Scumpirea vieții este, poate, cea mai rapidă măsură a efectelor în lanț ale unor politici fiscale și bugetare stimulative, dar riscante din această perspectivă.

Toate statele regiunii central și est europene au înregistrat creșteri de salarii, pe fondul unei penurii de brațe de muncă, urmate de stimularea consumului, ceea ce în final, se reflectă în creșterea economică. Dintre toate România a avut cel mai vioi ritm de creștere a economiei, dar se poate lăuda și cu inflația cea mai mare. Este aproape inevitabil: creșterea costurilor cu forța de muncă implică o scumpire a produselor sau a serviciilor care o plătesc.

Inflația rămâne un indicator intersant deoarece descrie puterea de cumpărare, ca atare semnalizează dacă nivelul de viață a crescut sau nu. Dar inflația este și un indicator urmărit atent de banca centrală, deoarece în funcție de intensitatea inflației se calibrează ratele dobânzilor atât la economii, cât și la împrumuturi. În principiu băncile trebuie să plătească o dobândă mai mare decât inflația pentru a-și convinge clienții să păstreze banii în depozite. Totuși, banca centrală nu și-a ridicat dobânda chele, cea monetară, la nivelul inflației, deși ar părea logic. Explicația stă în analiza acestui indicator, care descrie inflația, Indicele Prețurilor de Consum – IPC (care reprezintă prețul unui coș de bunuri și servicii achiziționate de gospodării).

Rata inflației este calculată lunar și e prezentată în două moduri:

• Ca rată a inflației pentru ultimele 12 luni (adică evoluția IPC față de aceeași lună a anului anterior). Practic, acest mod de calcul prezintă evoluția prețurilor pentru consumator în ultimele 12 luni.

• Ca rată medie anuală a inflației. Această măsură a inflației se calculează ca evoluție anuală a mediei (anuale) a Indicelui Prețurilor de Consum. Ceea ce înseamnă că în calculul inflației medii dintr-o anumită lună sunt luate în considerare valorile IPC din ultimele 24 de luni. Acest mod de prezentare a ratei inflației este mai puțin utilizat.

În România, după ce a atins un minim în prima parte a anului 2016 (de -3,46%), rata inflației a fost pe un trend de creștere, atingând valori de peste 5% în anul 2018. În prezent, pentru luna aprilie (apr. 2019 vs apr. 2018), rata inflației are o valoare de 4,11%, iar rata medie a inflației are valoarea de 4,81%, fiind cea mai ridicată valoare a ratelor de inflație dintre țările Uniunii Europene.

Pentru comparabilitate între evoluția prețurilor în cazul țărilor Uniunii Europene, o altă măsură a creșterii prețurilor pentru consumator este Indicele Armonizat al Prețurilor de Consum. Acesta este calculat pe baza unei metodologii armonizate la nivelul Uniunii Europene, asigurând astfel comparabilitatea măsurilor de inflație între țările Uniunii Europene. De asemenea, rata inflației pe baza indicelui armonizat poate fi calculată pentru ultimele 12 luni sau ca medie anuală.

Indiferent de modul de calcul,  România înregistrează (și aici) cele mai ridicate rate ale inflației dintre țările Uniunii Europene.

Dintre cele 4 măsuri de inflație, cea mai importantă este rata inflației măsurată pe baza evoluției Indicelui Prețurilor de Consum în ultimele 12 luni (care pentru luna aprilie 2019 are valoarea de 4,11%). Pe această măsură de inflație este pusă și ținta de inflație a Băncii Naționale a României, care în prezent este de 2,5% +/- 1pp.

Instrumentul principal al Băncii Naționale a României de aducere a ratei inflației în intervalul țintit este rata de dobândă de politică monetară. Însă prin intermediul ratei de dobândă, BNR nu poate controla toate componentele de prețuri ce intră în calculul Indicelui Prețurilor de Consum, cum sunt. rețurile administrate, care sunt fixate prin lege (sau prin OUG de către guvern), prețurile combustibililor, sub impactul evoluției (externe) a prețului petrolului și al taxelor indirecte (accize) aplicate acestora, prețurile legumelor și fructelor, sub impactul factorilor climatici, sau prețurile produselor din tutun și ale băuturilor alcoolice, sub impactul taxelor indirecte (accize).

Ca urmare, în luarea deciziilor de politică monetară, pe lângă evoluția IPC, băncile centrale urmăresc și evoluția prețurilor pe care le pot controla prin intermediul ratei de dobândă. Astfel, din IPC sunt eliminate prețurile volatile și/sau administrate, rezultând o măsură a inflației denumită de bază (CORE). În România, aceste măsuri se numesc CORE 2 și CORE 2 ajustat, ultimele valori (trimestrul 1 2019) fiind de 3,3% pentru CORE 2 și 2,7% pentru CORE 2 ajustat.

În final, în ceea ce privește evoluția viitoare a ratei inflației, este de remarcat majorarea de BNR a prognozei de inflație pentru finalul anului 2019 la 4,2% (de la 3%), valoare ce este compatibilă cu reluarea ciclului de majorare a ratei de dobândă de politică monetară.