Ediția tipărită | Internațional

18 august 2018

DOAR cu câteva luni în urmă, canadienii discutau sincer dacă administrația liberală a țării lor ar trebui sau nu să continue executarea unui contract de 12 miliarde de dolari de livrare de vehicule blindate pentru Arabia Saudită. Guvernul a spus că va merge înainte cu contractul, dar a recunoscut temerile criticilor săi, convenind să adopte o versiune a unui tratat internațional care limitează vânzările de arme statelor nelegiuite.

Totuși, lucrurile au luat o turnură diferită. Saudiții au fost cei care au făcut să planeze nesiguranța asupra tranzacției. După ce ministrul canadian de Externe a cerut pe Twitter eliberarea unor prizonieri politici, guvernul saudit a declarat că toate noile afaceri cu Canada sunt suspendate. Canadienii nu erau siguri dacă regatul mai dorește încă tranzacția cu armament. „Puteau să își ia vehiculele de luptă din Turcia, Coreea de Sud sau Brazilia”, spune Pieter Wezeman, cercetător la SIPRI, un think tank cu sediul la Stockholm.

Între timp, în Statele Unite, Congresul face presiuni asupra administrației să aplice litera unei legi care ar obliga țările să facă o alegere grea, instantanee, dacă vor să cumpere arme americane sau rusești. Pentagonul sugerează însă că uriașa forță diplomatică a Americii nu se întinde chiar atât de departe. Oficialii din domeniul apărării susțin că ar fi mai bine să accepte că unele țări vor continua să cumpere arme rusești, un timp, în speranța că vor renunța treptat la acest obicei.

Aceste două situații reflectă ambele starea volatilă (și abia controlabilă, din punct de vedere occidental) a pieței globale a armamentelor. Cererea totală crește, numărul de vânzători crește și el, iar țările occidentale care au dominat acest sector sunt mai puțin încrezătoare că pot să dirijeze terenul de joc. Mai presus de toate, cumpărătorii devin mai insistenți asupra dreptului lor de a cumpăra de unde vor. Pentru țări ca India, Arabia Saudită, Egiptul și Emiratele Arabe Unite, „este o piață a cumpărătorilor”, spune Lucie Béraud-Sudreau de la Institutul Internațional de Studii Strategice, un think tank londonez.

Vorbește domol și vinde un baston uriaș

Cifrele arată că domeniul comerțului global cu arme convenționale este încă dominat de Statele Unite. America se simte însă ciudat de nesigură în privința menținerii acestui rol, iar anul acesta a adoptat o postură de vânzări mai agresivă. Conform unei politici proclamate în luna aprilie și detaliate mai mult luna trecută, diplomații americani au fost instruiți să promoveze mai activ vânzările de armament și să accelereze procedurile pentru aprobarea lor.

La prima vedere, temerile americanilor par uimitoare. Sunt mai multe feluri de a măsura piața armamentelor, dar America iese la vârf în toate. SIPRI a studiat volumul de transferuri transfrontaliere de arme în cei cinci ani până în decembrie și l-a comparat cu cei cinci ani anteriori (vezi graficul).

Grafic
Porții de talie americană
Exportul de armamente* pe țări, % din total *principalele arme convenționale
Sursa: SIPRI

Dimensiunile pieței mondiale au crescut cu 10% între cele două perioade. În cea mai recentă, felia Americii din această plăcintă în expansiune a fost de 34%, față de 30% în cei cinci ani anteriori. America și cei cinci rivali mai apropiați ai săi (în ordine descendentă, Rusia, Franța, Germania, China și Marea Britanie) reprezintă aproape 80% din totalul transferurilor.

Între timp, Marea Britanie susține că anul trecut a sărit pe poziția a treia între exportatorii globali de armament, măsurat prin valoarea vânzărilor, potrivit Organizației pentru Apărare și Securitate, un organism guvernamental. America a încasat 53% din afacerile globale, „cea mai mare cotă de piață a sa vreodată”. Au mai rămas 16% pentru Rusia, 12% pentru Marea Britanie și 6% pentru Franța.

În parte, nervozitatea de la Washington provine din intrarea pe piață a noi competitori, mai ales a Chinei. Parțial, ea reflectă noi produse și tehnologii pentru care America va lupta să-și mențină întâietatea. Aceste două sfidări au fost subliniate de apariția la Salonul aeronautic de anul trecut de la Paris a unei drone militare chinezești care semăna foarte mult cu aeronavele americane fără pilot care au fost folosite pentru asasinate, de pildă, în Pakistan. Până acum, America a fost de acord să împartă aceste drone puternice doar cu aliații săi europeni apropiați. O nouă politică va lărgi numărul clienților și va atenua riscul ca această piață, care ar putea să ajungă repede la 50 miliarde dolari pe an, să fie dominată de China.

China a fost demult mai bine cunoscută ca un cumpărător de arme, mai ales din Rusia, decât ca vânzător. O mare parte din livrările sale de armament au mers la aliați apropiați, precum Pakistanul. Ea și-a sporit însă enorm capacitatea de a produce și vinde propriile sale arme, inclusiv nave și submarine.

Între timp, politica americană de export de armament a ținut un echilibru fragil între folosirea oportunităților economice și geopolitice, pe de o parte, și atenția de a nu împărtăși tehnologii care ar putea destabiliza zone de război sau să fie folosite împotriva Statelor Unite, pe de altă parte.

O asemenea precauție poate fi însă contraproductivă. La o discuție de panel de luna aceasta, la Washington, un apărător al industriei apărării se plângea că, din cauza limitelor puse de America la transferul de tehnologie, Franța a câștigat în detrimentul ei un contract pentru vânzarea de radare aeriene pentru India. „Îmi plac francezii, dar îmi place industria americană și mai mult”, a mormăit el.

Într-o altă competiție franco-americană pentru tehnologie, Franței îi vine greu să vândă mai multe avioane de luptă Rafale clientului ei favorit pentru armament, Egiptul, deoarece racheta de croazieră care le însoțește, Scalp, incorporează know-how american, al cărui transfer către terțe părți este interzis. Franța a promis că va dezvolta propria sa tehnologie, dar Egiptul s-ar putea să nu aibă răbdarea să aștepte. Guvernul egiptean cumpără avid și echipamente rusești, inclusiv avioane și elicoptere de atac.

Pentru producătorii de echipamente de apărare, cum sunt Marea Britanie și Franța, vânzările la export contează foarte mult pentru a-și putea menține propriile industrii. Întâietatea Marii Britanii în aviația militară ar putea depinde de vânzările sale către Arabia Saudită. Iar programul

ambițios de construcție al Marinei Regale britanice a fost impulsionat când Australia a declarat că va cumpăra de la britanici o nouă clasă de fregate. Franța vrea să dezvolte o nouă rachetă aer- aer, dar doar, așa cum a spus Florence Parly, ministrul Apărării, dacă poate găsi clienți străini.

Această disperare se adaugă la frenezia concurenței de pe piață. La fel se adaugă și totala indiferență pe care Rusia și China o afișează față de politicile în domeniul drepturilor omului ale clienților lor. La fel e și creșterea numărului de țări care nu mai sunt doar cumpărători de arme și know-how, ci au devenit și vânzători – Turcia, Emiratele și Coreea de Sud, spre exemplu.

Japonia, care se mândrește cu o industrie a apărării uriașă, este total nouă pe piață. Ea a plonjat atunci când guvernul a ridicat restricțiile asupra exporturilor de armament în 2014. Ea concurează, deși dintr-o poziție destul de slabă, cu China, pentru clienți din Asia-Pacific.

În ce privește Rusia, SIPRI calculează că cota sa din piața globală a scăzut (la circa 22% în 2013- 2017). Ea oferă însă un mix de hardware încercat-și-testat și, pentru puțini clienți, un know-how superb, mai ales în apărarea aeriană.

Asta creează o dilemă pentru America în privința speranțelor sale de a vinde curând arme în valoare de 6 miliarde de dolari în India, dar care este îngrozită de hotărârea acestei țări de a cumpăra sisteme de apărare aeriană S-400 de la ruși: rachete care ar putea să împiedice amenințări potențiale din China sau Pakistan. Alte țări care doresc să continue să cumpere armament din Rusia includ Indonezia și Vietnamul.

Jim Mattis, secretarul american pentru apărare, a implorat Congresul să nu fie prea dur cu clienții Rusiei, atâta timp cât ei se angajează să își reducă treptat dependența față de ea. Într-o scrisoare care a fost dezvăluită în iulie serviciului specializat de știri Breaking Defense, el le spunea membrilor Congresului: „Ne confruntăm cu o oportunitate care nu apare decât o dată în viață să reducem dominația Rusiei în regiuni cheie.” Dar asta se poate întâmpla doar dacă America ar fi liberă să își vândă propriile sale arme. Pentru clienți, asta înseamnă că în viitorul imediat ei pot să păstreze atât arme americane, cât și rusești în arsenalele lor.

Este interesant faptul că India a fost admisă recent în Regimul de Control al Tehnologiei Rachetelor, un grup de țări care promit să nu ajute state paria să obțină rachete balistice. Asta va face să fie mai ușor pentru America, dar și pentru Rusia, să vândă rachete cu rază lungă de acțiune Indiei. Cei doi giganți ai vânzărilor de armament, care nu se înțeleg în multe aspecte, au salutat intrarea Indiei în acest club.

Acest articol a apărut în secțiunea Internațional din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Masters of war”