Cronica unei morți (zile) anunțate

Nu mă refer la romanul lui Garcia Marquez (deși similitudini putem găsi), ci la ziua neagră de ieri de pe bursa de la București.

149
9 minute de lectură

de Cătălin Chivu

Nu mă refer la romanul lui Garcia Marquez (deși similitudini putem găsi), ci la ziua neagră de ieri de pe bursa de la București.
Cronica unei morți (zile) anunțate

Cătălin Chivu

Nu mă refer la romanul lui Garcia Marquez (deși similitudini putem găsi), ci la ziua neagră de ieri de pe bursa de la București.
Se părea că vom avea parte de un final de an liniștit, caracterizat prin oscilații modeste la nivelul indicilor și volume reduse, micuța piață de capital locală fiind pe undeva ferită de scăderile mai mari de afară, venite pe fondul îngrijorărilor investitorilor cu privire la o creștere economică scăzută la nivel mondial scăzută, divergențele comerciale atât de mediatizate, Brexitul, etc. Dar iată că nu a fost să fie așa, și măciuca primită ieri în moalele capului de către investitorii de la BVB a venit, ca mai mereu în ultimul an, din partea politicului.
Amenințarea taxelor suplimentare
După cum probabil știți, Guvernul a anunțat o serie de măsuri pe care le va lua cu privire la sectorul bancar și energetic, și anume o taxă progresivă pe activele bancare, plafonarea prețului gazelor naturale la 68 de lei/MWh pentru o perioadă de 3 ani, taxă de 3% pe cifra de afaceri pentru societățile din energie și deschiderea posibilității contributorilor de a retrage banii din fondurile de pensii cu administrare privată după un stagiu de cotizare de numai 5 ani.
Măsuri cu ajutorul cărora încearcă să-şi cârpească bugetul găurit pe 2019, dar care sunt, iată, foarte relevante pentru piața de capital și care nu aveau cum să rămână fără efecte pe bursă, cu atât mai mult cu cât existau precedente în acest an.

Piața emergentă, o șansă ratată

Atunci, același ministru al Finanțelor Publice declara, citez “Doresc să subliniez că România își menține un nivel ridicat de ambiție în privința obținerii statutului de piață emergentă de către bursa de la București. Obținerea acestui statut ar aduce României mai mult interes din partea marilor investitori, iar valoarea de piață a companiilor listate pe bursă ar crește substanțial”. Evident că n-am crezut o iotă din această afirmație, cu atât mai mult cu cât toate intervențiile politicului din ultimii 20 ani au fost îndreptate împotriva pieței de capital, nicidecum pentru a o sprijini să devină un barometru al economiei, iar evenimentele ulterioare au reconfirmat statutul de piață de frontieră, cu toate eforturile bursei de a atrage lichiditate. Asta se poate obține atât prin listarea de noi companii, un proces deocamdată înghețat (e clar că statul nu dorește transparență iar mediul privat nu este încrezător în bursa locală), cât și prin noi instrumente de tranzacționare (o piață mare a derivatelor, tranzacționare în marjă, CFD-uri, vânzare în lipsă, etc), BVB inițiind în acest sens demersuri în vederea constituirii unei contrapărți centrale, având sprijin din partea ASF și, deschidere din partea BNR, însă, cum se întâmplă de obicei la noi, mai e mult până departe.

Pilonul II și plafonarea, obsesii politice

Precedentele la care mă refer și care puteau anticipa masacrul ce avea să urmeze încep undeva prin primăvară, când s-a vorbit despre desființarea fondurilor de pensii de la Pilonul II, fapt care a declanșat vânzări importante pe bursă iar fondurile, care sunt practic cei mai mari cumpărători din piața locală, probabil că au stat pe bară în perioada de incertitudine care le-a înconjurat. În iulie Guvernul a avansat spre dezbatere publică o propunere de plafonare a prețului gazelor naturale la 55 lei/MWh, suficient cât să asistăm iarăși la vânzări mari, în special pe acțiunile din sectorul energetic (SNG, SNP), pentru ca ulterior, sub presiunea acestor vânzări, proiectul să fie retras, și același ministru Teodorovici să afirme că propunerea va fi reluată atunci când piața va fi pregătită, fie și peste câțiva ani.

Posibile manipulări de cotații

Se poate vorbi aici despre o manipulare de preț ca la carte, căci ulterior cotațiile au revenit, nu însă și cei care probabil au renunțat pentru o perioadă (sau totdeauna) la investițiile pe BVB, iar într-un stat normal ASF-ul ar fi trebuit imediat să pornească cercetări, dacă nu să ia măsuri penalizatoare. Ultimul exemplu este și mai recent, când Darius Vâlcov, consilier al premierului, a făcut afirmații extrem de grave la adresa unei companii listate, este vorba despre Digi Communications, caracterizând titlurile acesteia drept “toxice”. Acesta a spus că trendul este ca acestea ”să se ducă în cap 25%”, acuzând și un cartel format din fondurile de pensii, care au achiziționat supraevaluat acțiuni ale companiei. Nici nu-i de mirare că, atacate politic, acțiunile DIGI au avut după acel moment, dintre emitenții care compun indicele reprezentativ BET, cel mai mic randament pe anul acesta, unul negativ evident. Apropos de de posibilitatea unei manipulări a bursei (sunt multe exemple în acești 20 ani tumultoși de care participanții la piață ar putea povesti), văd că (deabia) acum acest scenariu este enunțat de către cea mai mare coaliție de investitori români și străini, care cere ASF să investigheze toate tranzacțiile de ieri.
Panica a ras tot câștigul unui an
Revenind la ziua de ieri, se știe că în urma deciziilor de taxare preconizate de către Guvern, toate câștigurile din acest an s-au evaporat (toți indicii importanți au acum randamente negative pe 2018, indicele reprezentativ BET pierzând ieri 11,21%), într-unul din cele mai violente episoade de vânzări din istoria de peste 20 de ani a bursei moderne. Nu mai puțin de 19 acțiuni au avut scăderi mai mari de 7%, cu băncile în prim plan (TLV scădea la un moment dat cu 21%, pentru asta fiind nevoie să se ridice limita de variație de la 15% la 25%, fapt nemaiîntâlnit din perioada scăderilor masive de acum 10 ani), acțiunile Erste și Raiffeisen prăbușindu-se pe bursele din regiune. Valoarea participațiilor statului în cele 7 importante companii energetice listate a scăzut cu circa 2 miliarde de lei. Totul pe volume record pentru BVB, de aproape 71 milioane euro!! (volumul zilnic mediu anul acest fiind undeva la 8-9 milioane euro), ceea ce duce la concluzia că au fost vânzători instituționali.

Efectele suprataxării

Aș spune că sunt efecte cumulate care au dus la amplificarea scăderilor de ieri, și anume
– taxele suplimentare care vor diminua profiturile viitoare ale companiilor listate
– deschiderea posibilității pentru contributorii la fondurile de pensii de a-și retrage banii va face ca administratorii de la Pilonul II să fie siliți să vândă o parte din active pentru a putea onora solicitările
– faptul că piața de la noi a fost cumva imună la scăderile din ultimile luni de pe bursele de afară, deci pe undeva o „’recuperare” extrem de rapidă a pierderilor (procentelor)
– lipsa unor instrumente diversificate (vânzarea în ipsă), care în timp ar mai fi luat din presiunea la vânzare, precum o supapă
– nu în utimul rând panica care se instaurează în astfel de momente

Piața se teme de efectul dominoului

Temerile legate de potențialele efecte de domino în economie, precum și o stare de neliniște adusă de necunoscut a făcut ca oamenii de afaceri (care țin în viață această economie din ce în ce mai vulnerabilă pe fondul măsurilor haotice din ultimul timp), să se unească într-un singur glas (nu ca până acum) cu un mesaj uniform și tranșant, de genul ”Opriți-vă până nu blocați economia!”.
De asemenea, BVB a emis un comunicat din care citez: ”Piața de capital locală, în care activează companii românești ce reprezintă valoric peste 10% din Produsul Intern Brut al României, a intrat într-o zonă care poate pune în pericol perspectivele de dezvoltare viitoare, incluzând aici și o eventuală promovare a bursei la statutul de piață emergentă”.
Apropos de măsurile haotice luate tot în acest an, Guvernul are o stragtegie prin care ia de la companiile pe care le controlează cât mai mulți bani (o sumă mult mai mare ca în anii precedenți), reprezentând dividende și vărsăminte din profitul pe anul trecut, dar și dividende speciale din rezervele companiilor, bani necesari tot pentru acoperirea deficitul bugetar. Statul golește astfel de bani companiile pe care le controlează fără să se preocupe de modul în care lipsa investițiilor afectează capacitatea acestora de a rămâne competitive pe piața internă sau în regiune. În timp ce companii de stat din alte țări se extind prin achiziții, inclusiv în România, pentru companiile deținute de statul român singurul obiectiv este să dea acum cât mai mulți bani pentru acoperirea deficitului bugetar, generat nu de investiții, care ar face economia țării mai puternică, ci de majorări nejustificate de salarii ale angajaților statului.

În concluzie, o zi neagră pentru firava bursă de la București, care, în ritmul asta, cu jumătate de pas înainte și trei înapoi (nu mă refer la cotații, evident), nu va reuși prea curând să ajungă în rândul piețelor emergente și să dea o măsură reală a evoluției economiei românești, ci mai degrabă va agoniza în continuare, fiind locul de joacă/manevră al unor băieți mai proști/deștepți decât alții.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele