De ce e Marea Neagră paradis militar pentru Rusia? Răspunsul unui expert în securitate

471
Foto: ResearchGate

Marea Neagră, spre deosebire de zona baltică, oferă Rusiei mai multe oportunități de a provoca necazuri Alianței Nord-Atlantice, în special României, a declarat dr. Thomas-Durell Young, lector superior la Școala navală postuniversitară din SUA, într-un interviu pentru Monitorul Apărării, relatează Mediafax.

Dr. Young a vorbit, în cadrul interviului acordat Monitorului Apărării şi Securităţii (MAS) despre securitatea în zona pontică, afirmând că Rusia a „modificat echilibrul puterii și singura modalitate prin care (NATO) poate preveni orice fel de necazuri provocate de ruși este prin consolidarea prezenței forțelor occidentale în regiune”.

Totodată, profesorul american a abordat și „subiectul hiper-centralizării controlului” în domeniul militar, fenomen încă vizibil chiar și în unele țări NATO din Europa de Est, care nu permite dezvoltarea deplină a comandaților. În acest sens, dr. Young militează pentru „delegarea responsabilităților și delegarea bugetelor”, subliniind în special necesitatea alocării de fonduri pentru instruire continuă.

Un alt subiect major al interviului a fost cel privind problemele generate de sistemul de bugetare exportat de SUA, care a încurajat birocratizarea și afectează gradul de pregătire a forțelor armate.


Redăm integral interviul acordat de dr. Thomas-Durell Young:

Reporter: Care este statutul dumneavoastră în cadrul Departamentului Apărării al Statelor Unite? Vorbiți din postura unui oficial sau ca persoană privată?

Dr. Thomas Young: Mulțumesc foarte mult pentru primire, este o mare plăcere, vă asigur. Îmi place să fiu în România, am venit aici pentru prima dată în 1978 și este o plăcere să revin.

Am un statut neobișnuit în cadrul Departamentului Apărării, anume sunt profesor la Școala navală postuniversitară, care este deținută de Departamentul Naval, parte a Departamentului Apărării, dar din aprilie, una din organizațiile pentru care lucrez a fost transferată de la Departamentul Naval și acum se află în cadrul Departamentului Apărării, din diverse motive, din motive administrative și sunt perfect în regulă cu asta.

Dar trebuie să subliniez că, indiferent de statutul meu, dacă sunt profesor sau dacă lucrez direct la Departamentul Apărării, îmi exprim doar opinia mea personală și nu reflectă în nici un fel politica sau poziția Departamentului Apărării sau a Administrației Statelor Unite.

Reporter: Ținând cont de experiența dumneavoastră în Europa Centrală și de Est, care este o „patologie” comună a instituțiilor de apărare din regiune ce împiedică adoptarea completă a abordării occidentale privind apărarea?

Dr. Thomas Young: Doar un pic de context pentru această întrebare. Am petrecut 19 ani, aproape 20 de ani, în regiune, încercând să ajut ministere ale Apărării, guverne, state majore, servicii să adopte, să spunem, metoda occidentală privind apărarea și știință militară. Nu a mers prea bine dacă ne uităm la rezultate.

Așadar, am cheltuit o grămadă de bani, NATO, alte state din NATO au cheltuit o mulțime de bani, ați cheltuit foarte mult bani și mult efort pentru a vă reforma instituțiile de apărare, dar cred că dacă vă uitați la rezultate, capacitatea forțelor armate de a-și îndeplini misiunile – pe mare, luptă și supraviețuiește; în aer, luptă și supraviețuiește; terestru, luptă și supraviețuiește – este foarte dificil de observat de ceea ce sunt capabile forțele armate ale acestor țări.

Timp de 10 ani nu m-am gândit la cauzalitate. Voi fi foarte sincer. Pur și simplu efectuam pregătirea ce mi-a fost cerută să o fac de guvernul meu.

Dar în jur de nouă, opt ani în urmă, mi-am dat seama că nu funcționează și mă deranja, trebuia să-mi dau seama ce greșesc, ce greșim la nivel colectiv, atât în Departamentul Apărării cât și guvernul meu. Programele și politicile noastre, conceptele noastre sunt de ajutor, sunt utile? Și apoi, din partea aliaților și țărilor partenere, ce ați făcut greșit, ce oportunități ați ratat?

Așadar, răspunsul lung la o întrebare scurtă este: a trebuit să scriu o carte ca să-mi dau seama. Așa că m-am dus înapoi, punându-mi roba de profesor, am scris o carte, dar nu mi-a plăcut, am scris-o iar, apoi am rescris-o, am rescris-o de în jur de cinci sau șase ori până a ieșit, cred că ieșit bine. A fost publicată la Londra în 2017, a obținut recenzii foarte bune.

Și una dintre ideile mele cheie este că motivul pentru care fiecare instituție de apărare din Europa Centrală și de Est suferă în ceea ce privește capacitatea de a adopta metodele occidentale este că, așa cum ne spune John Maynard Keynes – și eu sunt economist la bază, ca educație – el ne spune, în teoria sa generală, că dificultatea nu constă în a adopta noi concepte, pentru că ați adoptat concepte occidentale, dificultatea consta în a scăpa de cele vechi.

Deci, patologia comună este prezentă chiar în statele baltice, unde nu există instituții de apărare succesoare, deoarece toate au început „ab ovo”, așa cum spunea latinii, spuneau romani, adică „de la ou”.

Există încă concepte moștenite care se circulă în capul oamenilor și le puteți vedea în instituții și care vă împiedică să adoptați pe deplin conceptele occidentale.

Cred că recrutarea este un bun exemplu în acest sens. Ați scăpat de recrutare, foarte bine. Dar au fost profesionalizate pe deplin forțele? Trebuie să vă puneți întrebarea, iar dacă nu, ce împiedică asta? Deci, conceptele sunt mesajul meu pentru toată lumea. Cele noi sunt bune. Cum scapi de cele vechi? Acest lucru este mult mai dificil și cred că noi în Occident am fost foarte slabi în a înțelege că problema este în mare măsură conceptuală și cred că am fost la fel de slabi în ceea ce privește explicarea acestui lucru aliaților noștri, pentru că atunci când ajungem la modificarea unui concept, schimbă oameni și bani, iar finalmente este vorba de politică, nu este ceva tehnic. Deci cred că privim acest lucru ca pe o problemă tehnică, dar în realitate este o problemă politică.

Reporter: Vorbind despre moșteniri, mentalități, mentalități vechi. Ați afirmat că liderii militari din regiune sunt împiedicați să se dezvolte complet din cauza politicilor guvernamentale, atitudinii și practicilor moștenite. De ce este cazul și cum poate fi abordată această problemă? Care este impactul acestor factori asupra gradului de pregătire a forțelor armate?

Dr. Thomas Young: Este o întrebare excelentă. Am două idei în această privință. Comandanții din perioada comunistă nu aveau în realitate putere. Am văzut asta. Am lucrat în Ucraina timp de zece ani, iar, știți coloneii nu puteau lua decizii, deloc. Încă mai vedeți acest lucru și în alte țări care sunt acum membre ale NATO, nu voi da nume, dar vedeți în multe țări în care liderii de rang înalt, inclusiv generali, nu au voie să ia decizii. Toate deciziile merg la vârf, este o moștenire.

Deci, în multe țări încă avem o hiper-centralizare a controlului, spre deosebire de delegarea controlului și împuternicire. Societatea, să spunem normele societății, favorizează acest lucru. Cred că dacă ai moștenire otomană, unde ați avut un proces decizional foarte centralizat și cred că și conceptele comuniste, potrivit cărora toate deciziile, nici o decizie nu este prea mică pentru a nu fi luată la vârf. Așa că acest lucru continuă și puteți vedea acest lucru foarte clar dacă vă uitați la comandanți. Dacă comandanții au sau nu bugete de instruire? Dacă sunt comandant de brigadă, dacă sunt căpitan de navă, dacă nu am un buget de pregătire cum să-mi antrenez forțele?

Cred că prea adesea ministerele Apărării din întreaga regiune, civili la fel ca mine, civili din domeniul apărării, nu văd banii pentru instruire și întreținere ca stând la baza unei forțe armate. Așadar, vor pune la dispoziție (banii) dacă participi la un exercițiu, dacă participi la o misiune. Nu este nicio problemă, banii sunt acolo. Dar acest lucru este ceea ce se întâmplă cu expertiza și capacitatea de antrenarea a forțelor. Ar trebui să fie mult mai coerentă, dar nu este.

Ca atare, pentru că nu sunt alocați bani pentru operațiuni și întreținere, gradul de pregătire a forțelor armate în regiune, și luna trecută tocmai am publicat un articol despre acest lucru în revista Royal United Services Institute, RUSI la Londra, unde am analizat amănunțit nivelul de pregătire și nu am văzut pregătire, pentru că nu există delegarea responsabilităților și o delegare a banilor.

Așa că problema persistă, nu le permite comandanților să crească, iar asta este o chestiune majoră. Pentru că aveți comandanți, dar nu au încredere în ei, nu au experiență, chiar dacă au participat la misiuni – care este cea mai bună metodă de pregătire pe care ați putea să o aveți – chiar dacă au participat la misiuni, ei încă nu au pe deplin, nu sunt ca omologii lor occidentali, care sunt strâns implicați în pregătirea permanentă a navei, a avioanelor, a batalioanelor. Deci, este o mare problemă, dar este din nou o problemă politică, este o problemă culturală, dar este una care în cele din urmă trebuie rezolvată.

Reporter: Ce recomandări, soluții există pentru rezolvarea acestor probleme?

Dr. Thomas Young: Delegarea bugetului, delegarea autorității. Spunem foarte clar, le spunem comandanților noștri că acestea sunt așteptările noastre și dacă nu se descurcă vom numi o altă persoană. Nu este nimic personal.

Dar, știți, unitățile au bugete de pregătire și comandanții au autoritatea să-și antreneze unitățile, iar dacă nu o fac apar cuvinte tăioase aduse în discuție.

Dar cred că cea mai mare diferențiere pe care o pot vedea este că, în special în lumea anglo-saxonă, opiniile și părerile și judecățile comandanților au întâietate. Ne dezvoltăm comandanții, le dăm, îi supunem la stres, îi facem să crească, îi punem în poziții și operațiuni teribile, pentru că trebuie să vedem cine poate să o facă, cine se poate dezvolta, iar apoi, odată ce ești comandant, recomandările tale… foarte puțini oameni sunt dispuși să le nesocotească.

Așadar, în sistemul nostru, un comandant le spune superiorilor dacă unitatea lui este sau nu pregătită. Unitatea mea este pregătită, unitatea mea poate face astăzi x, y & z; nimeni nu te judecă. Nimeni. Sistemul chiar nu este făcut să testeze. Avem exerciții și evaluări, dar aceasta este judecata comandantului.

Aici nu aveți acest lucru și aici nivelul de pregătire este determinată de aceste evaluări ale pregătirii de luptă. Adesea se fac de multe ori în Germania, cu ajutorul armatei americane, dar cred că în multe de armate se studiază în particular pentru acest test, deoarece este mai mult sau mai puțin o listă de verificare, spre deosebire de judecata unui comandant care spune că unitatea este pregătită să își îndeplinească sarcinile și să își îndeplinească misiunea.

Reporter: În lucrările dumneavoastră ați fost foarte critic față de modul în care Administrația SUA a exportat metoda Departamentului Apărării de gestionare a fondurilor: sistemul de planificare, programare și bugetare (PPBS). De ce este această metodă nepotrivită pentru instituțiile de apărare din această regiune? În plus, în ce mod afectează planificarea în domeniul apărării pe termen lung?

Dr. Thomas Young: Trebuie să înțelegem că această metodă particulară a fost creată în anii 1960 pentru a lega împreună în mod slab cinci ministere de Apărare distincte din Statele Unite. Nu avem unul, iar cel mai important, biroul Secretarului Apărării, nu are chiar un buget. Banii, unde sunt cheltuiți și cât de mult este stabilit de Congres, iar banii sunt virați, mai mult sau mai puțin direct, departamentelor militare – Armată, Forțele Navale și Forțele Aeriene, agenții de apărare, biroul Secretarului Apărării.

Cei care au încercat să organizeze în anii 1960, am scris pe larg și am publicat extensiv despre asta, au ajuns la un compromis, nu au schimbat cu adevărat modul în care banii sunt alocați. Deci, într-adevăr, banii vin în mod uniform în acest fel și sunt alocați în mod uniform. Astfel, departamentele militare continuă să acționeze cu foarte puțină supraveghere și influență din partea secretarul Apărării sau a liderului Comitetului Întrunit al Șefilor de Stat Major.

Deci, este o metodă foarte unică și mulți secretari ai Apărării, chiar și când sunt în funcție și aproape toți după ce părăsesc funcția, critică acest buget, acest sistem de bugetare, pentru că nu se pot atinge de bani. Și chiar avem situații în care, să spunem, fostul meu șef, șeful Operațiunilor Navale, amiralul John Richardson, s-a plâns: „Nu mă pot atinge cu adevărat de bugetul Marinei, deoarece îl facem cu patru ani în avans, punem totul la grămadă, se coace, iar apoi nu îl putem atinge”.

Deci el nu poate profita de o nouă descoperire tehnologică, trebuie să aștepte patru ani înainte de a începe să cheltuiască banii. Sistemul a fost deci creat pentru Statele Unite într-o perioadă de stabilitate strategică, când se putea presupune că bugetele de apărare vor crește un pic întotdeauna și era perfect pentru planificarea pe termen lung, lucru pentru care industria a fost foarte favorabilă.

Știți cât de ușor este să anulezi un program de apărare în Statele Unite? Aproape imposibil, odată ce a început.

Această metodă a fost exportată aici. Nu vedem pregătire, nu vedem modernizare, ce vedem? Vedem banii luați în calcul în plan orizontal – acestea sunt principalele programe: personal, întreținere și operațiuni, achiziții – și este foarte dificil. Dacă mă duc la orice minister al Apărării în regiune și întreb cât costă acest batalion pe an, cât costă să menții o nava pe mare pentru o zi, cât costă o oră de zbor pentru acel avion? Foarte des nu vor putea spune. Sau care este costul, costul anual al escadrilei, ei nu vă pot spune nici măcar cifrele macro, pentru că se uită la bani în plan orizontal.

Așa a fost exportat și așa a fost implementat în întreaga regiune. Și am două date pentru dumneavoastră: unu, aveți o pregătire scăzută – de fapt sunt trei – unu, nivel de pregătire scăzut; doi, nu am văzut încă un plan de apărare, și să includă România, care să fi fost aprobat, care să fi fost executat, iar motivul fiind acela că nu a fost niciodată calculat costul.

Deci PPBS a eșuat în ceea ce privește nivelul de pregătire și întocmirea planurilor și, în al treilea rând, a eșuat pentru că ne gândim la bani în sens liniar, în loc de vertical. Acesta este costul batalionului. Ceea ce s-a întâmplat este că a încurajat birocrații, birocrații militari și civili, să aibă o organizație prea mare, mai mare decât fondurile.

Dacă v-ați gândit la bani în mod vertical, de asta este nevoie pentru un batalion adevărat, spre deosebire de un batalion de fantome. Acest mod de abordare, această metodă vă va face să ajustați forțele de apărare la buget.

Deci, acum aveți în multe țări, aș spune că în toate, aveți prea multă infrastructură, aveți dezagregarea capacităților. Adică cumpărați un avion, dar nu cumpărați orele pentru piloți. Eu numesc asta capacitate și coerență. Și are legătură cu această metodă bugetară, care este utilizată în întreaga regiune.

Și sunt cu adevărat surprins de faptul că au fost foarte puține critici, deoarece datele sunt foarte clare: știți că rezultatele nu sunt ceea ce ar trebui să fie.

Sunt chiar mai surprins de faptul că ei continuă să-l exporte, că este considerat a fi etalonul, în timp ce literatura academică privind sistemul de planificare, programare, bugetare este universal negativă. Chiar nu a funcționat unde a fost încercat.

Reporter: Și ce soluții avem pentru a înlocui sau îmbunătăți acest sistem?

Dr. Thomas Young: Este de fapt relativ simplu: trebuie să eliminați birocrațiile care fac acest lucru și trebuie să implementați ceva foarte simplist, anume: trebuie să vă gândiți la bani pe verticală, la fiecare capacitate, la fiecare activitate pe care o faceți și apoi trebuie să faceți diferența.

Ce facem acum în Departamentul de Marina, avem trei categorii, le numesc 0, 1 și 2.

Zero este ceea ce trebuie în mod categoric să faci, totul are costul estimat – batalioane, comunicațiile strategice, o aeronavă de alertă rapidă, cât costă 24 de ore pentru două aeronave – tot ce are legătură cu suveranitatea știi că trebuie să achiziționezi, trebuie să cumperi, trebuie să-ți aperi suveranitatea națională, mai ales o țară ca România, cu istoria voastră. Asta ajută oamenii să identifice imediat cât trebuie să aloce. Deci, dacă mă ocup de buget, îl întreb pe directorul de politici ce anume trebuie să cheltuim în mod categoric?

Nivelul 1 sunt capacitățile-cheie, iar acesta sunt convenite de șeful Departamentului Apărării, directorul de politici, ministrul. Trebuie să avem aceste capacități. Rackham le stivuiește, așa cum spunem noi, le ordonăm în funcție de prioritate și la un moment dat există o linie roșie. Linia roșie este bugetul – poate merge în sus, poate merge în jos. Modificăm prioritățile? Nu, dar bugetul merge în sus și în jos.

Nivelul 2 este segmentul pentru care nu avem bani și există o regulă, cu unele nuanțe, în cadrul Departamentului Naval pe care o implementează, și pe care o susțin foarte mult. Aceasta este: dacă va cădea sub linia roșie mai mult de un an, probabil că ați putea să vă descurcați fără (respectiva capacitate). Așa că introduce două grade de disciplină. Unu, dacă e sub această linie roșie timp de unul sau doi ani poți decide, este o decizie de politică, să scapi de ea, nu pierzi bani pe ea, nu irosești atenție cu ea, renunți de ea.

Acum, dacă ești secretarul Apărării, șeful Armatei, șeful Marinei, șeful Forțelor Aeriene înțelegi că trebuie să acoperi nivelul zero, acesta are legătură cu suveranitatea, dar interesul meu este să păstrez nivelul zero cât mai redus posibil, deoarece este un joc cu sumă nulă. Sunt mai mulți bani la nivelul zero, atunci cu atât am mai puțin pentru alte capacități.

Deci aceasta este o metodă destul de simplistă pe care am dezvoltat-o, pe care colegii mei și cu mine am dezvoltat-o în ultimii ani și găsește acceptare, dar problema este, știi, în administrația guvernamentală nu poți ucide o idee proastă și odată ce aveți o birocrație în jurul acesteia, este foarte greu să schimbi asta. Oriunde.

Reporter: Cât de importantă este Marea Neagră și România pentru NATO și Statele Unite?

Dr. Thomas Young: Din nou, permiteți-mi să subliniez că vorbesc ca persoană particulară, nu reflectă politica guvernului SUA, poate că am o viziune diferită față de mulți oameni. Am petrecut mulți ani în această parte a regiunii, o știu foarte bine.

Și am găsit destul de amuzant faptul că, după 2014, mulți oameni, în special, de la Washington, au descoperit zona baltică. Ei au crezut că este o chestiune majoră, rușii fiind chiar acolo și, știți, breșa de la Suwalki și Polonia și o mulțime de atenție, iar asta în mod justificat, dar niciodată nu am luat cu adevărat în considerare scenariul că rușii vor acționa în Baltica. Sunt prea multe nuanțe sau prea multe impedimente.

Aici este o situație complet diferită. Dacă mă uit la Transnistria, am lucrat în Moldova timp de 6-7 ani, știu foarte bine că oferă o oportunitate perfectă de a provoca necazuri, poți provoca necazuri ucrainenilor, poți cauza necazuri pentru NATO și în special României. Iar dacă acționează în zona baltică ar fi foarte dificil pentru mulți aliați occidentali să nu reacționeze, dar dacă este ceva în Marea Neagră….Marea Neagră este foarte foarte departe.

Deci, întotdeauna am considerat că Marea Neagră oferă mai mult mai multe oportunități pentru provocarea de necazuri de către Rusia, pentru a fi foarte direct. Dar, din nou, aceasta este opinia mea personală.

Cred că Marea Neagră are un rol critic. Cred că statutul necunoscut sau doar politica Turciei nu ajută Occidentul să se concentreze asupra a ceea ce ar putea fi acțiunile turcești. Deși iubesc Turcia și îi iubesc poporul, vreau să spun că este totuși dificil de făcut preziceri sub conducerea actualului guvern.

Cred și sper că vor îndeplini obligațiile lor față de NATO, așa cum o vom face și noi, dar cred că există o mare nesiguranță și auziți acest lucru din partea oficialilor, nu o spun eu, dar auziți de la alți oficiali NATO.

Și apoi cred că aveți o capacitate subdezvoltată de reacție în această parte a lumii. Imaginile radar ale suprafeței mării sunt slabe, sunt vechi, trebuie să fie actualizate, astfel încât să putem obține o imagine mult mai bună.

Forțele navale din această parte a lumii, tocmai am publicat un articol săptămâna trecută, în Naval War College Review, uitându-mă la alianță și la toate forțele navele noi ale alianței, iar Marea Neagră este într-adevăr una care mă preocupă foarte mult. Pur și simplu pentru că nu aveți armele de care aveți nevoie, nu aveți radarele, nu aveți conexiunile de date tactice pentru a putea realiza o direcționare corectă și în timp util.

Deci, trebuie făcute o mulțime de lucruri și cred că Administrația SUA reacționează foarte repede și prompt la aceasta și sunt foarte fericit să fac parte din aceasta, ajutându-i cu propunerile lor de a soluționa anumite lucruri, de exemplu, privind imaginile radar.

Reporter: Și ce ar trebuie să facă România pentru a-și îmbunătăți securitatea în regiune?

Dr. Thomas Young: Aș sugera doar că probabil nu obțineți suficientă valoare de pe urma banilor. Cheltuiți foarte mulți bani pentru apărare, dar poate că nu obțineți valoare de pe urma banilor și aș spune, în mod critic, că trebuie să vă uitați la modurile prin care puteți să ajustați eforturile de apărare la buget. Trebuie să cheltuiți mai mult, fie un buget mai mare, fie o redistribuire în cadrul bugetului.

Bineînțeles, în urmă cu cinci ani, 85% din buget era alocat personalului, care a scăzut dramatic și nu cred că România obține laudele pe care le merită pentru că a făcut asta. A fost dureros, dar nu este încă suficient. Dintre toate țările din această regiune, România cheltuiește cel mai puțin pentru operațiuni și întreținere, adică de pregătire. Iar acest lucru trebuie abordat. Cred ca oficialii știu asta, cred ca lucrează la acest lucru și îi felicit pentru asta.

Dar, nu are sens să cumperi o capacitate, cum ar fi F-16, și să nu te asiguri că ai banii pentru a te asigura că ai destui piloți și că acești piloți au în medie 180 de ore. Piloții voștri nu au 180 de ore, deci nu sunt instruiți pe deplin, deoarece nu au avut ocazia să participe la instruirea formală pentru a obține certificările, iar în acest fel vă păcăliți singuri.

Da, sunt o mulțime de bani de cheltuit pentru a plăti combustibilul, piesele de schimb și orele, înțeleg asta, dar ați dat deja mulți bani pe platforme. Deci, exemplul pe care-l dau este: de ce ați cumpăra un F-16 fără armament? Lucru pe care voi nu l-ați făcut, dar alte țări au cumpărat avioane multirol fără armament. Sau doi, de ce ați cumpăra aeronava fără pregătirea necesară pentru a efectua realimentarea în zbor? Nu are sens. Da, este costisitor, da, trebuie sa găsiți un avion de realimentare, iar dacă este realimentare pe timp de noapte cred ca este necesară recertificare la fiecare 30 de zile. Nu este chiar ușor. Însa asta are legătură cu întreaga problemă a incoerenței privind capacitățile.

Dacă nu cheltuiți banii pentru antrenamente și întreținere, nu aveți respectiva capacitate. Veți putea vedea, săraci tineri și tinere, dacă vor trebui să participe la misiuni, nu vor fi gata, iar asta nu este un lucru bun.

Reporter: Aș vrea să vorbim și despre cercetarea în acest domeniu. În calitate de profesor știu că sunteți implicat în Programul Marea Neagră de la Universitatea din București. Ați putea să prezentați pe scurt programul?

Dr. Thomas Young: Cred că ceea ce profesorul Marian Zulean încearcă să facă, și îl laud pentru acest lucru, este să vină cu un efort concertat de analizare cu mare atenție a tuturor problemelor legate de securitatea în Marea Neagră, pentru a servi ca un punct focal. Cred că era de mult timpul.

Dacă scrierile mele pot ajuta în acest sens, sunt aici în această săptămână în vizită la acest centru și mă bucur foarte mult de timpul petrecut aici și învăț foarte mult, mă pregătește mai bine pentru munca pe care o voi face, după ce plec de aici, în întreaga regiune.

Așadar, sunt foarte încântat să fiu asociat, sper că vor primi sprijinul pe care cred că-l merită și vor putea avansa și să facă lucruri mai bune și să mențină atenția asupra necesității de a ne concentra asupra faptului că Marea Neagră este într-o situație primejdioasă, deoarece, în opinia mea, echilibrul puterii s-a modificat după 2014.

Cu rușii, cu rachetele lor în Crimeea, au modificat într-adevăr echilibrul puterii și singura modalitate prin care vom preveni acest lucru, orice fel de necazuri provocate de ruși, este prin consolidarea prezenței noastre, a forțelor occidentale în regiune, în conformitate, bineînțeles, cu Convenția de la Montreux. Să nu uităm niciodată acest lucru.

Dar, de asemenea, îmbunătățind capacitățile aliaților NATO și continuând să sprijinim Turcia, în orice mod putem din punct de vedere politic, pentru a o menține de partea Occidentului. Aș dori să cred că au nevoie de noi și noi avem nevoie de ei, așa cum am făcut-o la începutul anilor 1950 și mi-ar părea rău dacă ceva s-ar întâmpla cu această relație.

Dr. Thomas-Durell Young este lector superior la Școala Navală Postuniversitară și manager de program la Centrul pentru Relații Civil-Militare, în cadrul Departamentului Apărării de la Washington. Este autorul/co-autorul a cinci cărți, inclusiv „Anatomia instituțiilor de apărare europene post-comuniste: Mirajul modernității militare”.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele