Cum să conduci o companie de stat? Teoretic, pe baza principiilor guvernanței corporative. Practic, pe criterii de partid. Guvernanța corporativă este o minunată invenție managerială promovată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) care își propune să aducă în companii un principiu aplicat în societate și anume separarea puterilor. La fel, guvernanța corporativă încearcă să separe „puterile” în interiorul unei companii. Este vorba despre independența deciziilor executive de cele strategice. Astfel, s-au creat mai multe straturi și nivele de decizie, precum Consiliul de administrație sau Consiliul de Supraveghere și directorii executivi.

România a aplicat târziu guvernanța corporativă la companiile de stat. Abia în ultimii ani, procesul a căpătat viteză și a fost completat cu un element esențial, și anume selectarea unor manageri profesioniști la conducerea firmelor de stat. De fapt, dincolo de principii, guvernanța corporativă se lovește, în România, de oameni.

Cum se poate ca „lipitorii de afișe electorale” sau tot felul de personaje care gravitează în jurul partidelor să nu aibă acces la numirea în funcții-cheie în companii de stat? Simplu. A fost gândit un proces de selecție realizat de experți independenți sau companii neutre. Sistemul a funcționat o perioadă, cu rezultate diferite. Niciodată selecția managerilor profesioniști nu a fost infailibilă, în sensul că a exclus total influențele de partid și de stat la momentul selectării unui manager sau după numirea acestuia în Consiliul de administrație sau ca director la o companie de stat.

Unii manageri nu au rezistat mult. La câteva luni, au plecat fără a oferi prea multe explicații. Alții, membri ai Consiliului de administrație, au intrat destul de rapid în coliziune cu directorul companiei. Cel mai cunoscut exemplu a fost cel al primului Consiliu de administrație de la Tarom numit pe principiile managementului profesionist, care a avut o viziune diferită de directorul executiv de atunci și care, după ce și-a pierdut susținerea ministerului de resort, s-a destrămat prin demisia unor membri. Este doar un exemplu. Situațiile pot continua.

L-am întrebat recent pe George Butunoiu, unul dintre experții care au selectat manageri profesioniști pentru companiile de stat, care sunt explicațiile pentru care mulți manageri care au avut performanțe în conducerea unor companii private nu se adaptează în boardul companiilor de stat. Răspunsul domnului Butunoiu a fost că firmele private sunt complet diferite de cele de stat. Ele funcționează după alte principii. La majoritatea companiilor de stat nu există proceduri de lucru, nu sunt indicatori clari de performanță, dar, în schimb, sunt presiuni mari din partea sindicatelor și, de multe ori, de la minister sau din zona politică. Companiile private și cele de stat sunt, deocamdată, pe planete diferite. Guvernanța corporativă ar trebui să le aducă mai aproape din punctul de vedere al principiilor de management.

Nu există un studiu care să măsoare progresele economice ale companiilor de stat

Din păcate, nu există un studiu complet care să arate efectele economice ale introducerii managementului profesionist la companiile de stat. Adică nu știm în ce măsură numirea în conducerile firmelor de stat (în consilii de administrație sau în conducerile executive) a unor manageri profesioniști a influențat rezultatele economice ale companiilor. Ar fi interesant de văzut, pe cifre, dacă performanțele companiilor s-au îmbunătățit din momentul aplicării principiilor guvernanței corporative. Deocamdată, nu avem aceste informații.

Știm însă că numirea unor manageri pe criterii de partid și nu de competență poate aduce influențe extrem de diverse în cadrul companiilor. De la politica de angajări de personal la achizițiile publice și de la favorizarea unor furnizori sau beneficiari până la folosirea anumitor servicii, toate aceste decizii ale companiei pot fi influențate de un manager numit politic.

Situația este, în acest moment, tot mai complicată. Tot mai multe companii cu capital de stat sunt exceptate de la ordonanța privind guvernanța corporativă și, implicit, de la selectarea managerilor profesioniști de către companii independente. Totul se întoarce la anii în care numirea conducerii companiilor de stat se făcea exclusiv de către ministerele de resort, adică, în ultimă instanță, deciziile erau luate la nivel politic.

Fondul Proprietatea, acționarul minoritar care păzește principiile guvernanței corporative

Un singur exemplu. Anul trecut, reprezentanții Fondului Proprietatea, acționar minoritar al companiei Hidroelectrica, au cerut revocarea președintelui Consiliului de administrație al companiei energetice pe motiv că fusese numit printr-un proces netransparent. Era vorba despre Ioana Andreea Lambru, fost secretar general al Guvernului. Demersurile Fondului Proprietatea nu au avut succes. Am căutat recent un raport privind rezultatele financiare ale companiei Hidroelectrica, l-am găsit destul de ușor pe site-ul companiei și el era semnat de președintele Consiliului de Supraveghere, Ioana Andreea Lambru. Ceea ce demonstrează că argumentele acționarului minoritar, care arăta anul trecut că numirile în Consiliul de Supraveghere și ale directorilor companiei s-au făcut prin ignorarea principiilor guvernanței corporative și fără un proces de selecție transparent și competitiv, au rămas fără niciun ecou.

În esență, derogarea de la principiile guvernanței corporative nu face decât să aducă la conducerea firmelor de stat „soldați credincioși” de partid. În felul acesta, partidele pot controla, pe baza cunoscutului algoritm politic, felul în care sunt administrate companiile de stat.

În plus, zona politică mai are o pârghie de control: mandatul pe patru luni. Există, în acest moment, foarte mulți directori executivi de companii de stat și de instituții publice care sunt numiți pe baza unui mandat de numai patru luni, care este reînnoit periodic. Se poate construi o strategie de dezvoltare cu mandate de conducere pe termen scurt? Este evident că nu. Iar companiile și instituțiile care funcționează în felul acesta sunt tot mai numeroase. Iată doar câteva exemple: Nuclearelectrica, Transelectrica, Romgaz și Conpet. Sunt doar câteva companii naționale importante care au consilii de administrație sau directori generali aleși cu mandate interimare pe patru luni. În plus, 94 de companii de stat, cele mai importante, au fost exceptate prin lege de la aplicarea principiilor guvernanței corporative. Ceea ce echivalează cu actul de deces al acestui sistem de management.

După cum se poate vedea, statul are idei nebănuite atunci când vine vorba să își păstreze controlul asupra „pușculițelor de partid”, numite companii cu capital de stat.