Europa, marile capitale, i-a pierdut deocamdată pe cei mai importanți turiști străini, chinezii. Doar în Budapesta vin anual aproximativ 800.000 de turiști chinezi, iar așa cum a început anul acesta, sosirea lor este sub semnul întrebării. Ceea ce, evident, va însemna o reducere substanțială a veniturilor operatorilor din turism.
România este, din cauza prezenței discrete de pe harta turismului mondial, mai puțin lovită. Călin Ile speră că România ar putea transforma acest handicap într-o oportunitate, în sensul că ar putea să se promoveze ca o destinație turistică sigură pentru cei care nu vor mai merge anul acesta în China.
De asemenea, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a vorbit despre incertitudinea adusă de evoluția epidemiei de coronavirus și a anticipat chiar, spunând că, în funcție de mersul economiei mondiale, inflația în România ar putea să scadă ușor.
Suntem în fața unei situații relativ inedite. Se duce o nouă bătălie între om și virus, iar economia mondială este la mâna soluțiilor medicale pe care le vor găsi cercetătorii în domeniu. În funcție de acestea vom vedea și cât de mult va fi virusată economia globală. ■