Acum știm. România va lipsi de la Cupa Mondială de Rugby 2019 din Japonia. Este prima ediție a acestei competiții globale, care a debutat în 1987, care are loc fără reprezentanții frunzei de stejar.
de Ovidiu Nahoi
Și nu pentru că echipa română n-ar fi reușit să se califice pe teren, ci în urma unei decizii luate în birouri.
La 6 iunie, World Rugby a respins apelul formulat de Federația Română de Rugby în privința deciziei prin care „Stejarii” au fost excluși de la Cupa Mondială. World Rugby a menținut decizia inițială, emisă de Comisia de Soluționare a Disputelor pe 15 mai.
România plătește astfel, foarte scump, pentru greșeala de a fi a folosit un jucător neeligibil, Sione Fakaosilea, originar din Tonga, în opt partide din preliminariile Cupei Mondiale. Pentru fiecare meci în care a jucat, prima reprezentativă a primit o penalizare de cinci puncte, ceea ce a dus-o în afara locurilor care i-ar fi permis să ajungă la Cupa Mondială.
O reducere a penalizării, în baza unor circumstanțe atenuante, invocate de partea română la apel, le-ar fi permis Stejarilor să participe la turneul de recalificare, cu șanse bune de a ajunge, în cele din urmă, în Japonia. Dar nu a fost cazul.
Rugby-ul din România trece acum prin probabil cel mai greu moment al existenței sale. Văduvit de banii așteptați de la World Rugby pentru calificarea la Cupa Mondială, cu o bază de selecție extrem de redusă și cluburi care de-abia supraviețuiesc, acest sport poate acum să alunece foarte ușor în subsoluri. De unde îi va fi greu să revină, într-o disciplină în care ierarhiile sunt extrem de greu de răsturnat.
Dar, în același timp, momentul poate fi unul de cotitură și reorganizare, care să dea rugby-ului românesc un nou impuls. Depinde mult de felul în care Federația va reuși să-și recâștige credibilitatea. Și există o serie de argumente pentru care sponsorii și autoritățile merită să investească pentru revitalizarea acestui sport.
- Tradiția
În România se joacă rugby de mai bine de o sută de ani. Prima medalie olimpică pentru România a venit de la rugby, la Paris, în 1924. Este adevărat, a fost o medalie de bronz într-un turneu de trei participanți. Am pierdut cu Statele Unite și Franța, dar fără români, care au ajuns la Paris în vagoane de clasa a treia, turneul n-ar fi avut loc. Nimic neobișnuit într-un sport care, alături de victorie, știe să răsplătească și bravura învinsului.
- Unicitatea în regiune
Exceptând Georgia, unde rugby-ul își trage seva din proverbiala rezistență antisovietică a caucazienilor, românii sunt singura națiune rugbistică de după ceea ce era odată „Cortina de Fier”. Adus de tinerii români plecați să studieze la Paris, jocul de rugby a fost mereu o adevărată declarație de europenitate, chiar și în perioada neagră a comunismului. În România, rugby-ul este o moștenire istorică.
- Calitatea rugbistului român
Românii nu sunt cunoscuți pentru un rugby spectaculos, dar în această disciplină extrem de selectivă și-au câștigat un loc respectat prin spiritul lor de luptă. Grămada română a fost și este considerată și la această oră una dintre cele mai de temut din lume. România va produce mereu rugbiști de calitate.
- Eficiența
Pentru mulți comentatori, baza slabă de selecție reprezintă principalul handicap. Și acest lucru nu poate fi contrazis. Totuși, chiar și în aceste condiții, echipa României a fost capabilă mereu de rezultate mari. Să examinăm doar victoria de la ultima Cupă Mondială, din 2015, împotriva Canadei, cu 17-15. România are 8.000 de rugbiști legitimați, față de peste 100.000 în cazul Canadei. Și victoria de la Cupa Mondială n-a fost o întâmplare (de altfel, în rugby, surprizele sunt aproape inexistente). De atunci, românii i-au mai bătut de două ori pe canadieni, acasă și în deplasare. Federația Română de Rugby cheltuie anual circa 3 milioane de euro, de aproape 15 ori mai puțin decât Italia, o națională în fața căreia România pierde la mare luptă. În nicio altă disciplină nu se realizează atât de mult cu atât de puțin. O investiție minimală în cluburi, baze sportive și juniori ar putea da rezultate uimitoare. De ce? Recitiți punctul 3.
- Educația prin rugby
În România, lumea rugby-ului a fost mereu una restrânsă numeric, dar de bună calitate. De-a lungul deceniilor, printre practicanții acestui sport s-a putut regăsi o pleiadă de intelectuali și elite profesionale – arhitecți, medici, universitari, ingineri. Valorile acestui sport (spirit de echipă, fair-play, modestie și putere de sacrificiu) reprezintă o puternică bază educațională. Investiția în rugby este și o investiție într-o societate mai bună.