Cine mai muncește în România

74
GLASGOW, SCOTLAND - NOVEMBER 22: Specialist carpenters from Lawrence McIntosh work on a beam as they install the floor to the bookstore above the Mackintosh Library on November 22, 2017 in Glasgow, Scotland.The original floor was suspended from beams above the book store by metal stirrups which survived the fire and are being retained in the restored building Restoration of Glasgow School.The Mackintosh building was engulfed by flames as students were preparing for their final year degree show in May 2014. (Photo by Jeff J Mitchell/Getty Images)

Despre piața muncii vorbește toată lumea. Oameni de afaceri, consultanți, sindicate și politicieni. Se vorbește mult, dar se face foarte puțin. Astfel, provocările și riscurile cu care se confruntă piața muncii din România sunt extrem de diverse. Tendințele demografice nefavorabile, emigrarea, performanțele scăzute ale sistemului educațional, creșterea arbitrară a salariului minim, tendința de creștere a salariilor, dimensiunea muncii nedeclarate, dificultățile de intrare pe piața muncii a persoanelor defavorizate și implicarea limitată a partenerilor sociali sunt printre cele mai analizate.

Una dintre explicațiile deficitului de personal este migrația românilor. Astfel, în Italia se află aproximativ un milion de români, în Spania – aproximativ 620.000 de persoane, în Germania – aproximativ 550.000 de români, în Marea Britanie sunt 300.000 de persoane, iar în Ungaria – 200.000 de români. În total, în ultimii zece ani, 3,5 milioane de români s-au mutat din țară în străinătate, conform datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD).

Demografie alarmantă, poză de grup

România este unul dintre cele cinci state europene care înregistrează atât spor natural negativ, cât și sold migrator negativ. Acestea sunt România, Bulgaria, Croația, Lituania și Letonia. În toate celelalte state europene, soldul migrator este pozitiv, compensând reducerea populației ca urmare a scăderii ratei natalității. În perioada 1990–2018, în România, declinul natural al populației a fost de un milion de persoane. 

În anul 2017, în România, existau 400.000 de șomeri, 3,2 milioane de pensionari cu vârsta sub 79 de ani care nu lucrează, 1,2 milioane de persoane sunt cuprinse în sistemul de învățământ și 1,1 oameni care nu au de lucru și nici nu își caută. Cea din urmă este o categorie despre care nu se oferă prea multe detalii în statisticile oficiale. Este vorba despre persoane care nu sunt nici șomere, nici nu învață, ci sunt încadrate la categoria de așa-ziși lucrători casnici. Dintre ei, fac parte și beneficiarii formelor de ajutor social plătite de statul român.

O parte din cei 1,1 milioane de români care figurează în statistici ca fiind personal casnic lucrează „la negru”, în România sau în Europa.

5,9 milioane de români sunt pensionari sub 79 de ani, șomeri, persoane casnice și oameni cuprinși într-o formă de învățământ. Dintre aceștia, se vor putea activa, în următorii ani, cei care vor putea echilibra piața muncii. Scenariile sunt diferite: o rată de activare de 10% înseamnă aproximativ 590.000 de persoane, iar la o rată de 20% se ajunge la 1,18 milioane de oameni, ceea ce este aproape egal cu deficitul prognozat, peste trei ani, pe piața muncii.

Pe cine vrem să aducem

Unele studii arată că populația inactivă trebuie să fie în atenția politicilor publice referitoare la reducerea deficitului de forță de muncă. Din această categorie, fac parte elevii (3.578.561), pensionarii (5.054.090), dar și persoanele aflate în întreținerea altor persoane sau a statului, persoane care se întrețin din alte venituri (chirii sau dobânzi) sau cele casnice. În total, această categorie cuprinde aproximativ 1,9 milioane de persoane.

În perioada 2013-2017, cea mai importantă creștere a populației ocupate a avut loc la grupa de vârstă cuprinsă între 45 și 64 de ani, iar explicația acestui progres vine din reducerea șomajului, dar mai ales datorită condițiilor restrictive de pensionare anticipată intervenite odată cu criza economică. Deci, o revizuire a politicii de pensionare poate păstra mai mulți salariați în economie.

România are o populație de 4,8 milioane de persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 34 de ani. Dintre acestea, există o pondere foarte scăzută (1,2%) a celor care au lucrat pe durata studiilor, iar în acest moment, 25% dintre tineri nu sunt salariați. Ceea ce ne arată încă un „bazin” din care se poate recruta forță de muncă.

Inegalitate regională

Piața muncii este influențată, însă, și de dezvoltarea inegală la nivel regional sau în ceea ce privește sectoarele economice. Astfel, există județe cu deficit de personal, precum, Brașov, Ilfov, Cluj, Constanța, Prahova, Sibiu, Timiș și, evident, București; așa cum sunt județe în care există excedent de personal, cum sunt Teleorman, Vaslui, Vrancea, Bacău, Buzău, Dâmbovița ș.a.

De asemenea, două regiuni, București-Ilfov și Muntenia Sud, realizează 40% din produsul intern brut al României. În funcție de ramurile economice, majoritatea produsului intern brut este realizată de industrie, comerț și industria de tehnologia informației și comunicații.

În același timp, există diferențe mari între județele țării în ceea ce privește raportul dintre populația tânără și cea în vârstă. Astfel, în județul Teleorman sunt două persoane cu vârsta de peste 65 de ani la un tânăr de sub 15 ani, în timp ce în județul Iași la un tânăr sunt 0,8 locuitori cu vârsta mai mare de 65 de ani. În același timp, raportul dintre tineri și persoanele în vârstă se degradează tot mai mult, în ultimii ani, în zona rurală.

Regiunile dezvoltate au și cea mai mare cerere a forței de muncă. Trei regiuni au aproximativ 60% din locurile de muncă vacante, spre deosebire de anul 2008, atunci când aceleași regiuni aveau o cerere de numai 46%. București-Ilfov are cele mai multe cereri în industria de tehnologia informației și în comerț. Regiunea Nord-Vest are cele mai multe cereri în domeniile energie electrică, termică, gaz și apă.

Soluții multe. Nimic concret

Este posibil să se echilibreze piața muncii? Soluțiile se adresează fiecărei categorii de personal care poate fi angajată. Pentru emigranți, se recomandă „monitorizarea” acestora, derularea de campanii de atragere în țară a celor plecați și chiar introducerea obligativității plății studiilor efectuate în România pentru a evita „exodul creierelor”.

În ceea ce privește imigranții, se propune eliminarea permiselor de muncă, simplificarea procedurii pentru sectoare critice și creșterea limitei permiselor de muncă pentru sectoarele puternic deficitare. În același timp, se propune ca permisul de muncă să fie eliberat pentru companie și nu pentru persoană.

Pentru atragerea pensionarilor pe piața muncii, există idei precum înlocuirea pensionării anticipate cu cea eșalonată, sprijin pentru dezvoltarea competențelor digitale și facilități pentru companiile care angajează pensionari.

Pentru atragerea tinerilor, sunt propuse măsuri precum condiționarea plății ajutorului de șomaj celor care nu au absolvit examenul de bacalaureat de înscrierea într-un program de ucenicie, revizuirea legii internshipului, în sensul prelungirii perioadei actuale, mărirea perioadei de practică obligatorie și încurajarea prin legislația muncii a unui program flexibil, de part-time.

Ar trebui să se acorde o mai mare atenție educației STIM, adică o curriculă orientată către științele exacte. Părăsirea timpurie a școlii este, de asemenea, o preocupare pentru foarte multe state europene. Creșterea ocupării active, în special prin activarea persoanelor NEET, persoane tinere care nu sunt nici într-un proces educațional, dar nici nu lucrează, este un obiectiv fundamental.

Multe așteptări de la învățământul dual

În ceea ce privește învățământul, se propune o dezvoltare a învățământului dual, în sensul de revizuire a cadrului legislativ existent, precum și implementarea unor facilități fiscale pentru angajatori. De asemenea, ar trebui ca sectorul educației să fie mult mai conectat la mediul de afaceri în ceea ce privește practica, perfecționarea cadrelor didactice sau chiar „curricula” educațională. De asemenea, se propune ca Agenția de Ocupare a Forței de Muncă să se transforme într-un partener al sectorului privat și al persoanelor aflate în șomaj sau al celor care își caută un loc de muncă.

Studiile realizate de companii de consultanță, împreună cu asociații profesionale sau patronate, analizează și modul în care evoluează crearea de locuri de muncă la nivelul companiilor mici și mijlocii. Astfel, statistica arată că începând cu anul al patrulea de la înființarea unei companii, fluxul net de locuri de muncă devine negativ, în sensul că sunt mai multe locuri de muncă închise decât cele nou-înființate.

Un domeniu declarat prioritar, tehnologia informației, înregistrează deficit de forță de muncă. Decalajul dintre cerere și ofertă va crește de la 18.200 de angajați, în anul 2018, la 20.800 de salariați, în anul 2021.

Investițiile străine, un rol major

Economia României are un specific, în sensul că investițiile străine directe dețin o pondere importantă în economie și în exporturi. Acest lucru presupune că piața forței de muncă depinde de strategiile și de planurile de dezvoltare ale acestora, în speță de automatizarea și robotizarea fabricilor deținute de aceste companii. De aceea, atragerea de investiții este esențială, iar acest proces depinde de dezvoltarea infrastructurii, predictibilitate fiscală și legislativă și de o administrație și justiție eficiente.

Libera circulație a persoanelor a născut un fenomen accentuat de emigrare în unele state. Soluția este, pe de o parte, de a elabora politici care să aducă în țară migranții plecați și, pe de altă parte, stimularea sectoarelor care angajează lucrători cu înaltă calificare.

Anul trecut, în România, se plăteau aproximativ 215.000 de ajutoare sociale pentru asigurarea venitului minim garantat. Majoritatea familiilor beneficiare de ajutoare sociale trăiesc în zone considerate „pungi de sărăcie”.

De asemenea, sunt aproximativ 786.000 de persoane cu dizabilități, din care sunt angajate doar aproximativ 33.000, ceea ce înseamnă o rată de ocupare de aproximativ 19%, una dintre cele mai mici rate ale angajării din Europa. Integrarea populației rome trebuie luată în calcul la extinderea pieței muncii.

După cum se poate vedea, analize există, soluții propuse sunt destule. Mai lipsesc decidenții politici hotărâți să le aplice.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele