Noi, statul, inflația și creșterea economică

    7 minute de lectură

    Suntem campioni europeni la inflație și rămânem în topul creșterii economice, dar aceste performanțe ascund riscuri. Pentru noi, cetățenii simpli, înseamnă că viața de zi de zi va rămâne scumpă, ratele la credite vor fi la fel de mari, iar creșterea economică se va resimți în buzunare mult mai puțin decât ni s-a promis.

    de Anca Dragu

    Economia a crescut în trimestrul al doilea din 2018 comparativ cu primul trimestru cu 1,4%1, conform datelor publicate de INS, iar față de trimestrul al II-lea din 2017 cu 4,3%. Acest ritm de creștere economică ne situează în top 3 la nivelul Uniunii Europene, însă, pentru a atinge prognoza de creștere reală a PIB de 5,5% în 2018, economia ar trebui să ruleze cu minimum 3,4% în trimestrele III și IV, ritm impus și de relativa stagnare din primul trimestru al anului, când creșterea a fost 0%.

    Agricultura, afectată de pestă

    Din perspectivă istorică, în perioada post-revoluție, România a avut o creștere economică trimestriala atât de mare doar în ultimul trimestru din anul 2007 și în primul trimestru din 1996. După criza care a debutat în toamna lui 2008, reluarea ciclului de creștere a avut loc în 2012, iar de atunci încoace ultimele două trimestre s-au evidențiat prin creșteri reale ale PIB de circa 1-2,5%. Rezultatele din ultimele două trimestre ale anului sunt în general profund influențate de agricultură, iar în acest an avem două influențe negative asupra domeniului. Agricultura a fost afectată de vremea capricioasă și de pesta porcină, pur și simplu scăpată de sub control de autorități. O estimare mai realistă a creșterii economice pentru 2018 ar fi în intervalul 4-4,5%. Nu este o prognoză pesimistă, ea coincide cu estimările analiștilor. Economiștii de la BCR estimează o creștere cu 4,1% a economiei, în condițiile unei inflații de 3,7% la finalul anului, iar cei de la UniCredit evaluează că economia va crește cu 3,9%, în timp ce inflația va urca până la 4,1% la finalul anului.

    Creșterea, dependentă de inflație

    În timp ce ritmul de creștere economică (măsurat prin viteza de creștere a Produsului Intern Brut) s-a mai temperat și am pierdut primul loc în UE, dar am rămas pe podium, inflația ne păstrează titlul de campioni absoluți. Dar este sănătoasă combinația de top european inflație accentuată–creștere economică viguroasă? Evident, nu! Nu numai că este nesănătoasă, dar creșterea economică devine dependentă de inflație, este impulsionată de aceasta. Economiștii avertizează că, în acest moment de dezvoltare a economiei, acest ritm de creștere efectivă de 5-6% depășește potențialul economiei românești, situat undeva în jurul a 4%. Desigur, creșterea potențială este o dimensiune teoretică. Care ne arată însă că în actualele condiții de forță de muncă, de capital, de infrastructură și cunoaștere, economia României poate crește anual cu circa 4% fără a produce inflație și depreciere ca efecte secundare. Procentul optim al creșterii PIB-ului românesc este oricum mult peste media UE de nici 2%.

    Avem o economie stimulată de consum, care a fost impulsionat de creșteri de salarii în sistemul bugetar și de pensii, deci de bani injectați în economie pe acest canal. Daca statul aruncă în economie bani pe care nu îi are, se întâmplă următoarele reacții firești: pe de o parte crește datoria publică, pe care o vom plăti la un moment dat, noi sau copiii noștri, iar pe de altă parte crește PIB-ul peste acea valoare estimată a creșterii economice potențiale, nedopate.

    Creșterea peste potențial este întotdeauna însoțită de inflație, de mărirea importurilor, de deprecierea monedei și de creșterea dependenței față de capitalul străin. Banii suplimentari aruncați în economie când aceasta deja crește la nivelul potențial, optim, neinflaționist, folosind toate resursele disponibile, se transformă în cerere suplimentară de bunuri, produse și servicii. Ca răspuns, producătorii, comercianții și prestatorii de servicii vor crește imediat prețurile – generând inflație – sau vor face apel la importuri sporite – punând presiune pe cursul de schimb. Tandemul inflație–depreciere devine astfel o realitate a creșterii economice peste potențial, respectiv a unei creșteri de 5-6%. Este în firea lucrurilor ca ritmul de creștere a economiei să coboare la nivelul potențialului și chiar sub acesta, ceea ce presupune în primul rând apariția șomajului, scăderea consumului și a investițiilor. În momentul încetinirii ritmului de creștere economică, statul ar trebui să intervină cu stimuli fiscali, să arunce în economie bani pe care nu îi are. Dar, la acel moment, statul va fi deja supraîndatorat, iar finanțatorii nu vor mai fi dispuși să susțină o economie aflată în descreștere, despre care nu știu până unde poate să cadă. Consumatorii și investitorii nu vor putea beneficia de sprijinul statului pentru redresarea activității, nici prin comenzi din partea statului și nici prin reduceri de taxe și impozite.

    Dar cum se face că, deși prognoza de creștere reală a PIB coboară de la 6,1% la 5,5%, PIB-ul nominal crește cu 37,1 miliarde de lei? Această combinație este posibilă exact grație inflației, care umflă valoarea bunurilor și a serviciilor produse în economie: nu se va produce mai mult, ci mai scump. Creșterea economică se va baza în continuare pe inflație (care a ajuns înluna iulie la 4,6%), ceea ce înseamnă de fapt o scădere a puterii de cumpărare o românilor, mai ales a acelora ale căror salarii nu au crescut cu 5% sau care au credite, în special în lei.

    Acest lucru a fost confirmat și de Comisia Națională de Strategie și Prognoză, care a modificat în creștere prognoza anuală asupra inflației și deflatorul PIB (de la 4,3% la 4,7%) și în scădere pe cea privind creșterea economică reală (de la 6,1% la 5,5%). Creșterile de prețuri la gaze și combustibili au împins inflația anuală pentru mărfuri nealimentare la 6,23%. Față de luna precedentă, prețurile au scăzut, în medie, cu 0,48%, în principal ca urmare a reducerii prețurilor la ouă și fructe și legumele de sezon.

    Cum spuneam, creșterea economică stimulată de cheltuielile statului pe datorie generează inflație, care devine esențială pentru ca măcar valoarea nominală a PIB să fie una record. Însă obținerea unui PIB nominal mare, de 945 de miliarde de lei, este esențială pentru a ne încadra în ținta de deficit bugetar de 2,97% din PIB pentru 2018, în condițiile unui gol bugetar estimat la 28,1 miliarde de lei. În ecuația bugetară, acest joc al cifrelor ar asigura o protecție împotriva intrării României în procedurile de deficit excesiv. Exact această proprietate „gumilastică” a PIB a făcut posibilă prima rectificare bugetară în care, deși cheltuielile cresc mai mult decât veniturile, deficitul bugetar raportat la PIB rămâne constant! De aceea, din punctul de vedere al statului, temperarea inflației nu este o opțiune în acest an, preferând să împingă cartoful fierbinte al creșterii prețurilor în buzunarul nostru. Ca atare, statul va opta conștient pentru un mediu inflaționist, în ciuda retoricii oficiale, dar asta va implica rate ale dobânzilor pe măsură și chiar deprecierea monedei. Reducerea dobânzilor la credite este puțin probabilă, în timp ce dobânzile primite la depozite de către cei economi nu vor acoperi erodarea capitalului.

    page5image1500974512
    Anca Dragu
    Fost ministru al finanțelor publice, începând cu data de 17 noiembrie 2015, când l-a înlocuit pe Eugen Teodorovici, odată cu instalarea Guvernului Dacian Cioloș, până la 4 ianuarie 2017. Este a doua femeie Ministru al Finanțelor din istoria României.

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    Comentariul:
    Introduceți numele