Creșterea mai lentă în economiile îmbătrânite nu este inevitabilă

    Evitarea ei comportă însă alegeri politice dure

    26
    BEIJING, CHINA - JANUARY 22: An elderly Chinese day trader stands in front of stock tickers on a board at a brokerage firm on January 22, 2015 in Beijing, China. China's economic growth has slowed to its weakest point in years to 7.4 percent. While its growth is still stronger than most world economies, China announced Tuesday a strategy to encourage domestic consumption and investment including retail spending in an effort to boost growth. (Photo by Kevin Frayer/Getty Images)

    Liber schimb

    Ediția tipărită | Finanțe și economie – 28 martie 2019

    PENTRU PRIMA dată în istorie, pe Pământ sunt mai mulți oameni în vârstă de peste 65 de ani decât sub vârsta de cinci ani. Peste alte două decenii, raportul va fi de doi la unu, potrivit unei recente analize efectuate de Torsten Sløk de la Deutsche Bank. Această tendință i-a îngrijorat pe economiști despre tot, de la costurile în urcare ale pensiilor, la „stagnarea seculară” – creșterea cronic de slabă care provine din aceea că există prea puține oportunități de investiții pentru a absorbi economiile disponibile. Încărunțirea lumii este inevitabilă. Dar efectele ei negative asupra creșterii, nu. Dacă societățile mai îmbătrânite cresc acum mai încet, asta poate fi deoarece ele preferă familiaritatea dinamismului.

    Îmbătrânirea încetinește creșterea în moduri diferite. Unul este că sunt mai puțini muncitori noi care să accelereze producția. Forțele de muncă din aproximativ 40 de țări scad deja, din cauza schimbărilor demografice. Pe măsură ce crește numărul persoanelor în vârstă, guvernele pot să neglijeze investițiile publice care accentuează creșterea, în educație și infrastructură, în favoarea cheltuielilor pe pensii și sănătate. Oamenii care lucrează, care trebuie să sprijine tot mai mulți pensionari, trebuie să plătească impozite mai mari. Dar cea mai grea lovitură dată creșterii vine din slăbirea productivității. Un studiu publicat în 2016, de pildă, a examinat performanța economică în toate statele americane. Concluzia a fost că o creștere de 10% în raportul populației unui stat care are peste 60 de ani reduce rata de creștere a producției per capita cu aproximativ o jumătate de punct procentual, iar două treimi din acel declin se datorează creșterii mai slabe a productivității.

    De ce sunt mai puțin productive economiile îmbătrânite? Răspunsul nu este, așa cum am putea bănui, pentru că așa sunt muncitorii mai în vârstă. Deși unele capacități, mai ales cele fizice, se deteriorează cu vârsta, efectul general nu este dramatic. Un studiu al sectorului manufacturier din Germania, publicat în 2016, nu a detectat o scădere a productivității la lucrătorii de până la 60 de ani. Companiile pot să modifice rolurile angajaților lor pe măsură ce aceștia îmbătrânesc, pentru a folosi cât mai bine avantajele vârstei, cum ar fi experiența vastă și legăturile profesionale.

    Mai mult, dacă creșterea slabă a productivității s-ar datora faptului că muncitorii mai bătrâni produc mai puțin, statele de plată ar trebui să reflecte asta, Salariile ar tinde să crească la începutul carierei și să scadă spre final. Dar asta nu se întâmplă în mod curent. Dimpotrivă, potrivit unei lucrări recente elaborate de economiști de la consultanța Moody’s Analytics, salariile sunt mai reduse pentru toată lumea la firmele care au mulți angajați mai în vârstă. Nu productivitatea mai slabă a lucrătorilor mai bătrâni este cea care pare să țină economia în loc, cu influența lor asupra celor din jur. Această influență este puternică: autorii consideră că nici mai mult, nici mai puțin de un punct procentual din declinul recent al creșterii productivității anuale a Americii ar putea fi asociat cu îmbătrânirea.

    Nu este clar modul în care se face simțită această influență. Autorii sugerează însă că firmele cu mai mulți angajați în vârstă ar putea fi mai puțin dornice să adopte noi tehnologii. Asta s-ar putea datora faptului că ele nu doresc să facă investiții care ar necesita recalificarea angajaților lor, dată fiind perioada mai scurtă în care ele ar putea spera să obțină un profit de pe urma acelor cursuri de recalificare pentru cei aflați aproape de finalul carierei. Sau șefii mai în vârstă ar putea fi de vină. Cercetările indică faptul că tinerii manageri vor adopta probabil mai repede noile tehnologii decât cei mai în vârstă. Asta pare evident: aversiunea mai mare a persoanelor mai în vârstă față de noile tehnologii este un clișeu. Și cel puțin la modul anecdotic, industriile încărunțite par mai opuse schimbării.

    Dacă realitatea ar sugera că economiile îmbătrânite suferă mai ales din cauza unor forțe de muncă în creștere lentă și a costurilor pensiilor în creștere rapidă, ar avea sens să se concentreze eforturile politicilor pe menținerea în activitate a oamenilor pe o perioadă mai mare – de pildă, prin ridicarea vârstei de pensionare. Dar dacă, așa cum pare că stau lucrurile, reticența de a adopta noi tehnologii este o problemă mai mare, alte ținte ar trebui să devină prioritare – mai ales creșterea concurenței. În America, accentuarea concentrării industriale și profiturile persistent înalte stimulează un interes reînnoit în legile antitrust. Beneficiile divizării firmelor puternice și creșterii concurenței ar putea fi mai mari decât se crede, dacă firmele vechi, conservatoare, vor fi mânate prin aceasta să folosească mai bine noile tehnologii.

    Există și alte măsuri care ar putea ajuta. Eliminarea barierelor la schimbarea locului de muncă, de pildă, făcând ca beneficiile să fie mai portabile, ar putea să scurteze perioadele medii de angajare și să ajute culturile companiilor să nu devină osificate.  Cel mai bun lucru ar fi o imigrație mai mare. Un influx de lucrători străini tineri ar rezolva aproape toate problemele datorită cărora îmbătrânirea populației reduce creșterea. Nu numai că ar dezvolta forța de muncă și crea noi plătitori de impozite, dar ar însemna mai multe companii mai tinere și o mai mare deschidere față de noile tehnologii. Și ar exista o mulțime de doritori care să ocupe aceste locuri de muncă, aflați în țările mai sărace cu populații mai tinere.

     Nu există oameni pentru o țară bătrână

    Societățile cu mulți lucrători în vârstă sunt, totuși, și societăți cu mulți alegători mai în vârstă. Acești alegători sunt, în medie, mai conservatori din punct de vedere politic decât oamenii mai tineri și mai puțin înclinați să fie de acord cu imigrația. Oamenii de toate vârstele ar avea de câștigat din politici care să accentueze creșterea și productivitatea. Dar dată fiind alegerea între o societate dinamic, dar nefamiliară, și una statică, dar familiară, țările mai bătrâne tind să opteze pentru a doua variantă. În retrospectivă, boom-ul demografic care a coincis cu industrializarea din țările bogate ar putea să fi avut un beneficiu subapreciat: el a creat un mare corp de alegători în favoarea îmbrățișării noilor tehnologii și a oportunităților pe care le ofereau ele.

    Tehnologia ar putea, într-un anume punct, să contracareze efectul sufocant al îmbătrânirii. Într-un nou studiu, Daron Acemoglu de la Massachusetts Institute of Technology și Pascual Restrepo de la Universitatea din Boston arată că atunci când tinerii lucrători sunt destul de rari, producătorii investesc mai mult în automatizare și, drept rezultat, au o creștere mai rapidă a productivității. Roboții nu au avut încă un impact mare în sectorul serviciilor și dincolo de acesta, dar asta s-ar putea schimba, pe măsură ce capacitățile lor se ameliorează și nu se găsesc oameni mai tineri pentru a umple locurile de muncă vacante. Lumii i-ar prinde bine acum mai multă flexibilitate și productivitate. Stagnarea s-ar putea încheia în cele din urmă, odată ce roboții vor fi promovați în management.


    Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Îmbătrânirea este o povară”

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    Comentariul:
    Introduceți numele