Cum unge roțile industriei pariul pe prețurile petrolului

    Mesajul piețelor la termen este că prețurile înalte la vedere nu vor rezista

    33
    HAMBURG, GERMANY - APRIL 11: A chemical and mineral oil storage facility is seen at Hamburg Port on April 11, 2018 in Hamburg, Germany. Hamburg Port is Germany's biggest port and handles approximately 145 million tonnes of cargo every year. Germany is the world's third largest exporter, with approximately USD 1.3 trillion worth of exported goods and services annually. (Photo by Morris MacMatzen/Getty Images)

    Buttonwood

    Ediția tipărită | Finanțe și economie – 4 aprilie 2019


    DINTRE TOATE REPLICILE personajelor din „Casablanca”, cele care au cea mai mare rezonanță nu sunt rostite de personajul principal, interpretat de Humphrey Bogart, ci de Claude Rains, care îl joacă pe Louis Renault, un căpitan de poliție cinic. Având nevoie de un pretext ca să închidă Rick’s, clubul de noapte deținut de personajul lui Bogart, el se declară „șocat, șocat să găsesc că aici se țin jocuri de noroc.”

    Replica lui Renault exprimă falsul dispreț față de jocurile de noroc care dăinuie în cercurile selecte. El își găsește expresia chiar și în cercurile mai puțin rafinate, cum sunt finanțele. Să luăm, de exemplu, piața pentru contractele la termen pe petrol. Doar cei inepți o vor descrie ca pe ceva diferit de un sistem pentru transferarea riscurilor. Producătorii de petrol vând contracte la termen pentru a se asigura împotriva unei debandade a prețurilor care ar amenința solvabilitatea. Investitorii obțin o primă de risc cumpărându-le.

    Există ceva în această caracterizare. Producătorii sunt, într-adevăr, într-o poziție scurtă la termen în cea mai mare parte a timpului, dar adesea, ei sunt într-o poziție lungă.(?) Poate că motivul real al unei piețe la termen înfloritoare este că oamenii, atât dinăuntrul, cât și dinafara industriei petrolului, se bucură de o investiție speculativă pe prețul petrolului. Dacă este așa, cu atât mai bine. Prețurile rezultate din asemenea pariuri sunt un ghid de neprețuit în luarea deciziilor referitoare la producție, înmagazinare și investiții.

    Beneficiile țin de relația dintre prețurile la vedere, prețurile la termen și stocuri. Prețul la vedere este ceea ce plătești dacă ai nevoie de un baril de petrol imediat. Prețul la termen este mai mult un pariu pe un meci de sport. Dacă prețul petrolului Brent peste un an se dovedește a fi mai mare de $67, care este prețul actual la termen pe 12 luni, cumpărătorul câștigă pariul; dacă este mai scăzut, vânzătorul câștigă. Dacă prețurile la petrol sunt greu de prezis, prețurile la termen ar trebui să fie mai mici decât cele la vedere. Această teorie presupune că există o cerere în exces pentru a se crea o acoperire împotriva scăderii prețurilor. Este nevoie de speculatori care să preia cealaltă parte a pariului. Prețurile joase la termen sunt elementul captivant de care ei au nevoie, la rândul lor.

    În practică, perioadele de supraabundență și de penurie înseamnă că prețul la petrol tinde să fie supus unor oscilații puternice. Piața petrolului se mișcă între „backwardation” (în care prețurile la termen sunt sub cele la vedere) și „contango” (în care sunt peste). Fluctuația prețurilor face dificilă determinarea unei recompense pentru speculă sau a unei prime de risc în orice piață dată de mărfuri. Studiile efectuate de Gary Gorton și Geert Rouwenhorst de la Universitatea Yale arată însă că un cumpărător al unui coș variat de mărfuri la termen ar câștiga o substanțială primă de risc.

    Ceea ce leagă prețurile la vedere și cele la termen este nivelul stocurilor deținute de industria petrolieră. Depozitarea este scumpă, dar la fel este și lipsa de rezerve. Ca regulă, cu cât sunt mai mici stocurile, cu atât va fi mai mare prima pe care ar trebui să o ceară speculatorii. La fel cum stocurile vaste tind să modereze fluctuația prețurilor, stocurile mici tind să o amplifice, ceea ce face ca speculația să fie mai riscantă. Speculatorii primesc o bonificație compensatorie din backwardation (situație în care prețul spot/la vedere al unei mărfi este mai mare decât prețul la termen, n.tr.).

    Ce ne spune piața petrolului de azi? OPEC a căzut de acord, în decembrie, să reducă producția. Cererea crește. Prețul la vedere a crescut de la $53 la $70 barilul de la începutul anului. Piața poate să se întărească în continuare pe termen scurt. Arabia Saudită, cel mai mare producător OPEC, pompează mai puțin decât cota sa; pare să vrea să obțină prețuri mai mari. Între timp, vulturii politicii externe din America vor să strângă șurubul la exporturile de petrol din Iran. În Venezuela cea bogată în petrol, dar răvășită de inflație, penele de electricitate au redus și mai mult capacitatea de a se extrage petrol.

    GPrețurile la termen sunt sub prețurile la vedere (vezi graficul). Această curbă de backwardation este un semnal pentru reducerea stocurilor, cât timp prețurile sunt înalte. Iar stocurile s-au redus, într-adevăr, potrivit unei analize efectuate de Martijn Rats de la Morgan Stanley, care sugerează că piața are un deficit de livrări. Dacă stocurile vor continua să scadă, backwardation va deveni probabil mai accentuată. Și, cu cât prețurile la termen vor scădea, comparativ cu prețurile la vedere, cu atât mai tentantă va fi prima de risc pe care o oferă investitorilor.

    Celălalt mesaj reliefat de curba petrolului este că prețurile înalte la vedere nu vor rezista. În această privință, OPEC se confruntă cu o dilemă. Prețurile mai mari rezolvă problemele pe termen scurt: Arabia Saudită are nevoie de un preț de circa $80 pentru a-și echilibra bugetul, de pildă. Dar ele sunt un stimulent pentru sursele de petrol non-OPEC și pentru sursele de energie non-petroliere. Rezultatul pe termen lung este o piață cu supraofertă și prețuri la petrol mai joase.

    „Casablanca” este plin de astfel de dileme. Rick este obligat să aleagă între iubire și onoare, considerând că dezonoarea ar distruge dragostea. Pentru Renault, arestarea lui Rick pentru uciderea unui maior german ar însemna o promovare. În schimb, el joacă la risc și ordonează plutonului său „să strângă suspecții de serviciu.” Cu trecerea timpului, o alianță cu Rick s-ar putea dovedi mai profitabilă.


    Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Filtru pe petrol”

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    Comentariul:
    Introduceți numele