Într-un moment politic extrem de interesant, venit după alegerile din 26 mai a.c., când există toate argumentele pentru ca guvernarea să abandoneze fantasmele din programul Vâlcov-Socol, raportul privind stabilitatea financiară prezentat de Banca Națională este cu atât mai interesant. Acum, mai mult ca oricând în ultimii doi ani, analizele BNR sunt importante și ar trebui să fie avute serios în vedere de decidenții politici.

Astfel, raportul privind stabilitatea financiară este interesant prin prisma observațiilor cu privire la situația internă. Iată doar câteva evoluții despre care vorbește Liviu Voinea, viceguvernator al BNR. Veniturile fiscale au scăzut în anii de creștere economică, ajungând la 25% din produsul intern brut (PIB).

Ceea ce ne arată că nu funcționează ceva în fiscalitatea din România. De exemplu, impozitul pe salariu a scăzut atât de mult, încât aproape că nici nu mai contează. Problema este că scăderea impozitului pe salariu s-a făcut nu pentru a încuraja activitatea economică, ci pentru a compensa o reformă complicată și aproape inutilă, cea a trecerii contribuțiilor sociale de la angajator la angajat.

Scăderea veniturilor fiscale arată că guvernul și ANAF nu au reușit să găsească soluții de combatere a evaziunii. Un studiu privitor la combaterea fraudei cu TVA, realizat de PwC România, ajunge la concluzia că măsurile administrative, de organizare a instituțiilor publice, pot să crească nivelul veniturilor bugetare din TVA, după ce desele schimbări legislative au eșuat în această încercare.

Raportul de stabilitate financiară trece în revistă și „avatarurile” prin care a trecut legislația cu specific financiar. Ordonanța 114/2018 a fost promovată fără un studiu de impact și fără consultarea Băncii Centrale Europene. Drept urmare, totul a devenit dintr-odată incert și impredictibil în legislația privind sistemul financiar. Mai mult, Ordonanța 19/2019 nu este considerată o soluție optimă, ci doar o formă de ajustare a ordonanței inițiale.

La „ordonanța lăcomiei” s-au adăugat alte trei inițiative legislative promovate de senatorul Daniel Zamfir, declarate în cele din urmă neconstituționale, dar care au mărit și ele gradul de incertitudine asociat sistemului bancar.

Toate aceste zone de risc sunt menționate de instituțiile financiare internaționale în rapoartele lor (Fondul Monetar Internațional, Banca Centrală Europeană, Rezerva Federală americană), iar investitorii pe piețe sunt sensibili la aceste informații. Adică, mai clar, ezită să își plaseze banii pe piața românească.

În raportul BNR, există și câteva considerații legate de deficitele economiei românești. Astfel, spune Liviu Voinea, gradul de acoperire a deficitului de cont curent prin fluxuri financiare care nu generează datorie a scăzut în ultimii ani, de la 700%, în anul 2014, la aproximativ 69%, anul trecut. Ceea ce înseamnă că deficitul de cont curent este generator de datorie tot mai mare. La fel se întâmplă și cu deficitul bugetar, care este afectat și de tendința de creștere a costului finanțării.

O guvernare responsabilă ar reduce riscurile interne, pentru a fi la adăpost de cele externe, pe care nu le poate influența. Iar riscurile externe sunt suficiente, respectiv deteriorarea încrederii investitorilor în economiile emergente, războiul comercial SUA-China, necunoscutele privind Brexit și încetinirea creșterii economice a Chinei sunt doar cele mai importante dintre riscuri.

În acest context destul de tensionat, guvernele din ultimii doi ani au făcut tot ce au putut parcă pentru a complica și mai mult situația macroeconomică internă. Economiștii vorbesc deja despre faptul că riscurile interne și cele externe pot fi o combinație care poate declanșa o recesiune în România.

Raportul pentru stabilitate financiară al BNR aduce doar o veste și jumătate bună. Adică, față de raportul anterior, a scăzut numai riscul de nerambursare, definit ca procentajul debitorilor performanți care riscă să intre în încetare de plăți în următorul an. Numărul acestora este mai mic, în comparație cu șase luni în urmă.

Jumătatea de veste bună este aceea că avuția netă a populației a crescut anul trecut, dar mare parte a creșterii se datorează prețurilor la activele imobiliare. Deci, proprietarii de case și terenuri au acum o avere mai mare datorită creșterii pieței imobiliare.

La final, câteva concluzii marca Isărescu. Guvernatorul BNR a spus că „în ultimii trei ani, România a stricat tot ceea ce se făcuse bun în anii anteriori în ceea ce privește deficitul extern”. Cum se poate face o reechilibrare sustenabilă a deficitului extern? Prin două mijloace, răspunde Mugur Isărescu. Primul este de natură fiscală și ar trebui să aibă ca scop revenirea economiei românești la ținta asumată prin obiectivul pe termen mediu. Ar putea fi un mijloc destul de dureros, pentru că ar putea presupune chiar o creștere de taxe sau impozite care să ducă la reducerea deficitului structural.

Al doilea mijloc care poate fi utilizat este accelerarea reformelor structurale. „Acesta este fundamentul pe care se poate așeza o creștere economică sustenabilă”, explică Mugur Isărescu.

Este limpede că membrii guvernului sau politicienii aflați la putere privesc ca pe un coșmar orice știre din economie care nu este pozitivă sau triumfalistă. Este momentul ca și politicienii să privească adevărul în față, oricât de neconvenabil ar fi. Iar Banca Națională, analiștii independenți sau reprezentanții oamenilor de afaceri chiar asta fac: le spun adevărul despre economie.