De ce fiecare eco-războinic norvegian are 200.000 de petrodolari

53
7 minute de lectură

Startup-urile prietenoase cu clima din Norvegia sunt finanțate din fondul petrolier al statului

Foto: Getty Images / Guliver

DE CÂTEVA ORI PE AN, vecinii din Norvegia se adună să strângă frunze, să toaleteze tufișurile, să curețe florile de buruieni și să își repare ariile comune. Aceste ocazii aparțin unei tradiții numite dugnad (voluntariat comunitar). Cilia Holmes Indahl spune că Norvegia are acum nevoie de dugnad pe o scară mult mai largă pentru a se transforma într-o societate mai verde. Dna Holmes Indahl este șefa în vârstă de 30 de ani a Katapult, un grup de companii care investesc în firme de tehnologie cu scopuri verzi. Katapult organizează anual un „future fest” de trei zile în Oslo, un amestec de conferință de tehnologie și Burning Man.

Mulți tineri verzi norvegieni vor să reducă dependența țării lor de petrol. Startup-urile de tehnologie proliferează în Oslo, ajutate de subvenții generoase de la guvern. Startup-urile au nume precum „Douchebags” și „Monster”. Se întâlnesc în săli numite „Cocon creativ” sau “Bug Fixer”.  Stau în birouri open space aflate în foste fabrici convertite chic, înconjurați de platouri de fructe și fotolii de puf, îmbrăcați negreșit în tricouri și fesuri negre. Anul trecut, Oslo a ieșit pe locul trei într-un clasament al celor mai competitive orașe în materie de angajați alcătuit de INSEAD, o școală europeană de afaceri. Inginerii absolvenți se îngrămădeau înainte spre profitabilul sector petrolier; în ziua de azi firmele mari de petrol au probleme în a recruta angajați.

Însă, deși Innovation Norway, o agenție de stat, a făcut o treabă bună în ultimii ani pentru promovarea startup-urilor, economia Norvegiei va rămâne dominată de petrol pentru viitorul previzibil. Petrolul a transformat țara de când a fost descoperit în câmpul petrolier Ekofisk în Marea Nordului în 1969. Norvegia este unul din cei mai mari exportatori de petrol din lume. Hidrocarburile sunt responsabile pentru jumătate din exporturile sale și pentru 19% din PIB. Și un nou boom petrolier începe acum. Johan Sverdrup, un uriaș nou câmp petrolier din Marea Nordului, ar putea să aducă Norvegiei 100 miliarde de dolari în următorii 50 de ani, conform estimărilor.

Sveinung Rotevatn, proaspătul ministru al climei și mediului, în vârstă de 32 de ani, recunoaște că Norvegia este un paradox – unul din liderii mondiali în folosirea energiilor și tehnologiilor regenerabile, însă și un uriaș al combustibililor fosili. Aproape toată electricitatea Norvegiei provine din surse regenerabile. Încălzirea cu păcură va fi interzisă în acest an. Jumătate din mașinile nou-înmatriculate sunt electrice (Norvegia este una dintre cele mai mari piețe pentru Tesla). Oslo a fost primul oraș din lume care a stabilit în fiecare an un prag pentru emisiile de gaze de seră. În ultima parte a anului 2018 a eliminat aproape toate locurile de parcare din centrul orașului, înlocuindu-le cu bănci, stații de biciclete și mai multe trotuare. În octombrie anul trecut, fondul suveran de bogăție al Norvegiei de 1,1 trilioane de dolari, cel mai mare din lume, instituit în 1990 pentru a pregăti țara pentru un viitor post-petrol, a anunțat că își va vinde acțiunile deținute în companii dedicate explorării petrolului și gazelor.

Face Norvegia destul pentru a se pregăti pentru un viitor post-petrol? Unii spun că ar trebui să facă mai mult. „Guvernul este adânc întrepătruns cu industriile vechi, însă nu a arătat că ar fi interesat și de a investi direct în firmele de tehnologie”, spune Trond Riiber Knudsen, directorul TRK, o firmă de investiții din Oslo. Statul e proprietarul unei treimi din acțiunile de pe bursa din Oslo, inclusiv mari părți din Telenor, cel mai mare operator telefonic al țării; Norsk Hydro, cel mai mare producător de aluminiu; Yara, cel mai mare producător de fertilizatori; și DNB, cea mai mare bancă. Controlează, de asemenea, uriași nelistati precum Statkraft, un producător de electricitate, care dacă ar fi listat, ar fi cea de-a treia companie că mărime de pe bursă. Cu toate acestea, statul nu a mișcat un deget când mai multe firme de tehnologie au fost vândute către străini. În 2010, Cisco, un titan tehnologic american, a plătit 3,3 miliarde pentru Tandberg, un producător norvegian de echipament de videoconferință. În 2016, un grup chinezesc a cumpărat Opera, o companie norvegiană de software.

Ivar Horneland Kristensen, șeful federației de comerț și servicii, e de părere că guvernul ar trebui să fie mai atent la sectorul de servicii. Serviciile reprezintă 55% din PIB. Conform dlui Horneland Kristensen, Norvegia se confruntă cu patru provocări. Are nevoie să își reducă concentrarea de pe petrol și gaze, să își crească productivitatea prin utilizarea tehnologiilor, să își decarbonizeze economia pentru a îndeplini obiectivele acordului de la Paris și să creeze 25.000 de slujbe pe an pentru ca muncitorii petroliști care își pierd locurile de muncă să își găsească servicii bine plătite.

Norvegia a profitat de decizia sa înțeleaptă de a economisi principalul și de a investi profiturile bogățiilor sale petroliere. Însă mărimea însăși a fondului său suveran – peste 200.000 de dolari pentru fiecare cetățean – încurajează dependența. O proporție de 20% din norvegieni se bazează pe ajutoare sociale, iar aceasta nu include pensiile. Norvegia cheltuiește 4,3% din PIB pe ajutoare de incapacitate, a doua proporție că mărime din OECD, după Danemarca. Tinerii nu au cunoscut niciodată o țară fără bogății petroliere. Sunt obișnuiți cu școli și universități gratuite excelente și îngrijiri de sănătate gratuite. Dar pentru cât timp?

„Nu există un viitor pentru petrol”, insistă Mathias Mikkelsen, CEO-ul de 29 de ani al Memory, un startup care a dezvoltat o aplicație pentru a urmări timpul de lucru. Petrolul este noul cărbune, așa că investitorii isteți își investesc banii în alte părți, spune Inge Berge, CEO-ul firmei Wastefront, care, susținută de Innovation Norway, construiește o fabrică pentru a recicla cauciucuri. Însă atât dl Mikkelsen, cât și dl Berge au beneficiat de ecosistemul pentru startup-uri finanțat de bogăția din petrol și le-ar fi fost mult mai greu să își construiască companiile fără aceasta. ■


Acest articol a apărut în secțiunea Europa a ediției tipărite, sub titlul „De ce fiecare eco-războinic norvegian are 200.000 de petrodolari”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele