De ce crește rata natalității în Germania, dar nu și în Italia

    Guvernul face să fie mai ușor să te ocupi de copii

    185

    Surpriza Kinder

    ÎN 1907, UN austriac îngrijorat, Emil Reich, prezicea că Germania va avea o populație de 150 de milioane, în 1980, și de 200 de milioane, până în anul 2000. Lucrul părea plauzibil la acea vreme. Germania avea o rată a natalității înaltă și o rată în scădere a mortalității. Predicția lui Reich, din cartea sa „Capul umflat al Germaniei”, s-a dovedit complet greșită. La începutul anilor ʼ80, Germania de Est și cea de Vest aveau o rată totală de fertilitate mai scăzută decât oriunde în lume, cu excepția Danemarcei și a insulelor din Canalul Mânecii. Departe de a exploda, populația Germaniei părea, mai degrabă, sortită unui declin rapid.

    În ultimii ani, s-a întâmplat însă ceva neașteptat. Rata fertilității. Numărul estimat de copii pe care fiecare femeie se poate aștepta să îi aibă, pe parcursul vieții ei, a crescut amețitor. Între 2006 și 2017, a crescut de la 1,33 la 1,57. Rata pentru 2018 nu a fost încă stabilită, dar în anul acela s-au născut mai mulți copii decât în 2017. Rata fertilității din Germania s-a desprins de cea din Italia și Spania (vezi graficul) și este acum aproape egală cu media din zona euro. În 17 iunie, ONU a estimat că, în 2050, Germania va avea 58 de oameni peste vârsta de 65 de ani pentru fiecare 100 de oameni în vârstă de 24-64 de ani. Aceasta este mult, dar confortabil mai puțin decât raportul prezis pentru Italia, de 74 la 100.

    Ce s-a întâmplat? Parțial, este o anomalie statistică. Rata fertilității este influențată de momentul planificării nașterii. Dacă femeile se decid, în masă, să aibă copii la vârste mai înaintate, rata va scădea, dar se va ridica din nou, pe măsură ce vârsta medie de naștere se stabilizează. Asta s-a întâmplat în Germania și în alte țări bogate. Dar acest fapt nu explică creșterea în ansamblu a ratei fertilității. Femeile germane născute în 1973 (despre care se poate presupune că nu mai fac copii acum) au mai mulți copii decât femeile născute în 1968.

    Atenție baby
    Rata totală a fertilității
    *nașteri/femeie
    Sursa: Eurostat, Istat

    O altă explicație este imigrația. Germania nu numai că a acceptat o mulțime de oameni în ultimul deceniu – ea i-a luat din țări în care norma sunt familiile mari. În 2017, femeile siriene din Germania au născut 20.100 de copii, comparativ cu 2.300, cu trei ani înainte. Afghanii și irakienii au avut mai mult de 5.000 de copii, fiecare. Tomas Sobotka, un cercetător de la Institutul de Demografie din Viena, estimează că aproape jumătate din creșterea ratei de fertilitate din ultimii ani din Germania se explică prin imigrație.

    Acest puseu nu va dura, deoarece imigranții se adaptează repede la stilul de viață nativ. Mona Shinar, o palestiniană de peste 30 de ani, care s-a refugiat din Damasc la Potsdam, lângă Berlin, provine dintr-o familie enormă. Înainte să înceapă războiul civil din Siria, ea avea 12 frați și surori. Acum, are deja patru copii, inclusiv unul care s-a născut la două zile după ce a ajuns în Germania. Ea crede că fiecare dintre copiii ei nu va avea mai mult de unul sau doi copii. Ea spune că are „un cap arab”. Dar copiii ei au cap german.

    Cealaltă explicație pentru micul baby boom este că Germania a facilitat creșterea copiilor. Ceea ce distruge rata natalității, fie în Europa, fie în Estul Asiei, este deschiderea de perspective în privința educației superioare și a locurilor de muncă atrăgătoare pentru femei, continuând să te aștepți ca mamele să se ocupe, în principal, de îngrijirea copiilor și de gospodărie. Dacă o societate le permite femeilor să aleagă între slujbe și maternitate, multe vor alege să lucreze în continuare. Germania occidentală are o tradiție de stigmatizare a mamelor care lucrează, precum și o poreclă specială pentru ele: Rabenmutter („mamă corb”).

    Lucrurile se schimbă treptat. În 2007, guvernul federal al Germaniei a introdus legi generoase pentru concediile parentale și a modificat regulile, pentru a-i încuraja pe tați să stea acasă. În 2013, Germania a declarat dreptul la locuri în creșe pentru copii de peste un an. Deși nu există încă destule locuri pentru a face față cererii, oferta crește. Între 2006 și 2017, numărul de copii sub trei ani înscriși la creșe a crescut de la 286.000 de 762.000.

    Spre deosebire de cei din Franța, Scandinavia și Europa de Est, politicienii germani vorbesc rar în mod explicit despre creșterea ratei natalității – probabil deoarece naziștii făceau asta. În schimb, ei vorbesc despre abilitarea femeilor. Totuși, politicile lor par să promoveze fecunditatea. Lena Reibstein, de la Institutul pentru Populație și Dezvoltare din Berlin, spune că s-ar putea face mai mult dacă s-ar schimba sistemul de impozitare. În prezent, cuplurile căsătorite pot să depună declarații comune pentru impozitul pe venit. Asta încurajează mamele să stea acasă, reducând, în acest mod, factura la impozite a soților lor.

    Să comparăm toate acestea cu situația din Italia. Și acolo sunt imigranți – dar mulți provin din țări cu fertilitate redusă, ca România sau Albania. Economia ei este stagnantă, ceea ce nu îi stimulează pe oameni să aibă copii. Iar politicienii italieni nu au habar cum să crească rata natalității. Cu trei ani în urmă, guvernul a desfășurat o campanie de publicitate, informând femeile că ceasurile lor biologice bat, ca și cum ele nu ar fi știut asta. S-a renunțat la campanie, din cauza criticilor. Italia este, acum, cea de-a doua țară din lume cu populația cea mai îmbătrânită, după Japonia. Și, după cum spune demografa Maria Letizia Tanturri, de la Universitatea din Padova, adevărul este că „oamenilor nu le pasă.”

    Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Un mic baby boom”

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    Comentariul:
    Introduceți numele