Cristi Danileț: Ne întoarcem la controlul politic asupra carierei magistraților

560
8 minute de lectură

Ordonanța de urgență 7 este un act de subordonare politică a Justiției, spune judecătorul Cristi Danileț, fost membru al CSM, într-un interviu acordat Reporter Global. Magistratul explică resorturile mișcărilor de protest ale magistraților și spune în ce constă pericolul dat de ordonanța de urgență 7, adoptată săptămâna trecută de guvern, și cum afectează actul normativ independența justiției și chiar stabilitatea statului de drept.

Sunteți unul din purtătorul mesajelor de nemulțumire ale magistraților. Ce vă nemulțumește la ordonanța nou adoptată?

Legile Justiției, prin care s-a făcut reforma din 2004-2005, au fost modificate masiv anul trecut. În octombrie și noiembrie s-au publicat în Monitorul Oficial fără să aibă acordul magistraților, fără să aibă aviz favorabil de la CSM, fiind criticate în același timp de Comisia Europeană, de GRECO și de Comisia de la Veneția. Deci, legile justiției au fost modificate prin alte legi, care oricum nu corespund standardelor europene. De la aceste modificări, din octombrie până în prezent, au mai intervenit patru ordonanțe de urgență. Ultima, este cea de săptămâna trecută, Ordonanța 7 din 2019, care are niște prevederi strigătoare la cer. Una dintre ele privește secția specială de anchetare penală a magistraților, care a fost inventată anul trecut prin lege, s-a dat undă verde pentru această secție, unică în Europa, de către Curtea Constituțională. Numai că, prin această ordonanță de săptămâna trecută, șefii secției sunt numiți de către ministrul Justiției. Adică, un om politic desemnează organul care poate ancheta un magistrat. Păi și-atunci, orice magistrat cu scaun la cap va avea o reținere în a instrumenta dosare importante, de exemplu dosare de mare corupție cu politicieni, știind că, în orice moment, cel pe care-l investighează poate da un telefon la ministrul justiției să se declanșeze o anchetă penală împotriva sa. Aceasta este cea mai strigătoare la cer prevedere.

A doua prevedere se referă la judecătorii care vor să devină șefi de parchete. N-am mai auzit nicăieri în lume ca un judecător să fie șeful unor procurori.

Care este miza acestei prevederi?

Există un om pregătit pentru o astfel de funcție de ministrul Justiției. Avem suspiciuni cu privire la el și la corectitudinea lui față de colegii procurori pe care-i va avea în subordine.

În al treilea rând, s-a introdus o prevedere cu privire la eliminarea din sistem a celor care nu mai întrunesc condiția bunei reputații. Dar nici legea, nici ordonanța nu spun ce se înțelege prin bună reputație. O fi vorba de reputația personală, cea morală, de acasă: să nu te cerți cu nevasta, cu vecinii? Sau o fi vorba de reputația profesională? De exemplu, te legi de dosar, te legi de un coleg, faci ceva în instanță? Ce înseamnă buna reputație? Legea nu o definește. Și se vede că Inspecția Judiciară face verificări pentru a stabili buna reputație. Dar este foarte periculos, pentru că, la rândul său, Inspecția Judiciară are șefi desemnați la ora actuală de guvern, când s-a dat o ordonanță anul trecut, de care vă vorbeam, prin care guvernul a decis cine să fie șef la Inspecție.

Or, la momentul actual, cu astfel de modificări, și v-am spus doar trei sau patru care mi se pare cele mai importante, s-a creat o presiune enormă asupra judecătorilor și procurorilor. Dacă nu sunt anchetați penal, sunt anchetați disciplinar. Dacă nu pot fi anchetați disciplinar pot fi dați afară pe motivul lipsei bunei reputații. Și atunci, vă întreb: cine mai îndrăznește, mâine-poimâine, să ancheteze și să instrumenteze dosare importante, cu oameni politici importanți?

Și, atunci, ne întoarcem încetul cu încetul la un sistem de control politic asupra carierei magistraților, asemănător cu cel existent până în anul 2004, când ministrul Justiției era cel care gestiona cariera magistraților. Or, prin reforma din 2004-2005 s-a creat Consiliul Superior al Magistraturii, ca unic organism constituțional de gestionare a carierei magistraților, de la recrutare până la sancționarea sau excluderea lor. Ce s-a întâmplat de la reforma din 2004-2005? Pe cine am deranjat? Că toată Europa este îngrozită de toate aceste modificări care de un an de zile nu mai contenesc. Oare nu cumva se urmărește intimidarea magistraților și stoparea anumitor dosare? Răspunsul meu este un ferm DA! 

Care credeți că va fi reacția puterii la protestele magistraților și ce șanse acordați retragerii ordonanței, câtă vreme premierul Viorica Dăncilă a anunțat, deja, că nu va retrage ordonanța?

Este clar că, dacă magistrații nu ar fi avut niciun fel de reacție, lucrurile ar fi rămas așa. Dar magistrații au decis, pe de o parte, să iasă în fața tribunalelor în fiecare zi, unii dintre ei să stopeze activitatea la tribunale și la parchete. În al doilea rând, am atenționat Comisia Europeană cu privire la abuzurile legislative care se comit în privința Justiției. Pe de altă parte, avem un suport puternic din partea societății civile, ONG-uri, presa, intelectuali sau oameni mai puțin pregătiți, dar care au înțeles că, atât timp cât Justiția este controlată, protecția drepturilor omului în România este în pericol. Și, atunci, eu cred că, pe de o parte, se creează o presiune internă, cea din partea magistraților și a societății civile, pe de altă parte, se creează o presiune externă, pentru că este evident că Europa este cu ochii pe noi și a fost discutată situația din România de câteva ori în Parlamentul European și în Comisia Europeană și, poate, urmează câteva sancțiuni la adresa clasei politice. Eu cred că presiuni sunt. Și am văzut că, în seara asta, ministrul Justiției a făcut un prim pas înapoi, în sensul că o dispoziție din ordonanță, care a suscitat discuții, cea cu privire la judecătorul care poate să fie șef la o unitate de parchet, dacă nu chiar procuror general, chipurile ar putea fi retrasă. Deci, implicit, ministrul recunoaște că este ceva rău în ordonanța 7. Noi spunem că 90% din ordonanță este rea, deși el renunță la un singur articol.

Eu cred că magistrații nu vor renunța la proteste până când ordonanța nu se abrogă în întregime sau în cea mai mare parte. Dacă magistrații continuă protestele, eu am mari speranțe că va fi un rezultat pozitiv. Am văzut că inclusiv președintele statului și procurorul general au cerut ca să fie sesizată Curtea Constituțională.

Cum comentați idea că magistrații nu ar avea, de fapt, voie să protesteze?

A mai fost un protest asemănător în 2009, care a durat o lună. Cred că așa va fi și acum. Dacă CCR nu va pune capăt acestei crize, printr-o decizie prin care să se înlăture această ordonanță, magistrații vor rămâne în stradă cel puțin o lună de zile. Sigur că, prin acest protest, noi nu facem o grevă. Pentru că greva înseamnă să cerem ceva de natură sindicală, ceva legat de condiții de muncă sau salarii. Eu nu am voie să fac grevă, cum nu au voie nici polițiștii, nici militarii. Ce facem noi este un protest: adică atenționez societatea cu privire la faptul că o putere a statului, adică guvernul, încalcă independența Justiției.

Deci, eu nu cer nimic pentru mine ci atenționez că este o acțiune politică prin care este afectată Justiția. În legea dialogului social scrie în mod expres: greva nu poate avea un scop politic. Or, protestul magistraților tocmai asta este: atrage atenția că, printr-un act politic, s-a comis o încălcare a independenței justiției iar singura cale de rezolvare noi o vedem tot printr-un act politic care să-l abroge pe cel care ne-a adus atingere independenței.

Dora Vulcan
Dora Vulcan a intrat în presă în 1992, după un stagiu la departamentul de strategie al unei campanii prezidențiale. A lucrat la agenția de știri a cotidianului România liberă, la secția de politică internă și apoi la cea de investigații, focusată pe domeniul justiției și pe ingerința politicului în anchetele penale. A fost stringer la BBC România și consultant de presă la Comisia Națională de Informatică a Guvernului României. A scris la Revista 22 despre plagiatele din mediul universitar.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele