De cine se împiedică Liviu Dragnea

Cariera lui Dragnea este la răscruce. Guvernarea din umbră a liderului social-democraților în acest an și jumătate a arătat puterea pe care o poți deține în Parlament, dar și fisurile apărute în zidul de care s-a înconjurat președintele principalului partid guvernamental.

90
13 minute de lectură

Zile de foc pentru președintele Camerei Deputaților și al PSD. Sentința în dosarul angajărilor fictive, graba modificării Codului de procedură penală și conflictul cu președintele Iohannis l-au adus pe Liviu Dragnea în punctul de răscruce al carierei sale politice. De cine depinde soarta lui Liviu Dragnea și cine i-ar putea fi adversarii în aplicarea strategiei liderului PSD de supraviețuire în politica mare.

La ora la care revista „Reporter Global” pleacă spre tipografie, nu este cunoscut verdictul judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul președintelui PSD Liviu Dragnea privind angajările fictive. Nici dacă este o nouă amânare. Însă, indiferent de parcursul acestui dosar, cariera lui Dragnea este la răscruce. Guvernarea din umbră a liderului social-democraților în acest an și jumătate a arătat puterea pe care o poți deține în Parlament, dar și fisurile apărute în zidul de care s-a înconjurat președintele principalului partid guvernamental.

Fie că va avea parte de o ștergere a acuzațiilor sau de o condamnare, Liviu Dragnea are de trecut mai multe teste și de ales între fideli și contestatari.

În cazul unei condamnări în primă instanță, este de urmărit dacă Liviu Dragnea se va retrage de la conducerea Camerei Deputaților, așa cum a făcut și când a primit verdictul de închisoare de doi ani cu suspendare, în dosarul fraudării referendumului din 2012. La vremea acelei condamnări, Dragnea a demisionat din funcția de ministru al Dezvoltării Regionale. A rămas însă în funcția de președinte al PSD. După o sumară ședință cu liderii apropiați din PSD, în care Dragnea și-a supus mandatul de șef de partid unei reconfirmări, a fost învestit să conducă formațiunea sa în alegerile care urmau, în 2016.
O retragere a lui Liviu Dragnea din fruntea PSD este foarte puțin probabilă, chiar și în condițiile în care nucleul de contestatari în partid nu a slăbit, ci doar a stat în adormire. O lecție pe care social-democrații au învățat-o în timp este aceea că își înlocuiesc liderul doar atunci când și-a pierdut popularitatea pe scena publică. Și forța în negociere.
O achitare, în schimb, îl curăță pe Dragnea de cazierul politic, cu toate modificările adoptate în viteză la Codul de procedură penală, care au fost prezentate pe larg în numărul trecut al revistei „Reporter Global”. De asemenea, îi oferă startul pentru o campanie prezidențială în care poate candida la Palatul Cotroceni.

Mesaj dur din partea Statelor Unite

În ziua în care partidul condus de Liviu Dragnea adopta modificările la Codul de procedură penală, la Facultatea de Drept a Universității București, emisarul administrației americane i-a ignorat complet pe politicieni și s-a adresat direct poporului și magistraților. Wess Mitchell, adjunctul secretarului de stat pentru probleme europene și asiatice, nu a felicitat, în discursul său, actualele autorități de la București, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată când un trimis al Guvernului SUA a venit în România. Recursul la istorie, citatul din Iuliu Maniu, apelul la mobilizare a celor care mai cred în lupta anticorupție trebuie să fi fost percepute ca un mesaj dur de către PSD și ALDE.

„Știți din perioada comunistă cât de perfidă poate fi puterea corupției. Și, după cum bine știți, mai bine decât oricine, lupta anticorupție are nevoie de legi puternice și eficace, precum și de un sistem judiciar onest și energic. Are nevoie de curaj și leadership. Instituțiile voastre anticorupție sunt mărturia că românii sunt curajoși în apărarea libertăților pe care le-au câștigat în 1989. Persoane cinstite și curajoase din cadrul acestor instituții și al sistemului judiciar trebuie să apere primatul Legii asupra politicii, pentru că, încă din Antichitate, acesta este cel mai prețios dar pe care Vestul i l-a dat lumii. Așa cum însăși Constituția voastră spune, «nimeni nu este mai presus de lege». Această expresie reprezintă esența însăși a ce înseamnă să fii occidental. Progresul pe care România l-a demonstrat în combaterea corupției este surprinzător și impresionant.”

Orice declarație laudativă a lui Liviu Dragnea la adresa lui Donald Trump din ultima vreme, mai cu seamă de când s-a consemnat disputa cu președintele Iohannis legată de mutarea ambasadei României din Israel, nu a avut parte de un răspuns din partea administrației americane. „Nu sunteți singuri”, le-a spus Wess Mitchell, la București, pe 18 iunie, celor care acuză PSD că duc o campanie legislativă de stopare a luptei anticorupție și de subordonare politică a magistraților.

