Cum se învârte economia în jurul ROBOR

Economia trimite câteva semnale nu tocmai încurajatoare.

50
6 minute de lectură

ROBOR a ajuns pe buzele tuturor. Un mic întreprinzător mi-a spus, îngrijorat, că evoluția ROBOR îl face să plătească mai mulți bani lunar. Are o linie de credit deschisă pentru companie, pe care o folosește, dar creșterea ROBOR îi crește costurile. ROBOR a avansat în ultimele nouă luni, din septembrie 2017, de la 1% la aproape 3,5%.

Un amic, angajat la o instituție publică, îmi demonstrează, cu creionul în mână, că titlurile de presă, care spun că ROBOR a explodat, sunt alarmiste. Că, de fapt, creșterea ROBOR a crescut rata lunară la creditele ipotecare doar cu prețul „a câtorva pachete de țigări”. Un necunoscut m-a oprit pe stradă să mă întrebe dacă ROBOR va ajunge la 5%. Nu am știut ce să îi răspund.

În fine, directorul financiar al unei mari companii din industria alimentară a declarat la o conferință că firma are cheltuieli cu dobânzile mai mari cu 600.000 de euro pe an din cauza creșterii ROBOR. Acestea sunt evoluțiile pe care creșterea dobânzii le aduce în economia reală.

Nici la nivel macroeconomic lucrurile nu sunt prea clare. ROBOR crește când băncile se împrumută între ele mai scump, când în piață sunt bani insuficienți. Și am avut câteva explicații care indicau că piața bancară are nevoie de bani: retragerea repetată de dividende de la marile companii de stat cărora statul, în calitate de acționar, le-a golit conturile și, paradoxal, o creștere a veniturilor bugetare, situație care a orientat mai mulți bani spre Trezorerie.

În același timp, sunt multe semne care arată că în sistemul bancar există supralichiditate: valoarea depozitelor este mai mare decât creditele acordate, dobânzile la depozite sunt mici, ceea ce arată că băncile nu sunt presate să atragă bani de la populație și firme, iar Banca Națională a intervenit în piață, de câteva ori anul acesta, atrăgând depozite de la bănci. Lăsând la o parte faptul că astfel de intervenții pe piață vin după șapte ani, mai șocante sunt sumele atrase, anul acesta, de BNR, care au ajuns la un nivel aproape neverosimil, de 74,5 miliarde de lei. Desigur, depozitele sunt atrase pe termen scurt, șapte zile, și o bună parte din bani sunt „rostogoliți”, dar, totuși, amploarea operațiunilor de piață ne arată „apetitul” băncilor pentru dobânda oferită de BNR și nivelul de lichiditate al pieței.

Desigur, la evoluția ROBOR trebuie să mai adăugăm un element: așteptările pe care le au bancherii cu privire la inflație. În acest punct, intră în scenă banca centrală. În data de 4 iulie a acestui an, BNR a mai oferit o serie de repere cu privire la evoluția indicatorilor economiei românești, cu ocazia ședinței de politică monetară.

Este o realitate faptul că rata inflației a urcat, în luna mai, la 5,4%, de la 5,22% în luna aprilie. Numai că guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a prezentat o evoluție mai specială a inflației. Astfel, dacă din rata anuală se elimină prețurile administrate, adică tarifele la energia electrică și gaze naturale, plus prețurile produselor din tutun și ale băuturilor alcoolice, se ajunge la o rată a inflației în scădere, respectiv de 3%. O inflație pe care Isărescu o numește, plastic, „frumoasă”.

De ce este atât de mulțumit guvernatorul BNR de rata inflației calculată prin excluderea unor prețuri? Pentru că, spune Mugur Isărescu, demonstrează că măsurile adoptate de banca centrală referitoare la cursul de schimb și la dobânzi își arată rezultatele. În sensul că sunt o serie de prețuri pe care banca centrală nu le poate influența prin pârghiile pe care le are la dispoziție, ci de politicile guvernamentale, care decid liberalizarea prețului gazelor naturale sau energiei electrice sau nivelul accizelor la țigarete și băuturi alcoolice. Excluzând aceste mărfuri din calcul, inflația începe să se tempereze.

BNR estimează că inflația va avea, spre sfârșitul acestui an, o scădere până la nivelul prognozat de 3,5%. A fost un motiv suficient pentru ca decizia BNR, din 4 iulie a.c., să fie de menținere a actualului nivel al dobânzii de politică monetară, de 2,5%. Chiar dacă au fost analiști care anticipau o majorare a dobânzii.

Dincolo de inflație, economia trimite câteva semnale nu tocmai încurajatoare. Creșterea economică încetinește, consumul și-a diminuat aportul la dinamica economică, creșterea producției industriale s-a temperat, iar costurile salariale pun presiune pe productivitatea muncii. O spun nu doar cifrele statistice, dar și reprezentanții mediului de afaceri. De aceea, într-o economie în care lucrurile încep să se schimbe, o creștere a dobânzii a fost considerată ca inoportună de către bancherii centrali.

Inevitabil, guvernatorul BNR s-a referit și la evoluția ROBOR. Ba chiar a intervenit într-un mod mai puțin obișnuit pentru un șef al băncii centrale. Isărescu a explicat motivul pentru care ROBOR nu are sens să crească peste 3,5%. Pentru că acesta este nivelul de dobândă pe care BNR îl oferă la facilitatea de creditare. Adică o bancă comercială care are nevoie de lichiditate se va împrumuta de la BNR, în loc să plătească o dobândă mai mare unei alte bănci comerciale. De altfel, la precedenta ședință de politică monetară a BNR, din luna mai, se luase decizia de a crește dobânda facilității de creditare de la 3,25% la 3,5%. O decizie care a fost, de fapt, o ajustare la realitate. În orice caz, guvernatorul BNR a oferit public și clar un nivel până la care poate ajunge dobânda ROBOR. Va trebui să vedem dacă piața va confirma, de data aceasta, reperele oferite de banca centrală.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele