Calea prin labirint

Ediția tipărită | Lideri –2 februarie 2019

ÎN TIMPUL candidaturii sale mai puțin cunoscute la președinție, care a început în 1999, Donald Trump propunea să se impună a taxă pe averea americanilor cu mai mult de 10 milioane de dolari. S-ar putea să se afle curând în campanie de cealaltă parte a baricadei. Asta, din cauză că democrații se unesc ca să găsească modalități de a-i impozita pe cei bogați. Senatoarea Elizabeth Warren, care vrea funcția lui Trump, a cerut o impunere anuală de 2% pe averile care depășesc 50 de milioane de dolari și de 3% pe cele de peste un miliard de dolari. Alexandria Ocasio-Cortez, o membră proeminentă a Congresului, de stânga, a propus o cotă de impozitare de 70% pe cele mai mari venituri.

Într-un fel, aceste propuneri sunt salutare. Democrații de stânga au multe idei pentru noi cheltuieli – Medicare pentru toți, învățământ gratuit la colegii, „Noul Deal Verde”, care ar avea nevoie de finanțare. Mai ales deoarece America îmbătrânește, dar și datorită reducerilor de impozite nefinanțate ale lui Trump, raportul datorie/PIB se așteaptă să se dubleze aproape, în următorii 30 de ani. Dacă o nouă administrație democrată va crea noi programe de cheltuieli, menținându-le pe cele existente, vor fi necesare impozite mai mari.

Dacă este să crească veniturile, există motive solide de a ne uita mai întâi la cei bogați. Reducerile de impozite ale lui Trump sunt doar cea mai recentă schimbare care a făcut viața mai dulce la vârf. Între 1990 și 2015, venitul real al primelor 1% dintre gospodării, după impozite și transferuri, aproape s-a dublat. În aceeași perioadă, veniturile de mijloc au crescut cu aproape o treime – și în cea mai mare parte, grație intervenției guvernamentale. Globalizarea, schimbările tehnologice și concurența în scădere i-au ajutat pe cei bogați să prospere în ultimele decenii. Tehno-profeții se tem că inegalitatea ar putea să se înrăutățească și mai mult în curând, pe măsură ce algoritmii vor înlocui în masă muncitorii. Fie că au sau nu dreptate, câștigurile disproporționate de care se bucură deja cei bogați ar putea justifica obținerea de noi venituri de la ei.

Din nefericire, noile planuri propuse sunt prost alcătuite. Cel al doamnei Warren țintește inegalitatea averilor, care a crescut și ea dramatic. Este legitim să impozitezi averea. Dar impozitarea lui Warren ar fi dură, distorsionantă și greu de aplicat. Un patron de afacere care obține câștiguri nominale anuale de circa 5% ar putea să vadă cum se șterge o mare parte cu buretele, înainte să facă socotelile pentru impozitele existente pe capital. Această perspectivă ar înăbuși investițiile și spiritul antreprenorial. Între timp, birocrații s-ar trezi în mod repetat în situația de a trebui să evalueze colecțiile de artă și alte active ne-lichide ale miliardarilor. Opt țări bogate au renunțat la impozitele pe avere după 1990,pe fundalul temerilor legate de costurile lor economice și administrative. Doar patru mai impozitau averile în 2017.

Există căi mai bune de a impune taxe pe capital. Una este de a spori taxa pe moștenire, o sursă de inegalitate care, deși este și ea prea ușor evitată, este relativ blândă cu investițiile și stimulente pentru muncă, atunci când este impusă la rate modeste. O alta este să se țintească rentele și câștigurile economice neașteptate, care umflă veniturile din investiții. Impozite mai mari pe proprietate pot să captureze în mod eficient unele dintre câștigurile astronomice de care s-au bucurat proprietarii de terenuri de lângă orașele de succes. Este de asemenea posibil să se impună taxe pe corporațiile care se bucură de profituri anormal de mari, fără a fi afectată creșterea în mod sever. Șmecheria este să se protejeze cheltuielile pe investiții, permițându-le companiilor să le scadă imediat din profitul lor impozitabil și nu pe măsură ce activele lor se depreciază. (Reforma lui Trump a realizat asta, dar doar parțial și temporar.)

Și cum rămâne cu impozitul pe venit? Fanii lui Ocasio-Cortez subliniază că o impozitare de 70% este aproape de rata care se spune că maximizează veniturile într-un studiu economic notabil. De fapt, studiul este notabil pentru că este unul marginal – care ignoră beneficiile inovației antreprenoriale sau ale ameliorării performanțelor muncitorilor. Cota de impozit de 75% pe cele mai mari averi din Franța, care a avut o viață scurtă, eliminată fiind la sfârșitul lui 2014, a adus mai puțini bani decât se spera. Rata de vârf a taxei federale pe venit din America este de 37%; e clar fezabil să fie ridicată, dar ar fi înțelept ca schimbările să fie incrementale.

Deși există spațiu pentru a ridica impozitele celor bogați, ele nu pot să plătească totul, fie doar și pentru că cei bogați sunt relativ puțini. O estimare pune veniturile care ar fi obținute din ideea lui Ocasio-Cortez, care se aplică doar la veniturile de peste 10 milioane de dolari, la poate 12 miliardede dolari sau 0,3% din sumele obținute prin impozitare. Propunerea lui Warren ar aduce 210 miliarde de dolari pe an, spun susținătorii ei – dar ei presupun, în mod neplauzibil, că va exista o evaziune limitată și că nu vor fi pagube economice. În cele din urmă, prețul programelor ambițioase de cheltuieli vor fi creșterile de impozite, care sunt și cuprinzătoare. Punctul crucial legat de o strategie de impozitare a celor bogați este să realizezi că ea are limite.

Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „O cale prin labirint”