Liviu Dragnea intră în anotimpul care îi aduce la răspântie soarta politică. Întreaga sa autoritate la vârful ierarhiei de partid și al establishmentului din România dă testul final. Așa se poate interpreta miza pe care o are toamna politică în care intrăm.

Liviu Dragnea este la capătul răbdării, iar acum se va vedea dacă este și la capătul puterilor. Dacă PSD îl va urma mutește, orbește în aplicarea strategiei sale de subordonare totală a instituțiilor acestei țări, precum și de sugrumare a independenței justiției, se poate spune că ne aflăm, ca țară, în fața unei pietre de hotar.

Decapitarea Parchetului General și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, după anestezierea DNA, DIICOT și ANI, pune în discuție capacitatea de imunizare practic a acestor instituții. Se spune că o instituție nu stă într-un om. De acord, însă managementul insuflat de un lider al Parchetului General sau al DNA, voința în înfăptuirea legii sunt direcții pe care oamenii angajați acolo le urmează. Mai mult decât oricând, sunt de urmărit semnalele pe care le dau oamenii legii la toate aceste schimbări de direcție.

Când s-au modificat legile justiției și codurile penale, sistemul a răspuns. Și-a scos anticorpii pe treptele tribunalelor din țară și i-a arătat puterii politice că merge prea departe.

Liviu Dragnea are un plan bine ticluit, care a avut și o avanpremieră desfășurată pe scena publică, în care a anunțat că intenționează să facă o mare curățenie în partid și în guvern. Apoi, în Parlament își va regla conturile cu Administrația Prezidențială. După ce i-au luat lui Iohannis nu mai puțin de șase din atribuțiile prezidențiale, Liviu Dragnea și susținătorii săi pregătesc și eliminarea șefului statului din numirea șefilor serviciilor secrete. Încă un bastion pe care strategia liderului PSD se pregătește să-l cucerească în această toamnă parlamentară.

Klaus Iohannis, alături de oamenii nemulțumiți din PSD și de instituțiile vizate de decapitări sau modificări ale modului de funcționare, reprezintă actorul politic care poate opri tăvălugul.

Există legi, există instrumente, este nevoie de voință și discernământ politic. Nu este vorba aici despre scoaterea PSD de la guvernare. Este vorba despre pasul înapoi al acestui lider al PSD sau de temperarea accesului de autoritarism.

Credibilitatea lui Liviu Dragnea este o altă poveste care se va tranșa în această toamnă. Un lider politic care primește avertismente și detașări publice din partea unor membri ai PSD și ai coaliției de guvernare își arată slăbiciunile. Un lider fără corespondenți în politica externă arată izolare și lipsă de recunoaștere. Chiar dacă se vor adeveri zvonurile că Liviu Dragnea s-ar afla la originea lobby-ului plătit lui Rudolph Giuliani, asta nu înseamnă deloc că instituțional Liviu Dragnea ar avea vreo influență la Casa Albă. Nu se scrie, dar se vorbește mult despre prezența la Londra a unor oameni de afaceri condamnați în România, despre care se spune că ar fi fost asiduu frecventați de Dan Șova, înainte de a merge la închisoare, care s-au cartelizat întru cumpărarea de influență. Lobby pentru ștergerea condamnărilor. Dacă și Liviu Dragnea li s-a alăturat celor care- și toacă averea pe intrări la oamenii marii politici nu există dovezi, însă rapida asumare a scrisorii lui Giuliani de către președintele Camerei Deputaților arată cât de mult i-a folosit în procesul de comunicare.

Politica unui stat precum Statele Unite nu se schimbă de pe o zi pe alta, mai cu seamă când România este privită dincolo de Ocean ca un pivot în calea dezagregării coeziunii din interiorul NATO. Cu Turcia, Franța și Germania care și-au anunțat doar zilele astea îndepărtarea de SUA în chestiuni care țin de securitate, este amatorist să spui că America critică lupta împotriva corupției. Este o gravă greșeală de interpretare și de comunicare din partea celor care își imaginează că Statele Unite abandonează o țară aliată în sprijinirea atingerii standardului „domnia legii”.

Liviu Dragnea se dovedește că nu are capacitatea de a gestiona strategiile ticluite în mințile consultanților săi. A deschis prea multe fronturi și acum respirația e tot mai sacadată de maratonul pe care îl tot duce din toamna trecută. Are nevoie de un sprint pentru a-l desăvârși. Întrebarea este dacă mai are suflu.

De prea multe ori, în vremea acestei guvernări, s-a vorbit despre proteste și ieșirea oamenilor în stradă. Nu s-a schimbat nimic din planul lui Liviu Dragnea și al aliaților săi de a sugruma puterea pe care o căpătaseră magistrații în instrumentarea dosarelor de corupție. Doar au fost amânări. Iar dacă acestea au un deznodământ, acesta se va consuma în următoarele luni. Strada înfuriată nu este un răspuns. A venit vremea ca instituțiile și actorii politici să-și folosească puterea și discernământul. Legile pot fi oprite prin justa lor controlare la capitolul constituționalitate. Eliminarea din sistem a procurorului general sau a șefului SRI au instrumente de oprire, de dezbatere a legalității unor astfel de demersuri. În toamna asta care se anunță fierbinte, e bine ca România să nu renunțe la statutul său de țară a democrației occidentale, căreia îi aparține prin istorie și origine. În vremurile acestea tulburi, democrație occidentală este sinonim cu statul de drept și cu liberalismul constituțional. Toți cei care au funcții în România ar trebui să intre în Decembrie Centenar cu toate aceste definiții clare și bine de tot consolidate. Liviu Dragnea este, ca orice politician, vremelnic. Statul de drept și liberalismul constituțional sunt temelia Vestului. E bine ca toată lumea să-și afirme direcția de mers.