Coaliția scârțâie

Nominalizarea de către președintele Klaus Iohannis a unui deputat PSD, Gabriel Vlase, la conducerea SIE a fost un test de verificare a loialităților în interiorul PSD, dar și în interiorul coaliției (detalii în articolul „Cine este Gabriel Vlase”).

Liviu Dragnea a răspuns mai degrabă negativ la propunerea președintelui Iohannis de a-l desemna pe Vlase la șefia spionajului românesc. Dragnea a arătat că se mai gândește la acceptarea sau nu a propunerii și a tergiversat votul din Parlament, care încheie procedura de numire și-i permite deputatului aflat în mentorat la Viorel Hrebenciuc să preia mandatul în fruntea SIE. Astfel, după ce mai multe voci din PSD dădeau ca sigură reunirea Parlamentului pentru votul asupra numirii, Dragnea l-a amânat cu o săptămână, aruncându-l la limita intrării în vacanța parlamentară.

Partenerul de guvernare al lui Liviu Dragnea, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a anunțat însă că este hotărât să-l voteze pe Vlase la conducerea SIE. Și a anunțat că și ALDE, partidul pe care îl conduce, va vota pentru. O întâlnire programată a coaliției, în care erau anunțate pe agendă discuții despre conducerea SIE și despre oportunitatea suspendării președintelui Iohannis, a fost amânată de PSD. Surse din PSD susțin că Liviu Dragnea este deranjat în ultima vreme că nu găsește un numitor comun cu liderul ALDE în mai multe chestiuni legate de termenele la care se aplică decizii luate deja. Cu alte cuvinte, Dragnea a sesizat o tergiversare din partea lui Tăriceanu, pe care aceleași surse o interpretează ca fiind un pas în lateral al președintelui Senatului în așteptarea sentinței din dosarul angajărilor fictive. Dacă la aceste suspiciuni adăugăm și anunțul lui Tăriceanu din urmă cu câteva luni, potrivit căruia „cumpănește dacă va candida la Președinție în 2019”, putem spune că Tăriceanu este considerat un contracandidat al lui Dragnea în unele scenarii politice.

Călin Popescu Tăriceanu pare mai preocupat în acest moment de consolidarea ALDE. Numai în ultimele săptămâni, ALDE a primit doi parlamentari demisionari din PNL și este în negocieri cu alți doi, iar plecarea lui Traian Băsescu din fruntea PMP se pare că va duce la trecerea mai multor deputați și senatori ai acestui partid la PNL, ALDE și PSD.

De asemenea, este de luat în seamă și retragerea anunțată de UDMR, formațiunea care sprijină în Parlament Guvernul PSD-ALDE, din corul celor care vor suspendarea lui Klaus Iohannis. Iar, din afara coaliției, Victor Ponta așteaptă un moment pentru ca platforma pe care și-a construit-o în Parlament, cu nou înființatul partid, să negocieze o colaborare cu PSD, condiționată, se pare, de îndepărtarea lui Liviu Dragnea din fruntea PSD.

Tensiunile din PSD

PSD nu este un partid de lider. Este partidul liderilor locali puternici, care stăpânesc fiefuri electorale de neclintit în peste 20 de ani, care își devorează liderul atunci când și-a pierdut puterea. I s-a întâmplat lui Ion Iliescu, în 2005, lui Adrian Năstase, tot în 2005, lui Mircea Geoană, în 2010, și lui Victor Ponta, în 2015. Au pierdut cu toții șefia partidului cu voturile celor care le-au fost baroni devotați, care până în ultima clipă le-au oferit mobilizarea și susținerea filialelor.

La PSD se vorbește de schimbarea unui președinte doar cu sotto voce și se execută peste noapte. În cazul lui Liviu Dragnea însă, lucrurile stau diferit. Încă de la preluarea guvernării, în PSD există un nucleu contestatar, creat de Viorel Hrebenciuc, din care fac parte și Gabriel Vlase, și Mihai Tudose, Nicolae Bădălău și Felix Stroe.

Strategia lui Liviu Dragnea a fost ca de fiecare dată când acest grup a adunat mai mulți reprezentanți cu influență, să-i ofere posturi în administrație, sperând să le câștige dacă nu loialitatea, măcar tăcerea. Sorin Grindeanu a plecat de la Palatul Victoria când grupul ajunsese să-l influențeze. Mihai Tudose, membru al acestei grupări, a demisionat din funcția de premier când adunase suficienți lideri de filiale cât să poată pună în dezbatere de partid îndepărtarea lui Dragnea din fruntea PSD. În aceste zile, disputa legată de susținerea de către PSD a lui Gabriel Vlase în fruntea SIE a răbufnit cu contraatacul. În cazul în care este condamnat, se pune problema schimbării lui Liviu Dragnea de la președinția Camerei Deputaților.

Așa se explică de ce Liviu Dragnea a numit în posturi ministeriale, odată cu căderea Guvernului Tudose, oameni complet lipsiți de statură publică. Nu a mai fost o negociere între grupările influente din partid, nici o aranjare a ierarhiei baronilor PSD. Așa a ajuns Videle, micul oraș teleormănean, să fie atât de bine reprezentat la Palatul Victoria, prin postul de premier (Viorica Dăncilă), alături de ministrul de Interne (Carmen Dan), posturile-cheie ale oricărui Guvern.

Un alt exemplu elocvent al încercării lui Dragnea de a-și apropia prin răsplata cu funcții a vocilor critice este Felix Stroe, la rândul său un președinte încă puternic în organizația de Constanța a social-democraților. A primit postul de ministru al Transporturilor în guvernul Tudose, după ce criticase conducerea PSD de luarea netransparentă a deciziilor. Când s-a schimbat Guvernul Tudose, Dragnea a apelat la strategia care arată neîncrederea în înțelegerile cu vocile care-l contestă.

Congresul din martie a însemnat reconfigurarea structurilor de putere. Oamenii fideli au fost numiți în suprastructura de partid care controlează organizațiile din teritoriu. Vicepreședinții regionali, în număr de 16 (opt bărbați și opt femei), sunt și vestalele care nu au pus autoritatea lui Dragnea sub semnul întrebării – Carmen Dan, Lia Olguța Vasilescu, Doina Pană, dar și Gabriela Firea, primar de București cu ambiții prezidențiale în 2019. Viorica Dăncilă este președinte executiv al PSD, deși nu a avut niciodată vreo funcție organizatorică în partid. De asemenea, Mihai Fifor, ministrul Apărării, și Robert Negoiță, primarul de la Sectorul 3, sunt oameni de încredere ai lui Liviu Dragnea, vicepreședinți regionali. Alături de ei, Vlase, influentul Paul Stănescu, de la Olt, cel care a înclinat balanța la eliminarea lui Mircea Geoană, după ce îi asigurase fostului ministru de Externe al PSD un mandat susținut de toate filialele din sudul țării. Paul Stănescu este și vicepremier, apărând în postura de „prieten de-o viață, alături de care am împărțit greutățile”, așa cum îl prezintă Liviu Dragnea pe ministrul Dezvoltării Regionale.

În PSD există însă și lideri de filiale cu influență care nu apar în public cu declarații de sprijin. Marian Oprișan, președintele Consiliului Județean Vrancea și lider PSD din 1994, are la activ câteva avertismente publice la adresa lui Dragnea, între ele și cea prin care a dezvăluit că l-a sprijinit la preluarea șefiei PSD în 2015 la rugămintea lui Gabriel Oprea (pe atunci lider al UNPR) și, cum s-a exprimat, la îndemnul „statului de drept”. Este vorba despre momentul retragerii lui Victor Ponta de la conducerea PSD, în 2015, nu și de la conducerea Guvernului, odată cu deschiderea dosarului Rovinari- Turceni, în care a fost achitat recent.

Mai există o categorie de lideri influenți în filiale care au fost dați la o parte din conducerea organizațiilor, unde au fost numiți apropiați ai lui Liviu Dragnea. Între ei, nemulțumitul Adrian Țuțuianu, de la Dâmbovița, care a pierdut și postul local, și pe cel de ministru al Apărării din motive de loialitate. Un altul este Mihai Chirică, de la Iași, primar și critic vocal al liderului de la centru al PSD, care și-a pierdut postul din fruntea filialei în favoarea lui Maricel Popa, dar care a păstrat în administrația orașului oameni cu state vechi în PSD. Lor li se adaugă Ecaterina Andronescu, ocolită de toate numirile de ministru al Educației, cu un picior la partidul lui Victor Ponta, Orlando Teodorovici, actual ministru de Finanțe, strâns legat de Victor Ponta încă, asemenea lui Robert Cazanciuc, văr al liderului partidului-alternativă la PSD, Pro România.

Distribuirea puterii la PSD arată că Liviu Dragnea este prins între intrigile unui partid care acumulează pentru decontul electoral aceleași puncte negre pe care le încasează Liviu Dragnea. Marea dilemă a liderului PSD, dacă partidul îl abandonează, ar putea fi și fiorul cel rece pe care îl simte Dragnea de fiecare dată când i se pune la încercare rezistența. Indiferent de deznodământul dosarului angajărilor fictive, chiar dacă PSD va aduce voturi de reconfirmare în funcție a lui Liviu Dragnea, această guvernare l-a erodat pe liderul social-democrat. Să schimbi de două ori premierul, mai mulți miniștri și lideri de filiale în fiecare semestru, arată că lupta politică nu este doar în afara partidului, ci a adus în PSD o tensiune pe care acest partid a cunoscut-o foarte rar.

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele