Cristian Pîrvulescu: BEC ar trebui desființat

Alianța 2020 USR PLUS a fost la un pas să rateze participarea la alegerile europarlamentare din luna mai a acestui an, după decizia BEC de săptămâna trecută care-i respingea alianței acest drept. Curtea Supremă a fost cea care, la contestația făcută de alianță deciziei BEC, a pus lucrurile pe un traseu normal pentru democrație. Cum a fost posibilă, însă, decizia BEC? Cum s-a ajuns aici și, mai ales, ce e de făcut pentru respectarea dreptului legitim al oricărei formațiuni, sau alianțe, de a candida și de a fi aleasă și a dreptului electoratului de a alege? Cât sunt de dăunătoare asemenea situații pentru democrație? De unde vin resorturile sale? Cât de adaptate la prezent și la realitatea din teren sunt legile electorale? Soluția pentru USR a venit din partea fostului președinte al partidului, Nicușor Dan. A fost, însă, meritul Curții Supreme care a dat o decizie favorabilă, pentru că situația PLUS, abia înregistrat ca partid, dar supus contestărilor, nu a putut fi salvată prin intervenția vreunui președinte fondator. Nici președintele USR, nici cel al PLUS nu figurau ca președinți ai celor două partide – a motivat BEC pentru respingerea alianței. ALDE este în aceeași situație, pentru că în registrul partidelor Călin Popescu Tăriceanu nu figurează ca unic președinte, ci alături de Daniel Constantin, trecut între timp la Pro România. Politologul Cristian Pîrvulescu, un cunoscător al sistemului electoral din România, pe care l-a accesat și din postura de fost președinte al unei ONG, care a monitorizat zeci de ani alegerile din România, este cât se poate de ferm. El propune desființarea BEC și preluarea atribuțiilor sale de Autoritatea Electorală Permanentă.

Cum s-a ajuns aici?

Alianța 2020 USR-PLUS a trecut, dar a fost nevoie de o mică presiune publică și de câteva voci europene care să fie interpretate. Este un simptom ceea ce se întâmplă la Biroul Electoral Central. Ați văzut, la BEC votul a fost destul de diferențiat. Am avut, pe de o parte, Autoritatea Electorală Permanentă – PNL, PLUS, Pro România, care au votat pentru înregistrarea alianței, și PSD, ALDE și compania, plus cinci judecători de la Curtea Supremă, care au votat împotrivă. BEC este un hibrid. Aici este o problemă: noi ar trebui să avem o instanță de contencios electoral, dar nu avem. Și, atunci, BEC are și funcția de instanță de contencios electoral. Dacă există nemulțumiri la BEC, se merge mai departe la Înalta Curte. Dar Înalta Curte nu are experiență specifică aici.

Care este problema? Una de interpretare. Sunt două școli, inclusiv în rândul juriștilor, una pe care eu o numesc conservatoare și alta liberală.

Cea conservatoare spune că formalismul juridic este esențial, pentru că ne asigură că rezolvăm o anumită problemă, iar cine nu respectă formalismul juridic iese din joc. În cazul nostru, USR-PLUS și ALDE ies din joc pentru că nu au respectat regulile, ar spune formaliștii. Cealaltă școală, cea liberală, spune că ceea ce trebuie să protejăm este libertatea. În cazul nostru, libertatea de asociere, libertatea de a vota și de a fi votat. Or, în condițiile astea care e rolul Biroului Electoral Central? Este doar cel de a înregistra candidaturi și de a vedea că, în linii mari, vorbim de partide care au fost înregistrate legal. Deci, sunt partide legale? Da! Noi constatăm că ele și-au prezentat candidatura în formă de alianță și cu asta trecem mai departe.

Ei bine, aceste două școli s-au confruntat.

Pe de altă parte, au intrat în scenă și micile egoisme ale partidelor politice care au vrut să tragă anumite avantaje. Să nu înțelegem că a fost numai o dezbatere juridică. Judecătoarele din cauza asta au și votat împotriva înregistrării USR-PLUS. Nu știu cum s-a votat în cazul ALDE. Dar judecătoarele ar fi trebuit să voteze la fel și la ALDE, din punctul meu de vedere, pentru că plecau de la formalismul juridic, și anume că trebuie să ai îndeplinite toate criteriile formale pentru a avea partidul corect înregistrat.

Susțineți, așadar, că nu a fost vorba de o neglijență a partidelor, de ceva ce putea fi evitat prin punerea la lucru a unor juriști bine pregătiți și familiarizați cu procedura. A fost una din interpretările din spațiul public după decizia BEC.

Aveau oameni pregătiți, dar sunt proceduri îndelungate. Sunt contestații. De asta vă spuneam cândva că mă îndoiesc că va putea PLUS să-și înregistreze partidul. Tocmai pentru că este o procedură foarte dificilă. Eu știu situația DEMOS, care a avut nevoie de doi ani și ceva ca să se înregistreze, să treacă prin toate dificultățile. Bun, nu o să reușească să prezinte 200.000 de semnături. Dar asta e o altă discuție. A avut această dificultate extraordinară. Vorbeam cu Claudiu Crăciun – am avut noi o ședință de Consiliu de facultate vineri – în plin scandal USR, care spunea că tocmai venea de la Tribunalul București, unde discutase cu grefiera șefă pentru că au și ei probleme legate de înregistrare. Ei avuseseră un forum – ei nu-l numesc congres, pentru că sunt foarte democratici – în care și-au stabilit conducerea, dar el apărea în actele de la tribunal „coordonator”, ceva de genul acesta, adică nu președinte. Așadar, problema aceasta formală există.

Mie mi se pare că am atins maximul absurdului și că ar trebui – ceea ce propun de mai bine de 15 ani – să desființăm BEC.

Era următoarea întrebare despre soluții. Care ar fi acestea pentru evitarea absurdului

Să desființăm Biroul Electoral Central și să dăm Autorității Electorale Permanente atribuții legate strict de înregistrarea candidaturilor. Iar partidele politice să nu participe la procesul de înregistrare a acestor candidaturi, ci să fie doar observatori pe lângă Autoritatea Electorală Permanentă. Pentru că iată ce se întâmplă acum! Avem, pe de o parte, judecători. Pe de altă parte, partide. Iar partidele sunt mai numeroase decât judecătorii. Partidele, chiar dacă trimit acolo juriști, nu este obligatoriu, vor avea oricum interese de partid. Deci vor avea oricum o interpretare partizană, nu neutră, a legislației. Aceasta este, cred eu, soluția. E o propunere veche din 2002, din momentul în care am propus înființarea Autorității Electorale Permanente, când am propus și preluarea acestor atribuții de către AEP, așa cum se întâmplă în foarte multe state.

A cui e vina pentru situația creată?

Partidele politice nu sunt interesate să piardă acest instrument din mână. E important de remarcat că, deși numirile în Autoritatea Electorală Permanentă sunt politice – în sensul că un vicepreședinte enumit de guvern, un vicepreședinte e numit de președintele țării și președintele e numit de parlament –, se ține cont de logica instituției, nu de logica de partid. Există o logică a instituției care învinge logica de partid. De asta, eu cred că și în cazul Înaltei Curți asta s-a întâmplat: logica de instituție, adică de formalism juridic, a prevalat.

La referendumul din 2003, am avut o discuție cu Biroul Electoral Central de atunci. Noi am contestat atunci, din partea mai multor organizații neguvernamentale, rezultatele referendumului, pentru că fuseseră la limită și ne-au invitat la o discuție. Atunci am asistat la conflictul deschis, vizibil, și la reproșul direct pe care judecătorii îl făceau reprezentanților partidelor. Pentru că judecătorii sunt obișnuiți să aibă un respect, în primul rând, pentru actul de judecată, ei sunt recunoscuți ca niște autorități. Or, acolo, ei sunt pur și simplu egali cu reprezentanții partidelor.

Și asta e în regulă? Să fie pe picior de egalitate cu reprezentanții partidelor?

Noi nu-i putem învinui că au inventat asta ei acum. Nu au inventat-o nici măcar în 1990. În 1990, au preluat practica dinainte de 1938. Tot ce ține de sistemul electoral a fost creat printr-o adaptare a legislației dintre cele două războaie mondiale. Dar nici atunci nu era în regulă. Evident că nu e în regulă și, între timp, noi suntem conștienți că vorbim de administrarea jocului electoral. Iar de administrarea jocului electoral trebuie să se ocupe o instituție care e abilitată și care este Autoritatea Electorală Permanentă, care nu poate să interzică participarea cuiva la alegeri. Am avea nevoie de instanțe de contencios. Poate să constate, de exemplu, că nu se îndeplinesc condițiile legale și să treacă la justiție,care să stabilească dacă se îndeplinesc aceste condiții. Important este să avem o abordare liberală, astfel încât nimeni să nu poată fi împiedicat să candideze, atâta vreme cât a respectat legea privind înscrierea.

Spuneți, așadar, că nu este responsabilitatea partidelor pentru situația creată…

În cazul USR, contestațiile au fost cele care au făcut să nu se poată încheia, schimba situația. Am mai vorbit cu cineva care are o mică relație cu USR și îmi spunea că este și o mică confuzie juridică acolo. Este absolut normal pentru o formațiune juridică care vine din societatea civilă, din ONG-uri, să nu fie familiarizată cu formalismul acesta. ONG-urile sunt mult mai liberale prin însăși experiența lor. Deci au și niște stângăcii, dacă vreți, dar a fost o problemă evidentă legată de contestații, de bătăliile care s-au dus la acel nivel. Iar în ceea ce privește PLUS, e o procedură îndelungată. Cei de acolo au trecut rapid de la un partid la altul, l-au înregistrat, au făcut un congres, au numit un președinte. Până când se înregistrează actele respective, durează. Aceeași situație este și la ALDE. Doar că la ALDE este mai complicat decât la USR, pentru că Daniel Constantin a fost înregistrat copreședinte alături de Tăriceanu. E aceeași confuzie, care ar trebui să se rezolve la fel. Doar că aici o să ne lovim de probleme juridice, pentru că Nicușor Dan s-a putut reînscrie în USR și a putut semna pentru a rezolva problema, Daniel Constantin nu poate. A anunțat deja, printr-o postare pe Facebook, că nu o va face, că regretă, dar că el este membru al altui partid și nu are cum să o facă. Nicușor Dan era independent.

Comentarii

Dora Vulcan
Dora Vulcan a intrat în presă în 1992, după un stagiu la departamentul de strategie al unei campanii prezidențiale. A lucrat la agenția de știri a cotidianului România liberă, la secția de politică internă și apoi la cea de investigații, focusată pe domeniul justiției și pe ingerința politicului în anchetele penale. A fost stringer la BBC România și consultant de presă la Comisia Națională de Informatică a Guvernului României. A scris la Revista 22 despre plagiatele din mediul universitar.