Sărăcie și șomaj îi așteaptă pe tot mai mulți tineri care abandonează școala. Iar România este printre statele europene cu cel mai ridicat nivel de abandon școlar. În mediul rural studiază 45% din populația școlară, iar rata abandonului școlar este cu 20% mai mare decât în marile orașe.
Rata de părăsire timpurie a școlii, adică tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani care nu se află în nicio formă de învățământ, este de 26% în zonele rurale. În școlile urbane, rata de părăsire timpurie a școlii este de 17% în orașele mici și de 6% în municipii. Deși rata de părăsire timpurie a școlii a scăzut ușor, de la 19,1% în 2015 la 18,3% în 2017, obiectivul național în cadrul strategiei Europa 2020 (11,3%) rămâne de neatins.
Țările Uniunii Europene s-au angajat să reducă rata abandonului școlar la 10% până în anul 2020, iar măsurile pentru contracararea acestui fenomen au început în iunie 2011. România este pe locul trei în Europa la abandonul școlar, fiind depășită doar de Spania și Malta.
Potrivit Eurostat, aproximativ o cincime dintre elevii români își încheie studiile la cel mult opt clase, iar 75% dintre copiii romi nu termină gimnaziul. 30% dintre copiii români de până la 18 ani renunță la studii, în creștere cu 10% față de situația din anul 2016 și cu 7% peste media europeană.
Numărul elevilor a scăzut dramatic în ultimele două decenii
În ceea ce privește calitatea învățământului, 38% din elevii de clasa a opta au avut sub nota minimă, 5, la examenele naționale, iar în școlile din mediul urban, 15% din elevi au luat sub nota minimă la evaluările naționale. De asemenea, numărul elevilor este în continuă scădere. În anul 1995, erau 3,7 milioane de elevi în sistemul preuniversitar, iar în 2016, ajungeau la 2,5 milioane de elevi. O scădere explicată prin emigrație, declinul demografic și abandonul școlar.
Rata analfabetismului funcțional este îngrijorătoare: aproximativ 40% dintre tinerii în vârstă de 15 ani sunt analfabeți funcțional. Elevii români au, în continuare, dificultăți să citească și să înțeleagă un text, iar la matematică nu pot rezolva decât exerciții de bază. Rezultatele ultimului test PISA, din anul 2015, au clasat România pe locul 48, din 72 de state, în urma Bulgariei și Ungariei. O scădere față de anul 2012, atunci când România s-a aflat pe locul 45 din 65 de țări. Pe primul loc se află Singapore. Studiul PISA a evaluat aproximativ 540.000 de elevi din 72 de țări la Matematică, Lectură și Științe.
Un studiu al Centrului de Evaluare și Analize Educaționale arată că, deși știu să citească, elevii nu reușesc să înțeleagă textele. Experții atrag atenția că aceasta este o consecință a faptului că programele școlare sunt, în continuare, prea stufoase, elevii fiind obligați să memoreze informațiile, nu să analizeze textele.
Noul an școlar a început cu aceleași probleme: școli fără autorizație de incendiu, fără canalizare și apă curentă și manuale tipărite greșit. Din păcate, nu există o statistică la nivelul țării a școlilor care au toaleta în curte sau a celor care nu au autorizație de protecție în caz de incendiu. În schimb, există un program de guvernare extrem de generos privind reabilitarea școlilor și construcția de grădinițe, dar care nu este clar în ce măsură se și pune în practică.
Bugetul alocat educației anul acesta este de 23,7 miliarde de lei, cel mai mare din ultimii zece ani (după cum afirmă oficialii guvernamentali), dar unul dintre cele mai mici din Europa. În același timp, alocarea a 6% din PIB pentru educație este hazardată în condițiile în care investițiile nu au rezultate vizibile, iar standardele de calitate ale sistemului educațional nu au ținte clare de creștere.
În acest context, populația cheltuiește individual tot mai mult pentru educație, în condițiile în care, în România, învățământul este teoretic gratuit. 78% din familiile din România au mari dificultăți să suporte cheltuielile pentru educație, acesta fiind unul dintre motivele abandonului școlar.
Multe instituții, mulți angajați, rezultate zero
În final, în pofida rezultatelor slabe ale învățământului, prezentăm o listă a instituțiilor statului care se ocupă de domeniul educației (nu există o cifră declarată oficial a numărului de angajați ai acestor instituții și nici evaluarea performanțelor acestora): Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului; Ministerul Cercetării și Inovării; Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale; Agenția de Credite și Burse de Studii; Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor; Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar; Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic; Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, Cercetării, Dezvoltării și Inovării; Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării; Institutul de Științe ale Educației; Centrul Național de Evaluare și Examinare; Autoritatea Națională pentru Calificări; Comisia Națională a României pentru UNESCO; Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior; Centrul European pentru Învățământul Superior și, bineînțeles, inspectoratele județene. Fără comentarii.