Comentariu ROSBALT: De ce viața în Rusia a devenit și mai proastă

35
Vladimir Putin Sursa: Facebook
7 minute de lectură

Se pare că luna mai și mai ales luna iunie au fost, din punct de vedere economic, și mai nereușite decât lunile precedente din 2019. Potrivit unor estimări preliminare, în luna mai, PIB-ul nu a fost mai mare decât cu un an în urmă, notează Serghei Șelin, într-un comentariu publicat de ROSBALT și preluat de RADOR.

Indicele total din iunie al activității în domeniul business-ului a coborât, pentru prima dată în trei ani și jumătate, sub 50 de puncte, fapt ce este un semn de recesiune economică. Nu este exclus ca statisticile să fie corectate în timp, așa cum s-a întâmplat deja de mai multe ori. Omul de rând știe însă din experiență că în ultima vreme e tot mai greu de trăit.

Da, asta nu-i nimic nou. Dimensiunea economiei rusești este în prezent cu câteva procente mai mare decât în urmă cu unsprezece ani, la mijlocul anului 2008, când s-a încheiat așa-numita „opulenţă”, caracterizată printr-o creștere vertiginoasă.

Totuși, tocmai acum stagnarea din pragul recesiuni ia ochii chiar și șefilor care au talentul unic să nu bage de seamă nimic. Anul trecut, „decretul din mai” a proclamat începutul unei ere de creștere vertiginoasă. După recalculări și manipulări, viteza de creștere anunțată în 2018 a depășit 2%.

Deja cu puțin timp în urmă, președintele Rusiei promitea că oamenii vor simți o îmbunătățire a vieții chiar în acest an. Funcționarii superiori ai instituțiilor de profil simt că nu îndreptățesc cele mai înalte așteptări. De aici și tensiunea cu care aceștia au început să caute vinovații.

Susținut, dacă nu de toți, atunci măcar de o parte din conducerea Ministerului Finanțelor, șeful Ministerului Dezvoltării Economice, Maxim Oreșkin, explică faptul că populația a luat prea multe credite de consum, răpindu-le economiei.

Banca Centrală, care închide ochii la această risipă, este în măsură să-i pună capăt.

Drept răspuns, Banca Centrală declară că creditele de consum reprezintă, se poate spune, ultimul instrument de susținere a nivelului de trai al cetățenilor. În ceea ce privește blocarea acestui gen de creditare va reduce cererea de bază la bunuri și servicii, lovind astfel, o dată în plus, în producție. În condițiile țării noastre, banii luați de la populație oricum nu vor fi investiți în economie.

Sunt de aceeași părere cu experții care cred că considerentele Băncii Centrale sunt mult mai convingătoare. Într-adevăr, nu este clar dacă aceste considerente l-au convins pe Vladimir Putin.

Nu cu mult timp în urmă, acesta se plângea de creșterea creditelor de consum. Și, după cât se pare, Banca Centrală, cu sau fără tragere de inimă, va începe totuși lupta împotriva acestui fenomen nedorit.

În paralel însă, guvernatorul Băncii Centrale, Elvira Nabiullina, a rostit la Sankt Petersburg un discurs pe care binevoitorii l-au apreciat ca fiind programatic, iar progresiștii sistemului l-au catalogat ca fiind aproape unul de opoziție.

„Ritmul de dezvoltare economică este foarte scăzut, businessul nu are deocamdată perspective, veniturile populației practic nu cresc, iar cetățenii simt foarte puțin că stabilitatea obținută le-a oferit o calitate mai bună a vieții… Dacă cu ajutorul instrumentelor Băncii Centrale încercăm să schimbăm (adică să dispersăm — n. autor) potențialul ritm de creștere, în cele din urmă vom obține ori inflație, ori niște ‘bule’ pe piețele financiare; mai degrabă – și una și alta… Business-ul crează creșterea economică, nu statul. Investițiile publice nu le pot înlocui pe cele private… Îmbunătățirea climatului investițional nu se reduce, din păcate, la reducerea barierelor administrative. Avem nevoie de protecția proprietății private, de instanțe independente… De mulți ani rostim aceste cuvinte, practic, într-o formă neschimbată. La început ele păreau corecte, apoi ceva banal, apoi abordarea temei climatului investițional a început să pară niște cuvinte goale rostite de funcționari, iar acum par uneori să fie un strigăt de disperare…”

Bineînțeles că tezele liberale ale Nabiullinei constituie, totodată, și o auto-apărare. Banca Centrală este obligată să recurgă la măsuri iresponsabile, iar atunci când finanțele vor fi distruse, se vor da pedepse. Afirmațiile referitoare la „strigătul de disperare” nu sunt astăzi întâmplătoare.

Cu câteva zile în urmă, ombudsmanul în domeniul businessului Boris Titov i-a cerut secretarului Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev, să-l ajute să aducă modificări la Codul Penal, pentru ca antreprenorii urmăriți pentru infracțiuni economice să nu fie încadrați și la extrem de durul articol referitor la organizarea unei comunități infracționale.

Pentru că acum conducerea, chiar și pur și simplu personalul oricărei firme care a „călcat strâmb”, devine, pur și simplu, o „grupare criminală organizată” și, în consecință, este pedepsită. Este un lucru obișnuit. Însă Consiliul de Securitate (al Rusiei – n. trad.) este o structură de forță, iar secretarul său este cel mai influent „paznic”. Interesant este faptul că apărătorul comercianților merge să ceară protecție tocmai la el, făcând cu mâna a renunțare în direcția guvernului și a parlamentului.

Se pot da multe exemple. Forțele de ordine nu doar că se consideră competente în orice dispută – despre cum se fac afaceri, cum să faci un tratament, cum să înveți pe cineva. Acest rol al lor este acum recunoscut peste tot de bunăvoie, iar anchetatorilor, procurorilor și angajaților Serviciului Federal de Securitate li se cere să devină arbitri; și de la ei se așteaptă umanism, cunoștințe profunde și, cel mai important lucru, capacitatea să „rezolve problema”. De unde însă asemenea virtuți la o mașină de supraveghere și pază?

Tocmai ea, cu ideea ei încremenită de contabilitate și control, este cea care încă în deceniul trecut a oprit dezvoltarea țării. Cu cât sunt mai mulți verificatori, cu atât mai energic este suprimată orice activitate profesională și, cu atât mai mult, orice înnoire – pentru că, prin definiție, această înnoire distruge ordinea anterioară.

Chiar și în versiunea sa ideală prezentată mai sus a „putinomik”-ului, cu autoritatea verificatorilor, pe perioade îndelungate de timp este incompatibilă cu dezvoltarea normală.

Dar în afară de ideal există, de asemenea, și realul.

„Antreprenoriatul” care a înflorit în jurul acestei mașini nu poate să fie diferit. Și businessul care este făcut în alt fel – acela pe care Nabiullina îl numește „eficient” – este smuls acum pur și simplu ca o bălărie. Desigur, el „nu este gata să investească”. Pentru că acest lucru nu face decât să apropie momentul răfuielii.

Afaceriștii și magnații, dimpotrivă, cer bani de la vistieria statului. Dar nu „pentru dezvoltare”, ci pentru ei înșiși. Sistemul a evoluat astfel încât să nu recunoască nulă proprietatea privată – nu doar cea care aparține altora și care sunt „eficienți”, ci și a proprietatea privată a „celor apropiați”.

Capitalismul, în care este pierdută chiar și slaba încredere în proprietate din trecut, vine în mod inevitabil în declin și poate crește și prospera numai în rapoarte și în pălăvrăgeli birocratice. De fapt, chiar și continuarea stagnării pare să fie astăzi un scenariu optimist.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele