Ciorbea, gata de un nou mandat: Nu mă simt vinovat cu nimic. Eu nu cer milă/ Ce zice de #Rezist

1877
Victor Ciorbea Sursa: Facebook

În plină discuție despre eventualitatea unor schimbări la vârf în instituția Avocatului Poporului, titularul portofoliului, Victor Ciorbea, își arată, într-un interviu acordat Reporter Global, disponibilitatea de a rămâne în funcție încă un mandat.

Ciorbea admite că nu a avut până acum discuții concrete cu factorii politici și nu îi e clar de ce susținere ar beneficia, dar subliniază că Parlamentul (unde PSD-ALDE încă au majoritate) este suveran.

Până una-alta, Victor Ciorbea își face bilanțul activității, unul pozitiv, după cum reiese din dialogul cu Reporter Global.

Și, mai mult decât atât, trasează liniile directoare ale agendei sale, în caz că ar reuși să continue la șefia Avocatului Poporului.

În fine, contestatarilor săi, inclusiv „ONG-urilor #Rezist”, Victor Ciorbea le transmite că e dispus la îmbunătățirea relației, dar și că nu le-a tratat niciodată ostil sau cu superioritate.

Principalele idei pe tema aceasta, mai jos:

  • Va mai candida pentru un mandat? Păi mai întâi să văd ce se întâmplă în zona asta, dacă se pune problema să mai… că nu am luat încă o decizie finală; se pune problema, mă rog, de a putea sau nu continua aici sau pot pur și simplu să-mi văd de treabă. Pentru că eu nu am fost omul care m-am pus în calea democrației niciodată.
  • Eu nu cer nimănui nici milă, nici nu știu ce fel de atitudine. Dimpotrivă, eu cred că mi-am făcut datoria la modul cel mai serios. Am reușit, împreună cu colegii, să ridicăm această instituție foarte mult în acești cinci ani. Inclusiv schimbarea sediului, creșterea substanțială a numărului de angajați. Când am sosit eu erau 90 de posturi, acum în proiectul de modificare sunt prevăzute 180 de posturi. Între timp am urcat mult, până pe la 160, dar sunt prevăzute în ultimă instanță 180.
  • Dacă ar fi loc de îmbunătățiri în relația cu societatea civilă și opoziția: Domnul meu, acuma întotdeauna e loc de mai bine și trebuie împunătățit mult. Acum avem în sediul ăsta chiar și spațiul necesar unde să primim. Am încercat, în  modul cel mai sincer, să avem relații normale, cele mai firești cu ONG-urile.
  • Despre contestarea și de către partide, nu doar de către ONG-uri, și demisia cerută de liberali: Sunt de acord, sunt de acord și cu asta și îi înțeleg. Aici, sigur că cu unii dintre cei de la PNL am fost și coleg sau am fost colegi în CDR sau în altă parte și cred că mă știu cât de cât. Eu n-am idei preconcepute în privința unora sau altora. Însă contactul cu societatea civilă, cu partidele e obligatoriu.
  • Dacă vede posibilă normalizarea relației cu societatea civilă și opoziția: Nu numai posibilă. Eu zic că e necesară și în modul cel mai firesc. Eu m-am întâlnit și cu ONG-urile, mă rog, unii le numesc ONG-uri #Rezist, am discutat cu ele. M-am întâlnit cu reprezsentanți ai lor, am stat de vorbă cu unul din ei vreo două ore, două ore jumate.
  • Despre faptul că criticile venite dinspre ceea ce el numește ONG-uri #Rezist s-au regăsit și în luările de poziție ale liderilor europeni: Da, știu acest lucru și să știți că nu i-am taratat nici cu superioritate, nici cu respingere, nici cu altceva.

Mai jos, interviul integral cu Victor Ciorbea:

Reporter Global: Veți candida pentru un  nou mandat?

Victor Ciorbea: Nu e vorba, că aici nu e concurs de frumusețe, cine vrea se înscrie și așa mai departe. Aici propunerile se fac de către grupurile parlamentare.

Și nu aveți sprijin pentru a continua?

V.C.: Nu am discutat aspectul ăsta. Nu am discutat cu nimeni.

Ce părere aveți despre numele vehiculate până acum?

V.C.:  Le doresc succes deplin. Dacă au susținerea Parlamentului, e foarte bine. Parlamentul e suveran în privința asta.

Cum vă evaluați mandatul?

V.C.: Ei, nu trebuie să-l evaluez eu, dar eu cred că dacă am dublat, ca activitate, și ca soluții, și, mă rog, și ca posturi, instituția, cred că a fost o activitate foarte serioasă.

Au existat aceste controverse privind inactivitatea, inacțiunea instituției în anumite situații, iar ele erau în general legate de interese ale coaliției de guvernare.

V.C.: Nu cred că e vorba de inacțiune sau de inactivitate, e vorba de circa 1-2% din activitatea instituției. Adică de atacarea sau nu a ordonanțelor de urgență.

Exact, dar asta a făcut obiectul unei discuții largi în spațiul public.

V.C.: Păi asta vă interesează și asta îi interesează pe unii, să politizeze activitatea instituției. În rest, ce fac cele șase departamente, cu șase secretari de stat nu interesează pe nimeni. Nici privitor la drepturile oamenilor… nu-s importante drepturile oamenilor, situația copiilor, nici a bătrânilor, a celor cu dizabilități.

Nu a spus nimeni asta, e vorba de legislația în materie de justiție.

V.C.: Da, legislația în materie de justiție. Nu sunteți corecți niciodată, domnule, nici unul și nici altul.

Dar de ce spuneți asta?

V.C.: Pentru că nu sunteți corecți. Nici când am organizat congresul ombudsman-ilor din Europa și au fost toate televiziunile și ziarele și toți reprezentanții puterii și opoziției, și toți înalții reprezentanți ai Înaltei Curți, Curții Constituționale, n-ați dat o secundă. Că n-a interesat pe nimeni.

Dar eu vă întreb de ordonanțele de urgență legate de justiție…

V.C.: Au fost ordonanțe pe care le-am atacat. Ordonanța 13 eu am atacat-o, că altcineva n-avea dreptul s-o atace. Dar nu ați reținut chestia asta.

Ca să nu vă dau alte și alte exemple. Sau ordonanțe pe care nu le-am atacat, ordonanțe din guvernarea Cioloș, foarte importante. Dar deocamdată nu le mai amintesc că nu e cazul.

Cum a fost relația cu coaliția? V-ați simțit sprijinit în activitatea dumneavoastră?

V.C.: Mă rog, una peste alta sigur că a existat un anumit sprijin și în felul ăsta am reușit să creăm mecanismul de prevenire a torturii, ca domeniu nou. A fost o muncă uriașă. Apoi un alt domeniu, privitor la apărarea și promovarea drepturilor copilului, serviciul de contencios constituțional și administrativ. Mă rog, dezvoltarea birourilor teritoriale, crearea celor trei centre zonale, creșterea de câteva ori a bugetului.

Cum ați primit rezultatele referendumului pentru justiție?

V.C.: Păi eu am votat la referendum.

Cu da sau cu nu?

V.C.: Nu mă întrebați chestii de astea.

Atunci vă rog să comentați la modul general, pentru că au produs niște efecte.

V.C.: Eu m-am pronunțat în chestiunea aceasta, a Avocatului Poporului de a fi singurul care poate contesta la CCR ordonanțele de urgență, încă din urmă cu trei ani jumătate, aproape patru. APADOR-CH a avut un proiect să ne monitorizeze un an și, între altele, era o întrebare și pe tema asta. Am zis că nicăieri nu există atribuția asta exclusiv la o singură autoritate și sigur că ar putea fi o soluție să aibă posibilitatea și alte autorități să facă acest lucru. Este singura modalitate de politizare a activitatății instituției și e foarte mare păcat. Pentru că, altfel, poate oamenii, inclusiv mass-media, s-ar concentra pe ceea ce face cu adevărat instituția. Adică pe activitatea celor șase domenii de care vă vorbeam, dar care este complet ignorată.

Observați că există niște schimbări de atitudine la nivelul coaliției, mai cu seamă după alegeri, referendum și condamnarea lui Liviu Dragnea, legate de abordarea pe justiție a Guvernului și Parlamentului. PSD a anunțat chiar prin vocea premierului Dăncilă că justiția, pentru moment cel puțin, iese de pe radarul guvernării.

V.C.: Sigur că e firesc, normal să nu fim noi amestecați în a tranșa chestiuni de ordin politic, mai ales în domenii foarte sensibile, care vizează fie justiția, fie alte aspecte. Până am venit eu s-a mers pe o practică potrivit căreia pe orice fel de ordonanțe de urgență considerate ca având un caracter mai politic sau electoral să nu fie formulate excepții de neconstituționalitate în privința lor. Am constatat la sfârșitul anului 2014-începutul lui 2015 că, pentru prima oară, a apărut în MCV și Avocatul Poporului – pe motiv că totuși în legătură cu anumite ordonanțe ar fi fost cazul să se pronunțe, cel puțin aceasta era părerea unora de la Curtea Constituțională sau din preajma Curții. A doua zi după ce a apărut mențiunea din MCV am spus că, în ce mă privește, voi schimba practica și voi încerca să analizăm prevederile acestor ordonanțe și, dacă e cazul, să atacăm la Curtea Constituțională. Și în acest cadru se înscrie celebra Ordonnață 13. Acum, revenind la ordonanțele privind justiția. Ordonanța 7 – problema a fost că de a doua zi doamna premier Dăncilă a anunțat că, ținând seama de nemulțumirile manifestate de diverse asociații, organizații ale magistraților, fie judecători, fie procurori, a organizat o întâlnire cu acestea, cu doamna președintă a CSM.

Nu a fost cumva boicotată de multe dintre organizații? La ea vă referiți?

V.C.: Nu, nu, nu la o întâlnire, prima… a doua zi după ce fusese adoptată ordonanța. Atunci, văzând, și era clar, că s-a anunțat că se va ține seama de punctul de vedere al organizațiilor și asociațiilor în cauză, am zis că nu mai are o rațiune să atac odonanța pentru că va fi modificată. Asta a fost rațiunea pentru care s-a organizat întâlnirea. Și am zis că voi ataca ordonanța de modificare în măsura în care nu va rezolva problemele pentru care magistrații sau asociații ale lor au făcut acest demers. Între timp, a fost modificată și am înțeles că nu au mai existat obiecții de fond esențiale, privitoare la ordonanța respectivă. Tot ceea ce a ținut de legile de organizare și funcționare a instanțelor (303, 304, 317 din 2004) știți bine că acestea s-au modificat în Parlament. Deci toate grupurile parlamentare și președintele au avut posibilitatea să le atace la Curtea Constituțională și așa s-a întâmplat. Au fost atacate de mai multe ori, în funcție de modificările aduse. Prin urmare, nu mai era cazul să mai intervin eu. Nu mă simt vinovat cu absolut nimic. Ba dimpotrivă, s-a cerut și au fost insistențe mari, legat de compunerea completelor. Atunci, am cerut relații de la ICCJ, CSM. Înalta Curte mi-a răspuns după câteva săptămâni, CSM după vreo două luni. Între timp s-a ridicat acea excepție, de către domnul Iordache, în perioada în care era președinte interimar la Camera Deputaților. În legătură cumpletele specializate pentru fapte de corupție, excepție care n-a fost rezolvată nici până astăzi.

Iar problema completelor de 3, de 2 a căzut oarecum mai mult în plan secund și nu am dat curs.

Și cu privire la planurile dumneavoastră, mă puteți lămuri un pic? V-ar interesa cel puțin să continuați într-o zonă instituțională?

V.C.: Păi mai întâi să văd ce se întâmplă în zona asta, dacă se pune problema să mai… că nu am luat încă o decizie finală; se pune problema, mă rog, de a putea sau nu continua aici sau pot pur și simplu să-mi văd de treabă. Pentru că eu nu am fost omul care m-am pus în calea democrației niciodată.

Practic nu excludeți posibilitatea de a continua la Avocatul Poporului, sigur în măsura în care vă veți lămuri ce susținere există în acest sens.

V.C.: Da și în ce măsură există și o dorință de a se finaliza acel proiect de lege pe care-l avem de vreo trei ani și două luni. A fost la Parlament, la domnul președinte, a ajuns pe la Curtea Constituțională, s-a pronunțat și Curtea. Ar mai fi doar câteva articole de clarificat și cred că acest proiect de lege ar trebui finalizat, indiferent că rămân eu în funcție sau că va fi altcineva. Este un proiect important pentru instituție.

Eu nu cer nimănui nici milă, nici nu știu ce fel de atitudine. Dimpotrivă, eu cred că mi-am făcut datoria la modul cel mai serios. Am reușit, împreună cu colegii, să ridicăm această instituție foarte mult în acești cinci ani. Inclusiv schimbarea sediului, creșterea substanțială a numărului de angajați. Când am sosit eu erau 90 de posturi, acum în proiectul de modificare sunt prevăzute 180 de posturi. Între timp am urcat mult, până pe la 160, dar sunt prevăzute în ultimă instanță 180.

Înțeleg că nu excludeți posibilitatea de a candida pentru un nou mandat, însă, dacă ar fi să aveți acest al doilea mandat, care ar fi principalele trei reforme, proiecte pe care pe considerați importante?

V.C.: În primul rând, repet, este acest aspect privitor la finalizarea legii de modificare și completare. Sigur că unele dintre prevederile importante am reușit să le introducem în legea de organizare și funcționare a acelui domeniu pentru protecția drepturilor copilului. Nu puteam închiria spațiul acesta în care suntem dacă nu introduceam o prevedere în acest sens din legea respectivă. Sau: de patru ani avem în buget sumele necesare pentru a cumpăra trei autoturisme pentru cele trei centre zonale ale mecanismului de prevenire a torturii. Ăsta este unul.

Al doilea – trebuie să reușim să-i dotăm și pe colegii de la birourile teritoriale cu câte un autoturism. De circa 15 ani acoperă câte curți de apel avem. Unii au competență pe trei județe, alții pe patru, asigură audiențe, fac anchete. Ei se deplasează în zonele respective cu mașinile proprii. Nu e normal.

Apoi, am obținut, prin legea care este deja în vigoare, o prevedere în art. 1 că suntem instituție și de promovare a dreputrilor omului, nu numai de apărare. Toate statele europene au o instituție de promovare a drepturilor omului de categorie A. Noi am avut IRDO (Institutul Român pentru Drepturile Omului) care avea un statut C pentru că nu îndeplinește criteriile de la Paris, pe care noi le îndeplinim pe deplin.

Noi trebuie să ne acredităm acum ca instituție cu statut A ca să intrăm în rândul celorlalte țări din Uniunea Europeană.

În eventualitatea unui al doilea mandat la șefia Avocatului Poporului, considerați că este ceva de îndreptat în relația dumneavoastră cu societatea civilă și partidele de opoziție, având în vedere că au existat situații în care vi s-a cerut, fie prin scrisori deschise, petiții să aveți un anumit tip de reacție față de un anumit tip de act normativ?

V.C.: Domnul meu, acuma întotdeauna e loc de mai bine și trebuie împunătățit mult. Acum avem în sediul ăsta chiar și spațiul necesar unde să primim. Am încercat, în  modul cel mai sincer, să avem relații normale, cele mai firești cu ONG-urile.

Zic și de partide pentru că sunt partide, ca PNL de pildă, dar și altele, care v-au cerut demisia din cauza asta. Deci aș introduce ambele zone.

V.C.: Sunt de acord, sunt de acord și cu asta și îi înțeleg. Aici, sigur că cu unii dintre cei de la PNL am fost și coleg sau am fost colegi în CDR sau în altă parte și cred că mă știu cât de cât. Eu n-am idei preconcepute în privința unora sau altora. Însă contactul cu societatea civilă, cu partidele e obligatoriu. Păi, spre pildă, mecanismul ăsta de prevenire a torturii nu puteam să-l facem fără cel puțin 60-80 de întâlniri cu ONG-urile, pe care le-am organizat.

Apoi, rapoarte speciale pe care le întocmim, spre pildă raportul acela cu situația din penitenciare și din aresturi. A trebuit ca oamenii noștri din teritoriu să meargă în fiecare penitenciar, în fiecare centru de reținere, etc., dar împreună cu oameni de la ONG-uri pentru că legea prevede acest lucru.

Dar asta a fost una dintre temele în care vi s-a reproșat că ați acționat prompt pe un subiect care părea a fi mai degrabă de interes imediat pentru coaliția aflată la guvernare.

V.C.: Care interes? Interesul cu oamenii aflați în detenție este un interes al României. Câte condamnări la CEDO avem, cum avem decizia pilot, cum ieșim din situația aceasta?

Practic vedeți posibilă, înțeleg de la dumneavoastră, sau e loc de o normalizare a relației cu principalii principalii contestatari ai dumneavoaatră din sfera civilă și sfera politică.

V.C.: Nu numai posibilă. Eu zic că e necesară și în modul cel mai firesc. Eu m-am întâlnit și cu ONG-urile, mă rog, unii le numesc ONG-uri #Rezist, am discutat cu ele. M-am întâlnit cu reprezsentanți ai lor, am stat de vorbă cu unul din ei vreo două ore, două ore jumate.

Puncte de vedere ale ONG-urilor așa-numite #Rezist au fost totuși îmbrățișate inclusiv de partenerii strategici ai României, având în vedere luările de poziție ale liderilor europeni față de lucrurile criticate de asemenea ONG-uri în materie de politici pe justiție ale guvernării.

V.C.: Da, știu acest lucru și să știți că nu i-am taratat nici cu superioritate, nici cu respingere, nici cu altceva. Dar, repet, în domeniul ăsta se poate face mult și sunt o serie de rapoarte speciale… Am făcut, spre pildă, în decembrie, două rapoarte cu ocazia Centenarului. Unul a fost consacrat veteranilor de război, foarte consistent și imediat ministerul chiar și partidele din opoziție, ceilalți, au zis că unele prevederi sunt foarte bune și și le însușesc, etc. Am făcut un raport special privind situația foșitlor deținuți politici. Și nu numai propuneri, dar chiar și un proiect de lege privind situația lor. Acum lucrăm cu toată viteza posibilă și cu toate energiile pe care le avem la trei rapoarte privitoare la situația copiilor. Și unul dintre ele, pe care-l realizăm cu Salvați copiii, un ONG excepțional, vrem să prezentăm o radiografie a situației din România.

Comentarii

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele