Modificările la Codul penal și Codul de procedură penală propuse de Comisia Iordache și votate de Parlament ar putea produce efecte serioase în planul drepturilor de care se bucură România, în calitate de membru al Uniunii Europene, avertizează politicieni și analiști politici. Există riscul că iritarea provocată de controversatele modificări s-ar putea concretiza în inițierea procedurii prevăzute de articolul 7 din Tratatul UE, sancţiunea cea mai drastică ce poate fi luată împotriva unui stat membru, care conduce la suspendarea dreptului de vot al respectivului stat în forurile europene (în special în Consiliul UE).

---

Adoptarea de către Camera Deputaţilor, ca for decizional, a proiectelor pentru modificarea Codului penal, a Codului de procedură penală și a Legii 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție a stârnit iritare la nivelul Comisiei Europene și ar putea avea efecte serioase asupra statutului României ca membru UE.

În aceeași zi, Comisia Europeană reacționa, prin intermediul purtătorului de cuvânt Christian Wigand, arătând că dacă preocupările organismului european cu privire la existența statului de drept în România nu vor fi satisfăcute, „Comisia va trebui să acționeze rapid și să utilizeze mijloacele pe care le are la dispoziție”.

 „Suntem la curent cu votul asupra codurilor penale revizuite, care a avut loc miercuri în Parlamentul României. Vom analiza cu atenție măsurile adoptate înainte de a decide următoarele etape. Înțelegem că nu au fost promulgate încă și că nici nu au intrat în vigoare. Reamintim, Comisia a fost foarte limpede în ceea ce privește poziția sa legată de situația statului de drept în România. România trebuie să repună procesul de reforme în cursul corect. Dacă preocupările noastre nu sunt satisfăcute, Comisia va trebui să acționeze rapid și să utilizeze mijloacele pe care le are la dispoziție”, a avertizat Comisia.

În aceeași zi, fostul președinte al României, Traian Băsescu, într-o postare pe propria pagină de Facebook, avertiza: „Nu mai este mult şi vor «reuşi» activarea Articolului 7 din Tratatul de la Lisabona”, referindu-se la trei tabere care au poziții proprii, dar divergente cu privire la justiție și la statul de drept din România: coaliția de guvernare PSD-ALDE, partidele de opoziție și strada și justiţia, prin diverşi procurori, judecători şi asociaţii ale magistraţilor, având ca lideri pe Augustin Lazăr, dar şi membri ai CSM. Acesta mai arăta, în cuprinsul aceleiași postări, că acele trei tabere au exportat întreg conflictul în afara țării, urmărind doar realizarea propriilor interese.

„Fără scrupule, politicieni şi magistraţi, bine susţinuţi de ONG-uri prietene, au dezinformat tot ce putea fi dezinformat: ambasade, Comisie Europeană, grupuri politice din Parlamentul European, Comisia de la Veneţia etc., fiecare parte prezentând deformat motivele disputei despre justiţie. Şi, uite aşa, România s-a trezit subiect de dezbatere şi critici severe în Parlamentul European, la Comisia Europeană sau la Bucureşti, prin poziţiile publice ale ambasadelor occidentale. Dacă exista înţelepciune şi onestitate, cele trei puteri, prin reprezentanţii lor, se aşezau la discuţii, diagnosticau corect erorile, abuzurile, deficienţele legislative şi responsabilităţile, după care luau măsurile necesare consolidării progreselor din justiţie în cadrul principiului cooperării loiale dintre instituţiile şi puterile statului. N-a fost să fie aşa din cauza luptei crâncene pentru putere, a obtuzităţii şi a calităţii proaste a oamenilor responsabili din politică şi din justiţie, iar rezultatele au fost pe măsură. Ca o dovadă că ţara a fost „bine servită” de cele trei tabere beligerante, concluziile conflictului sunt următoarele: 1. Se menţine MCV-ul pentru România. 2. România nu intră în spaţiul Schengen. 3. Românii au tot mai puţină încredere în justiţie.”

Iar avertismentul fostului președinte al României nu este deloc unul alarmist.

Simultan preşedintele Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag, Gunter Krichbaum, a transmis, după adoptarea modificărilor la Coduri, o scrisoarea şefului Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, cerându-i să activeze articolul 7 din Tratatul UE pentru România, ca urmare a faptului că, din 2016, guvernele române au împiedicat sistematic lupta anticorupţie.

De cealaltă parte, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat că respectivele modificări ale Codurilor a fost votate fără a se fi modifica o virgulă după ce au trecut de Curtea Constituţională. „S-a declanșat procedura de modificare acum multe, multe luni de zile, cu dezbateri și spectacol. Au fost contestate la CCR aceste legi, CCR a spus că o serie de articole nu sunt constituționale și nu pot fi acceptate, o serie de articole trebuie să fie modificate pentru a deveni constituționale, o serie de articole sunt constituționale, fără să fie modificate. Decizia luată de noi, de anul trecut, a fost ca articolele declarate constituționale să continue procedura parlamentară, ca să se închidă o procedură. Nu s-a adus nicio modificare, nici măcar o virgulă deasupra deciziei CCR. Astăzi, a avut această procedură parlamentară, parțială, că or să atace din nou la CCR niște articole declarate deja constituționale. Deci, nu este niciun fel de modificare”, a spus Liviu Dragnea.

Proiectul legislativ care prevede modificarea Codului penal a fost adoptat cu 180 de voturi pentru, 81 împotrivă şi două abţineri. La rândul său, proiectul legislativ pentru modificarea Codului de procedură penală a fost adoptat cu 181 pentru, 83 împotrivă şi o abţinere. La dezbaterea în plenul Camerei Deputaţilor asupra codurilor penale, PNL şi USR au anunţat că vor ataca la CCR proiectele de coduri penale.

Care sunt modificările la Coduri?

Într-un comunicat de presă publicat imediat după adoptarea modificărilor, Direcția Națională Anticorupție (DNA) și-a exprimat punctul de vedere cu privire la schimbările votate de Parlament, arătând că, în situația intrării în vigoare, modificările la legislația penală vor afecta în mod substanțial activitatea de urmărire penală și, implicit, tragerea la răspundere a celor care au săvârșit fapte penale, deci și fapte de corupție sau asimilate corupției. Mai mult, prin anumite modificări adoptate, precum dezincriminarea abuzului și neglijenței în serviciu, România încalcă, practic, un tratat internațional pe care l-a semnat și la care este parte, atrăgând posibilitatea aplicării de sancțiuni internaționale împotriva țării noastre. DNA se referă la Convenția O.N.U. privind Corupția, așa numita  Convenție de la Merida.

În cadrul a șapte puncte, Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție arată, în respectivul comunicat, care sunt modificările efective adoptate de Parlament, precum și efectele acestora:

• Nu mai este considerată infracțiune și, prin urmare, nu mai este pedepsită, fapta de abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite așa cum este formulată de art. 13 indice 2  din Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Articolul 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă.

Consecință: Abrogarea 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 afectează în mod grav activitatea desfășurată de către Direcția Națională Anticorupție, în condițiile în care există un număr de 1.249 dosare în care a fost începută urmărirea penală in rem sau in personam pentru această infracțiune. Aproximativ 25% din totalul infracțiunilor trimise în judecată de DNA reprezintă infracțiune definită de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000. Prin urmare, dacă intră în vigoare, această modificare ar determina închiderea unui procent important din numărul cauzelor soluționate în prezent de către Direcția Națională Anticorupție.

Mai mult, articolul respectiv transpune în legislația română dispozițiile art. 19 privind abuzul de funcție din Convenția ONU privind Corupția (Convenția de la Merida) ratificată de România. Conform acestui articol, una dintre caracteristicile infracțiunii de corupție este condiția ca fapta să fie comisă în scopul obținerii unor avantaje necuvenite pentru sine sau pentru altul.

• Termenele de prescripție se reduc (se micșorează perioada în care autorii pot fi trași la răspundere); se îngreunează modalitatea de întrerupere a cursului prescripției. Conform modificărilor adoptate, termenele de prescripție se reduc „de la 10 la 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani; De la 8 la 6 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani”. Această modificare afectează major activitatea Direcției Naționale Anticorupție, întrucât infracțiunile care sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție (prevăzute de Legea nr. 78/2000) intră în categoria infracțiunilor pentru care se reduc termenele de prescripție.

Consecința: clasarea cauzelor, respectiv încetarea procesului penal. Acest lucru va produce consecințe mai ales în cauzele complexe, cu mai mulți inculpați și cu mai multe infracțiuni. Multe dosare dintre cele aflate în instrumentare riscă să fie clasate, iar dintre cele deja trimise în judecată, multe riscă să fie finalizate cu încetarea procesului penal, pe motiv de prescriere a faptelor. Practic, prin această modificare, în toate cauzele Direcției Naționale Anticorupție se vor reduce termenele de prescripție, situație în care un mare număr dintre persoanele suspectate pentru comiterea faptelor de corupție vor putea scăpa de răspunderea penală.

• Descoperirea și tragerea la răspundere a infracțiunilor de dare de mită și trafic de influență este extrem de mult îngreunată de noua prevedere ce limitează la 1 an termenul până la care persoana care a săvârșit fapta, în caz că o denunță, nu mai este pedepsită. „Mituitorul/făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de 1 an de la data săvârșirii acesteia.” În foarte puține cauze, denunțătorii anunță organele de urmărire penală imediat după consumarea infracțiunii, deoarece la acel moment sunt mulțumiți de folosul primit în schimb. Din practică, s-a constatat că denunțurile se înregistrează când apar neînțelegeri între participanții la infracțiune sau când aceștia doresc să profite de cauzele de reducere a pedepselor. Nu se explică rațiunea pentru care se dorește protejarea celor care au luat mită și garantarea faptului că, după depășirea intervalului de 1 an nu mai pot fi trași la răspundere. Nu e indicat niciun argument care să justifice o asemenea modificare. În legislația română, cauza de nepedepsire a denunțătorului pentru infracțiunile de corupție e o instituție tradițională, în vigoare în mod neîntrerupt din 1936.

• Infracțiunile de corupție și cele asimilate, precum și infracțiunile de fraudare a fondurilor europene intră în sfera acelora pentru care acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau al judecății, devine circumstanță atenuantă. Se consacră un tratament penal mai blând pentru cele mai grave infracțiuni. De asemenea, aceeași acțiune, respectiv acoperirea integrală a prejudiciului de către oricare dintre autorii infracțiunii, în cauzele de corupție, determină reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă pentru toți participanții la infracțiune, chiar dacă plata a fost făcută doar de unul dintre aceștia. Se creează inechitate între inculpați: autorii infracțiunii de furt calificat, spre exemplu, nu beneficiază de circumstanță atenuantă, dar cei care fraudează bugetul Uniunii Europene, da. De asemenea, beneficiază cei care fac trafic cu minori, spală bani, fac trafic de organe.

Nu există decizie CCR sau directivă europeană care să justifice amendamentul.

• Deși, aparent, aria confiscării extinse se lărgește și va cuprinde toate infracțiunile cu pedepse mai mari de 4 ani, se introduc condiții suplimentare care îngreunează aplicarea instituției confiscării extinse. Spre exemplu, nu vor mai face obiectul confiscării extinse bunurile transferate unui membru al familiei sau unui terț, dacă acesta nu cunoștea că scopul transferului este evitarea confiscării.

• Se limitează situațiile în care procurorii pot ridica documente sau înscrisuri necesare în investigații penale și, de asemenea, se îngreunează posibilitatea ca organele de urmărire penală să obțină date privind tranzacțiile financiare. Și prin aceste modificări, se restrânge nejustificat culegerea de probe în cauzele penale, fiind necesară existența de „probe sau indicii”, față de reglementarea în vigoare care prevede doar condiția „suspiciunii rezonabile”.

• Se restrânge nejustificat posibilitatea acordării statutului de martor amenințat. „În cazul în care există probe sau indicii temeinice că viața, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională ale martorului ori ale unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declarațiilor sale, organul judiciar competent acordă acestuia statutul de martor amenințat și dispune una ori mai multe dintre măsurile de protecție prevăzute la art. 126 sau 127, după caz.” Prin această modificare se restrânge nejustificat posibilitatea acordării statutului de martor amenințat, fiind necesar să existe „probe sau indicii”, față de reglementarea existentă acum, care prevede doar condiția „suspiciunii rezonabile”.

Consecințe concrete ale modificărilor adoptate la cele trei legi

– autorii unor categorii largi de fapte care sunt în prezent sancționate de legea penală nu vor mai putea fi trași la răspundere;

– se reduc limitele de pedeapsă pentru anumite infracțiuni, ceea ce va avea ca efect prescrierea răspunderii penale, adică va fi depășit termenul până la care autorii acestor fapte vor putea fi pedepsiți;

– se impun condiții suplimentare pentru ca anumite fapte să poată intra în sfera infracțiunilor, prin urmare, numeroase dosare aflate deja pe rol la parchet sau instanțe se vor clasa;

– se introduc condiții suplimentare pentru ca anumite cerințe aprobate prin directive europene, cum ar fi confiscarea extinsă, să poată fi aplicate efectiv, ceea ce va îngreuna recuperarea foloaselor obținute prin infracțiuni.

Vă solicit din nou (…) să demaraţi o procedură conform art. 7

(Selecțiuni din scrisoarea transmisă de preşedintele Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag, Gunter Krichbaum, către şeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker)

„După cum ştiţi, urmăresc în calitate de preşedinte al Comisiei pentru Afaceri Europene evoluţiile politice interne din România deja de ceva vreme cu o foarte mare îngrijorare. După alegerile din 2016, diversele guverne române şi majoritatea parlamentară care le susţine lucrează sistematic la împiedicarea luptei imperios necesare împotriva corupţiei şi la demontarea standardelor statului de drept. Astăzi (miercuri – n.r.), Parlamentul român a slăbit, aşa cum era de aşteptat, legislaţia penală anticorupţie. Aceasta este o continuare a destructurării agresive a valorilor comune ale Uniunii Europene în România. (…) De mai multe ori am solicitat Comisiei – ultima dată, într-o scrisoare către domnul prim-vicepreşedinte Timmermans la 14 februarie 2019 – demararea unei proceduri conform art. 7 din Tratatul UE. Este pentru mine de neînţeles, având în vedere evoluţiile, că reprezentanţii Comisiei nu i-au dat curs acesteia. Este de presupus că atitudinea ezitantă a Comisiei a fost prost înţeleasă de către responsabilii din România, chiar ca o încurajare de a continua atacurile împotriva statului de drept. Eu îmi pun întrebarea: ce măsuri ale guvernului României şi ale majorităţii parlamentare de acolo mai sunt necesare pentru ca, în sfârşit, CE să preia iniţiativa? De aceea doresc să vă solicit din nou să acţionaţi în consecinţă şi să demaraţi o procedură conform art. 7. Aceasta ar fi, chiar înainte de alegerile pentru Parlamentul European, un semnal al credibilităţii Uniunii Europene şi o încurajare a forţelor pro-europene din România”.

Ce prevede articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene?

(1) La propunerea motivată a unei treimi din statele membre, a Parlamentului European sau a Comisiei Europene și cu aprobarea Parlamentului European, Consiliul, hotărând cu o majoritate de patru cincimi din membrii săi, poate să constate existența unui risc clar de încălcare gravă a valorilor prevăzute la articolul 2, de către un stat membru. Înainte de a proceda la această constatare, Consiliul audiază statul membru în cauză și îi poate adresa recomandări, hotărând după aceeași procedură. Consiliul verifică cu regularitate dacă motivele care au condus la această constatare rămân valabile.

(2) Consiliul European, hotărând în unanimitate la propunerea unei treimi din statele membre sau a Comisiei Europene și cu aprobarea Parlamentului European, poate să constate existența unei încălcări grave și persistente a valorilor prevăzute la articolul 2, de către un stat membru, după ce a invitat acel stat membru să-și prezinte observațiile.

(3) În cazul în care a fost făcută constatarea menționată la alineatul (2), Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide să suspende anumite drepturi care îi revin statului membru în cauză în urma aplicării tratatelor, inclusiv dreptul de vot în Consiliu al reprezentantului guvernului acelui stat membru. Procedând în acest fel, Consiliul ține seama de eventualele consecințe ale unei astfel de suspendări asupra drepturilor și obligațiilor persoanelor fizice și juridice. Obligațiile care îi revin statului membru în cauză în temeiul tratatelor rămân obligatorii în orice situație pentru statul membru respectiv.

(4) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide ulterior să modifice sau să revoce măsurile luate în temeiul alineatului (3), ca răspuns la modificarea situației care l-a determinat să impună măsurile respective.

(5) Modalitățile de vot care, în înțelesul prezentului articol, se aplică Parlamentului European, Consiliului European și Consiliului sunt prevăzute la articolul 354 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.