Banca Națională a României (BNR) a recomandat băncilor comerciale românești să nu distribuie dividende. Este doar o recomandare, nu neapărat o obligație, a spus Cristian Popa, membru în Consiliul de administrație al BNR. Evident, este doar o formulare elegantă. Peste tot în lume, ceea ce spune banca centrală, chiar și cu statut de recomandare, managerii băncilor comerciale vor executa rapid. De altfel, în România, câteva bănci au și anunțat că renunță la distribuirea dividendelor aferente anului trecut și, în acest sens, au modificat ordinea de zi a adunării acționarilor.

Măsura de a nu repartiza dividende este logică. Bancherii știu că vin vremuri complicate, iar sistemul bancar are nevoie de lichiditate. BNR a luat deja câteva decizii și a anunțat și alte posibile măsuri pentru a menține lichiditatea pe piața financiară și în economie.

Stabilitatea sistemului bancar este esențială pentru economie. În orice criză, inclusiv în cea sanitară pe care o traversăm, băncile sunt importante, pentru că oferă un tip de siguranță pentru companii și persoane fizice. Iar, prin produsele de finanțare, care pot avea garanții de stat și dobânzi subvenționate, băncile sunt esențiale pentru companiile care rezistă în piață.

În același timp, băncile sunt depozitarul economiilor populației și a firmelor, ceea ce le face niște companii speciale, pentru că lucrează cu banii clienților. Ceea ce nu înseamnă că băncile nu trebuie să participe, cu măsură, la traversarea crizei. Astfel, amânarea plății ratelor este deja o decizie luată de foarte multe state europene.

În România, recentele modificări ale prevederilor legale privind amânarea plății ratelor au atras critici ale reprezentanților băncilor. Problema în discuție este: cine plătește dobânda din perioada în care ratele sunt amânate? Statul, clientul sau băncile? Un interesant calcul făcut public de profesorul Bogdan Glăvan arată, în esență, că, dacă băncile nu vor încasa dobânzile pe perioada amânării ratelor, profitul lor potențial pe acest an este anulat. Dacă, desigur, băncile vor mai avea profit anul acesta.

Cu toate acestea, acționarii băncilor trebuie să dea dovadă de responsabilitate, adică să accepte să nu primească dividende din profitul obținut anul trecut. Aceasta este cererea pentru sistemul bancar din întreaga lume și nu doar pentru bănci. Ci și pentru marile companii.

De altfel, Banca Centrală Europeană a recomandat băncilor comerciale să nu distribuie dividendele aferente anului trecut și acestui an. Principiul este același ca în România, băncile trebuie să își conserve lichiditatea, chiar dacă la nivelul zonei euro, de exemplu, dobânzile și injecțiile de capital asigură condiții ce par suficiente pentru a exista bani pe piață.

Analiștii atrag însă atenția că băncile și marile companii ar trebui să oprească operațiunile de răscumpărare a propriilor acțiuni, care sunt, de fapt, forme mascate de a plăti acționarilor o ieșire din acționariatul firmei într-un moment complicat pentru companii. În ultimă instanță, programele de răscumpărare a acțiunilor sunt și ele consumatoare de cash pentru companii.

Este limpede că acționarii marilor companii și ai băncilor nu sunt deloc fericiți pentru decizia ce urmează a fi luată de a nu se plăti dividende. Investitorii pe burse țin cont totdeauna și de dividendele ce urmează a fi distribuite atunci când decid să păstreze sau nu acțiunile unei companii. Din acest punct de vedere, hotărârea de a nu distribui dividende va duce la încă o scădere a cotației acțiunilor. Dar, în comparație cu „măcelul” de pe burse din ultimele săptămâni, această știre (că nu se mai distribuie dividende) nu va avea efecte foarte mari.

Acționarii marilor companii nu se bucură de decizia privind anularea plății dividendelor pentru anul 2019. Dar, prețul pe care îl plătesc aceștia este mai mic decât situația cu care se confruntă antreprenorii și salariații. Sunt domenii economice care au înregistrat scăderi drastice, între 70% și 100% din cifra de afaceri. Sunt state în care există deja două-trei milioane de persoane care se află în șomaj tehnic. Iar numărul șomerilor la nivel european este estimat că va ajunge la câteva zeci de milioane de persoane.

Nu este vorba de populism, dar este clar că povara crizei trebuie împărțită. Cei „săraci” (salariații, micii antreprenori) nu mai este nicio îndoială că vor achita o bună parte a facturii crizei. În schimb, în România, de exemplu, la această oră, nu s-a auzit de nici un angajat de la stat intrat în șomaj tehnic. Criza este, deocamdată, doar pe umerii sectorului privat.

De asemenea, „bogații” (managerii, acționarii marilor companii, societățile bancare) vor avea partea lor de plată la căderea economică adusă de criză.

Criza din 2008-2010 ne-a arătat că povara trebuie împărțită, eventual, în mod echilibrat. Dacă nu se va întâmpla acest lucru, țesutul social, deja fragil, se va deteriora și mai mult. Iar acest lucru va face ca, dincolo de cine pierde sau câștigă bani, să afecteze un lucru mult mai prețios și anume responsabilitatea socială. ■