De ce ar trebui extrădat Julian Assange

Cofondatorul WikiLeaks este acuzat de piraterie, nu de dezvăluire, și acesta este un delict grav

41
6 minute de lectură

Pirateria și legea

Ediția tipărită | Lideri

17 aprilie 2019


CÂND JULIAN ASSANGE a fost târât afară din ambasada Ecuadorului și dus într-un tribunal londonez, pe 11 aprilie, puteți fi iertați dacă ați considerat că munca sa de o viață, moralitatea și crezul personal au fost puse la îndoială. Assange „nu a fost un erou”, a spus ministrul de externe britanic, Jeremy Hunt. „Aiurea”, a replicat Jeremy Corbyn, liderul Partidului Laburist de opoziție, el „ne-a spus adevărul despre ce se întâmpla, de fapt, în Afganistan și Irak.” Președintele Ecuadorului s-a plâns că Assange a maculat ospitalitatea țării sale, mânjind pereții ambasadei cu fecale. Aceste declarații sunt pe lângă subiect. America îl acuză pe Assange de piratare a computerelor de la Pentagon. Această acuzație justifică oare extrădarea sa?

Cu siguranță, moștenirea lui Assange merită să fie evaluată. WikiLeaks a făcut oarece bine în primele sale zile, dezvăluind corupția politică, malversațiunile financiare și greșelile militare. Decizia de a publica peste 250.000 de cablograme diplomatice în 2010 a fost însă una rea. Marea majoritate a mesajelor nu au dezvăluit vreo ilegalitate sau alte delicte. Faptul că Assange a publicat în mod riscant versiunile neredactate ale acelor telegrame în anul următor a impietat asupra intereselor Americii, deoarece a expus sursele diplomatice ale acesteia riscurilor de represiune, persecuție sau chiar mai rău.

A Julian Assange supporter outside the Ecuadorian Embassy in south west London, Britain, 05 April 2019. Reports state that the Ecuadorian embassy plan to remove Wikileaks founder Julian Assange from the embassy within days. Assange claimed political asylum in the embassy in June 2012 after he was accused of rape and sexual assault against women in Sweden. EPA/ANDY RAIN

În 2016, organizația lui Assange a dat dovadă de o judecată și mai proastă, când a intrat în legătură cu Guccifer 2.0, un personaj online care era considerat de mulți – a fost și dovedit – un paravan pentru agenția de spionaj GRU a Rusiei. Pe măsură ce se apropiau alegerile prezidențiale, WikiLeaks a diseminat teorii absurde ale conspirației în jurul Partidului Democratic și al lui Hillary Clinton, printre altele cerându-le rușilor și e-mailurile furate care aparțineau doamnei Clinton.

Când Assange a spus în 2010 că „îmi place să ajut oamenii vulnerabili”, fanii săi nu se vor fi gândit că el se referea la președintele Vladimir Putin. Contrastul dintre atacurile WikiLeaks asupra agențiilor de spionaj americane și colaborarea cu rivalii lor autocratici spune foarte multe despre motivele reale ale lui Assange.

Totuși, nici proastele practici jurnalistice ale lui Assange, nici ostilitatea sa față de Occident, nici narcisismul său, oricât ar fi de supuse disprețului, nu pot constitui obiectul vreunei cercetări penale. În aceste condiții, un tribunal american se va concentra pe actele sale de piraterie electronică. Assange este acuzat că a ajutat-o pe Chelsea Manning, care a furat arhivele de război și cablogramele diplomatice, în 2010, în încercarea de a sparge parola unei rețele militare clasificate. Deși este posibil ca Assange să nu fi reușit asta, actul în sine, probabil, îl va face să apară „co-conspirator” în întreprinderea pusă la cale de Manning.

Rechizitoriul american are însă unele elemente tulburătoare. El descrie modul în care Assange a ajutat-o pe Manning să-și ascundă comunicările și cum a implorat-o să-i dea mai multe informații. Ambele sunt, mai degrabă, acte din registrul legitim al unei relații dintre un editor și sursa sa, decât probe ale unei intenții răufăcătoare.

Totuși, acuzația centrală – de piraterie electronică – reprezintă o încălcare a legii. Nici jurnaliștii, nici activiștii, precum Assange, nu au carte blanche care să le permită să încalce legea în exercitarea drepturilor din Primul Amendament. Ei au dreptul să publice liber, dar nu să spargă și să acceseze, fizic sau digital, în acest scop.

Unii critici susțin că a-l acuza pe Assange de piraterie este o chestiune similară acuzațiilor de evaziune fiscală aduse lui Al Capone, pentru că este singura acuzație pe care procurorii se pot baza, în timp ce motivul real pentru care vor să îl bage la închisoare este că el reprezintă o amenințare la adresa securității naționale. Dar nu e nimic rău în faptul că procurorii acționează pragmatic, după cum au avut dreptate să nu-i aducă acuzații mai mari, cum ar fi cea de spionaj, care, dacă ar fi fost folosită cu succes, ar fi putut să amenințe libertatea presei. Corbyn greșește, așadar, când sugerează că Assange este vânat pentru extrădare „pentru că a adus dovezi despre atrocitățile din Irak și Afganistan”. Dacă așa ar funcționa sistemul realmente, o mulțime de jurnaliști americani ar fi în închisoare.

De fapt, el este învinuit de încălcare a legii într-un mod care îl diferențiază de jurnaliștii propriu-ziși. Dacă tribunalele britanice consideră îndreptățită cererea Americii, Sajid Javid, ministrul de interne britanic, ar trebui să lase legea să-și spună cuvântul. Lui Assange ar putea să i se aducă noi acuzații – mai ales după publicarea raportului Mueller, pe data de 18 aprilie. America nu le poate adăuga însă decât în momentul în care Marea Britanie se va fi hotărât să-l extrădeze pe Assange, fără a formula o cerere suplimentară.

Dacă Suedia va redeschide dosarul de viol împotriva lui Assange, care a fost închis în 2017 deoarece el nu putea fi arestat, este posibil ca Javid să se afle în ipostaza de a judeca precedența celor două cereri. Faptul acesta ar fi dificil: este încercarea de a pirata secrete militare – cu intenția de a le publica, riscând vieți și securitatea națională – mai gravă sau mai puțin gravă decât un viol? Ambele acuzații implică sentințe similare. Și, deși cererea Americii a venit mai întâi, Suedia a fost prima care a făcut o cerere de extrădare, în 2010. Cea mai bună opțiune pentru Marea Britanie ar fi să-l extrădeze în Suedia, dacă această țară o va cere, și abia după ce justiția își va fi spus cuvântul acolo, Suedia să îl extrădeze în America.


Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Justiție pentru Julian Assange”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele