După 500 de ani, reforma protestantă ca revoluție

83
6 minute de lectură

Bruce Gordon, Profesor de Istorie și Studii Religioase la Universitatea Yale

A trecut o jumătate de mileniu de la data la care Martin Luther a bătut în cuie cele nouăzeci și cinci de teze ale sale pe ușa bisericii din Wittenberg, eveniment-simbol a ceea ce numim astăzi Reforma Protestantă.

În general, protestanții privesc acțiunea lui Luther împotriva practicii catolice de a vinde indulgențe pentru cei morți ca fiind începutul unei revoluții care a divizat biserica medievală occidentală.

Într-adevăr, evenimentele dramatice ale acestei perioade s-au limitat, în mare parte, la Occidentul catolic, neavând practic niciun efect asupra bisericilor ortodoxe din Răsărit.

De multă vreme, protestanții și catolicii au avut păreri opuse cu privire la consecințele Reformei asupra lumii moderne.

Pentru luterani, reformați și grupările mai radicale, Reforma a marcat o restaurare a bisericii, o revenire a creștinismului la o formă mai curată, întâlnită în primele secole după Hristos. Mai presus de toate, a consacrat Biblia ca autoritate unică, înlocuind papii și ierarhiile bisericești. Pentru catolici însă, ruperea bisericii nu a fost nimic mai mult decât o erezie.

Protestanții respinseseră atât autoritatea bisericii istorice, cât și cinci dintre cele Șapte Taine. Luther mersese până acolo încât să identifice papalitatea din Roma cu antihristul.

WITTENBERG, GERMANY - OCTOBER 31:  Churchgoers attend a Protestant service at the Schlosskirche church to commemorate the 499th anniversary of theologian Martin Luther's nailing of his 95 theses on the church's doors in 1517 on October 31, 2016 in Wittenberg, Germany. Germany is launching the Martin Luther Year today to mark the 500th anniversary of the Reformation that Luther set in motion and that led to the creation of successful Protestant movements in history's most significant challenge to the Catholic Church. Celebrations and events in Germany and in other countries with strong Protestant traditions will continue through next year. Luther's translation of the Bible made it accessible to a much broader audience. He spoke out against the practice of indulgences and the sale of relics, and also argued that a place in Heaven is possible not by good deeds but through faith.  (Photo by Sean Gallup/Getty Images)

Celebrările Reformei din trecut, începând cu secolul al XIX-lea, erau, în general, momente de triumfalism protestant, strâns asociate cu naționalismul și cu puternice sentimente anticatolice. Recent, în 2017, Europa arăta o perspectivă profund diferită. În Germania, locul de baștină al Reformei, există mai mulți catolici decât protestanți. În Elveția, în Zurich, un alt epicentru al Reformei, catolicii depășesc cu mult numărul celor care aparțin bisericii protestante reformate. În Anglia, țara originară a bisericii anglicane, mai mulți catolici participă la slujbe decât cei ce se închină în Bisericile Anglicane. Protestantismul european a suferit un declin dramatic după cel de-al Doilea Război Mondial și nu a existat niciun semn de schimbare.

Ce ne rămâne atunci să credem despre Reformă? Este ea încheiată, după cum au afirmat unii? Este Reforma o mișcare eșuată, în cele din urmă? Multe dintre celebrările sale din 2017 au încercat să o descrie ca relevantă pentru societatea seculară modernă, subliniind perspectivele ecumenice, arătând că protestanții și catolicii nu mai sunt prinși în conflicte confesionale. Altele au afirmat că Reforma a fost începutul lumii moderne, deschizând calea pluralismului religios și, în cele din urmă, pe cea a toleranței.

Ca istoric al religiei, sunt frecvent întrebat despre importanța Reformei pentru lumea noastră. Răspunsul meu este că impactul acesteia a fost și rămâne enorm, deseori de o manieră la care nu ne-am putea aștepta. Mai întâi de toate, trebuie să ne amintim că Reforma nu a fost doar protestantă, ci și catolică. Reforma a inițiat o puternică transformare a culturii occidentale atât în bine, cât și în rău, iar ambele consecințe trebuie să fie luate în seamă. Ruperea bisericii romano-catolice în momentul Reformei a provocat fragmentarea religiei. Accentul pus de protestanți pe unicitatea autorității Bibliei a însemnat că fiecare persoană trebuia să facă ea însăși cunoștință cu Cuvântul lui Dumnezeu și să fie în stare să îl înțeleagă. Această perspectivă a creat o nouă cultură a religiei private, în care interpretarea fiecărei persoane a Bibliei era la fel de valabilă. Catolicii au considerat această democratizare a Bibliei ca o destrămare completă a autorității și ca un izvor de credințe eretice. Rezultatele din secolele următoare au fost crearea unui număr tot mai mare de secte care se pretindeau a fi adepte adevărate ale Scripturii. Fără îndoială, această fragmentare a grupurilor religioase a avut un efect puternic asupra societății occidentale. A generat numeroase războaie religioase care au făcut ravagii de-a lungul Europei și a dus la plecarea mai multor comunități în America de Nord, cum ar fi puritanii din Noua Anglie.Într-un final, conflictele religioase care au urmat Reformei au jucat un rol esențial în dezvoltarea ideilor politice seculare și a separării guvernelor de religie.

Reforma a jucat un rol și în evoluția unora dintre cele mai importante mișcări culturale din secolele XVII-XVIII, cum ar fi revoluția științifică și creșterea toleranței religioase. Influența asupra acestora nu este nicidecum una exclusiv protestantă. În urma reformelor catolice din secolul al XVI-lea, iezuiții au jucat un rol esențial în educație și în studiul științelor naturale. La fel ca protestanții, iezuiții au înființat școli care au dus la o creștere dramatică a alfabetizării în rândul laicilor. Universitățile și colegiile din întreaga Europă au cultivat o cultură intelectuală dinamică, făcând posibil Iluminismul, în secolul al XVIII-lea.

Dincolo de Europa, moștenirea Reformei a fost, de asemenea, profund controversată. Misionarii catolici au călătorit în America, Africa și Asia răspândind credința lor, dar rezultatele au fost adesea tragice. Atât catolicii, cât și protestanții au oferit justificări religioase pentru decimarea popoarelor indigene și pentru comerțul cu sclavi din Africa până în Caraibe. Rolul bisericilor în colonialism este un subiect care a început să fie evaluat doar în ultima vreme. Puritanii care au mers în America pentru a crea o lume nouă, evlavioasă, în Noua Anglie au fost, de asemenea, responsabili pentru anihilarea comunităților indiene. În esență cred că Reforma care a început acum cinci sute de ani a avut un impact enorm asupra lumii noastre moderne, dar într-o multitudine de moduri diferite, despre care nu putem susține că au fost întru totul pozitive sau negative. Amprenta sa asupra lumii este profundă, dar complicată.

Deși putem observa secularizarea crescândă a Europei și a Americii de Nord, pentru a evalua impactul Reformei trebuie să privim către biserica globală. Din Brazilia până în Nigeria și în China, creștinismul, atât cel protestant, cât și catolic, se răspândește într-un ritm alert. Suntem tentați să credem că Reforma este un eveniment al Europei și Americii, dar bisericile din sudul lumii au preluat mesajul reformatorilor și îi oferă noi interpretări în contexte culturale foarte diferite. Reforma a contribuit la transformarea creștinismului într-o religie globală, iar expansiunea spectaculoasă a bisericilor în spațiul emisferei sudice servește ca dovadă a manierei diverse în care acest eveniment îndepărtat continuă să transforme lumea în care trăim.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele