Cealaltă criză a imigrației din Europa

    Emigrarea spre inima continentului îi ia pe internaționaliști din locurile care au cel mai mult nevoie de ei

    93
    LONDON, ENGLAND - MAY 20: Passengers board a bus leaving for Poland from Victoria coach station on May 20, 2009 in London, England. The Office for National Statistics (ONS) has released new figures showing a slow down in the number of migrants taking official residence in the UK from EU countries such as Poland due to an increase in the number leaving. (Photo by Dan Kitwood/Getty Images)

    Charlemagne

    Ediția tipărită | Europa – 4 aprilie 2019

    „POROȘENKO, ZELENSKY, Poroșenko, Zelensky…” îngână omul care numără voturile, ca pe un cântec, deasupra vrafului de hârtii. Este aproape de miezul nopții, duminica, la Ambasada Ucrainei de la Varșovia. Reprezentanții candidaților prezidențiali din țară sunt adunați în jurul unei mese de conferințe, ca să numere voturile din primul tur de la cetățenii care locuiesc aici, în Polonia vecină. Un bărbat trage buletinele lungi de vot dintr-un morman de la centru – au fost 39 de candidați – și le dă pe fiecare șefului său, care citește ce scrie pe buletinul de vot, apoi îl înmânează delegatului respectiv, care îl adaugă la teancul lui/ei. Teancurile pentru Petro Poroșenko, președintele în exercițiu, și Volodymyr Zelensky, comicul devenit politician și challengerul său, sunt cele mai mari.

    Scena reflectă ceva din rezistența Ucrainei. Spre deosebire de unele foste state sovietice, ea este o democrație, deși una adânc viciată. Ea rămâne atașată de traseul proeuropean croit în timpul protestelor pro-UE, de la Maidan, din 2013-2014, în ciuda incursiunilor militare rusești și a anexării Crimeii care au urmat. Ucrainenii se bucură de libertate, care a fost consolidată după liberalizarea vizelor în 2017, pentru a călători în UE și sute de mii și-au exercitat acest drept în ultimii cinci ani. Cei mai mulți s-au dus în Polonia, atrași de proximitatea ei, de asemănările cultural-lingvistice și de economia sa prosperă. Pe 31 martie, mii de ucraineni au stat la coadă la ambasada din Varșovia și la consulatele de la Gdansk și Cracovia pentru a vota: un exemplu de democrație transeuropeană.

    Și totuși, democrația și convergența europeană necesită mai mult decât alegeri din cinci în cinci ani. Ele necesită și un stat de drept, transparență și instituții puternice. Iar aici, Ucraina se chinuie. Corupția este endemică, iar oligarhii încă domină viața politică. Dezamăgirea față de ritmul lent al progresului i-a împins pe mulți să emigreze. De la circa 220.000 în 2013, numărul ucrainenilor care trăiesc în Polonia este acum de circa 1,5 milioane, deși estimările variază. Comparat cu valurile anterioare de emigranți ucraineni, acesta este mai puțin sezonier, dar și mai tânăr, mai multilingv și mai bine educat. Peste o treime din cei plecați recent au studii universitare.

    Anhelina Prymak s-a mutat în Polonia în 2013 ca să studieze afaceri europene. Corupția din universități este un factor major pentru studenții emigranți ca ea; șpăgile pentru note sunt atât de frecvente în Ucraina, încât costul general al studiilor poate fi similar pe ambele părți ale frontierei. Acum, ea lucrează pentru un think tank polonez. La fel și Sașa Iwaniuk, politolog și romancieră de la Kiev, care considera că universitatea ei din Ucraina este provincială și coruptă, așa că și-a mutat studiile doctorale la Lublin. Mulți antreprenori s-au mutat în Polonia, împreună cu mii de profesioniști IT, care o consideră adesea o trambulină spre Germania sau mai departe. „Pleacă studenții și oamenii de afaceri”, spune, cu disperare, Iwaniuk. „Este o catastrofă în termeni demografici. Țara pierde oamenii care o pot schimba”.

    Natalia Panchenko, o protestatară de la Maidan care locuiește acum la Varșovia, este de acord: „Cei care pleacă sunt cei care puteau să forțeze schimbarea”. Dar tocmai acești oameni – adesea tineri și fără parteneri, copii sau case care să îi ancoreze în Ucraina – spun că nu au de gând să se întoarcă până când situația de acolo nu se îmbunătățește. Ei pot, cel puțin, să investească o parte din energia lor reformatoare în țara lor de adopție. De pildă, mai mulți ucraineni au participat la protestele față de abuzurile constituționale ale partidului Lege și Justiție (PiS), de guvernământ în Polonia. Igor Isajew, un jurnalist ucrainean, a intrat în Cetățeni ai Poloniei, o mișcare anti-PiS, în 2016, datorită restricțiilor impuse de guvern asupra presei. „Sunt optimist că Polonia va scoate PiS de la conducere în alegeri”, spune el. Alții contribuie în afara politicii de partid. Ca parte a BETA Polska, o campanie pro-UE, Prymak ajută la desfășurarea unor simulări educaționale ale Parlamentului European pentru elevii și alegătorii din întreaga Polonie. „Oamenii sunt realmente angajați”, spune ea cu entuziasm, amintindu-și de o profesoară care a auzit-o vorbind despre inițiativă într-o cafenea și care a invitat imediat BETA la școala ei.

    În loc de ucraineni din Polonia, citiți și români din Spania, polonezi din Marea Britanie și lituanieni din Germania. Mișcarea liberă, zborurile ieftine, ascensiunea englezei și internaționalizarea universităților au făcut mai ușor decât niciodată ca europenii să meargă să trăiască în altă parte. Cei care fac asta tind să fie disproporționat de tineri și bine educați și devin și mai mult bine educați. Ei sunt mobili prin definiție și conștienți de beneficiile integrării europene. Ei tind să graviteze de la periferia estică și sudică a Europei spre centrul ei. Bruxelles, capitala UE, este exemplul suprem; destinația favorită a multora dintre cei care știu și cărora le pasă cel mai mult de UE. În serile însorite, terasele cafenelelor din fața Parlamentului European zumzăie de oficiali, politicieni și consilieri tineri și sclipitori de pe întreg continentul, care se amestecă cu alții care (în mod predominant) le împărtășesc expertiza și entuziasmul lor european. „Una dintre consecințele neintenționate ale construirii instituțiilor europene este că mulți dintre cel mai bine informați, mai proeuropeni oameni au plecat din capitalele naționale spre Bruxelles”, observă Timothy Garton Ash, un istoric de la Universitatea Oxford.

    Atracția centrului

    Politicienii UE călătoresc, cel puțin acasă, spre alegătorii lor. Iar site-urile de social media fac să fie mai ușor decât oricând ca emigranții să rămână activi în politica și societățile țărilor lor de baștină; ei pot vota la alegerile naționale, deși majoritate nu o face. Dar este clar că mișcarea lor centripetă duce cu ea o parte din seva modernizatoare care, dacă ar rămâne acolo, ar putea împinge țările lor mai repede în aceeași direcție. Un studiu al FMI arată că există o „asociere negativă importantă” între rata emigrației forței de muncă înalt calificate din țările est-europene în anul 2000 și ameliorarea calității guvernării lor cu 14 ani mai târziu.

    Va trebui să treacă tot atâta timp, cel puțin, pentru ca efectele cumulative ale valurilor recente de emigrare să se facă pe deplin resimțite. Ele sunt însă deja vizibile în unele locuri. Garton Ash se referă la țări precum Polonia, unde plecarea localnicilor foarte informați, proeuropeni poate fi simțită în tonul dezbaterilor naționale. „Se pare că europenii s-au dus în Europa”.

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    Comentariul:
    Introduceți numele