Degradarea calității este o formă de inflație

Revenit pe locul 1 mondial, tenismenul sârb Novak Djokovic a pierdut surprinzător finala Turneului Campionilor disputată cu Alexander Zverev jr., pe care-l bătuse cu puțin timp înainte, în grupele competiției. Asta după ce germanul de origine rusă îl învinsese în semifinale pe veteranul Roger Federer, probabil cel mai bun jucător de tenis al tuturor timpurilor.

Aceștia sunt însă jucătorii, mai bine ne-am concentra asupra rachetelor lor. Djokovic merge pe mâna Head, la fel ca Zverev sau croatul Marin Čilić. Elvețianul Federer preferă Wilson, precum japonezul Kei Nishikori. Iar sud-africanul Kevin Anderson, locul 6 ATP și prezent în cea de-a doua semifinală a Turneului Campionilor, Dunlop. Dacă ar fi participat la turneu și celălalt cetățean al Țării Cantoanelor cu titluri de Grand Slam în palmares, Stanislas Wawrinka, ar fi servit cu o rachetă Yonex, iar Rafael Nadal – un alt mare absent – ar fi jucat cu Babolat.

Sigur că Wilson și Head sunt numele generice ale firmelor producătoare, pentru că pe rachetă, alături de Wilson, e scris Pro Staff sau Blade, iar lângă Head se adaugă Speed Pro, Prestige ori Radical.

Cel puțin așa se vede la televizor, că Djokovic și Zverev joacă cu Head Speed Pro, Čilić cu Head Prestige, iar Federer cu Wilson Pro Staff,  pentru că, de fapt, ramele pe care le utilizează sunt făcute special pentru ei pe puținele linii de producție rămase în Statele Unite ori Europa, care nu prea mai au legătură cu denumirea sub care sunt vândute.

Pentru noi, muritorii de rând, rachetele se fabrică însă exclusiv în China și n-au nicio legătură cu cele cu care joacă idolii, chiar dacă poartă aceeași inscripție. Ceea ce-i exasperează pe cunoscători.

Ei nu se sfiesc să recomande ramele „vintage” de pe vremea când Wilson și Head considerau că toți suntem suficient de buni ca să merităm un lucru de calitate pentru cei 150 de dolari plătiți pe o rachetă.

Așadar, Pro Staff-ul lui Federer sau Speed Pro-ul lui Djokovic conțin foarte mult marketing, ce se confundă cu vopseaua cu care se acoperă în China ramele din grafit.

Marketing agresiv pe care fabricanții de echipament sportiv l-au „importat” de la politicieni, ca să nu scape nimic din lumea economică, nici măcar rachetele de tenis, de politizare.

Pe vremea lui Pete Sampras, care folosea tot Pro Staff, diferențele erau minore între rachetele cu care jucau marile figuri la turnee și cele pe care le puteau achiziționa pasionații din magazine.

Dar, pentru a se maximiza costurile și pe fondul fiscalității „în ofensivă”, Wilson și-a mutat producția din Statele Unite, de la Chicago, în Caraibe, la St. Vincent, și apoi în Taiwan și în China.

În fine, cel de-al doilea loc n-a fost o alegere proastă, pentru că se spune că „Pistol Pete” juca doar cu rachete de la St. Vincent, problematică a fost doar mutarea ulterioară a producției din Taiwan în China, pentru a se vedea cum calitatea cu care fuseseră obișnuiți cunoscătorii sucombă iremediabil.

Alte rachete excepționale ce poartă marca Wilson, produse chiar înainte de Pro Staff, după ce s-a trecut de la lemn la grafit, au fost modelele Ultra. Adică, Wilson Ultra Graphite, Ultra 2 PWS sau Ultra 2, ultima realizată nu doar în Statele Unite, ci și la St. Vincent. Ați auzit cumva de ele?

Însă până și fabrica din St. Vincent s-a închis pentru a se chinezări întreaga producție de rachete de tenis, ceea ce arată că modelul de a face business s-a modificat.

Anterior, antreprenorii se raportau la piață și la capitalism. Acum încearcă să achiziționeze privilegii, precum se comercializau indulgențele în Evul Mediu, dar pe care le obțin nu de la Biserică, ci de la politicieni, care le atribuie o bucată din domeniul de comerț, în loc să-și cucerească singure companiile nișa de piață.

Marea problemă a rachetelor, a celor bune din trecut, este că sunt foarte rezistente și constituie mărturii ale unei epoci în care politicul nu influența atât de mult economicul.

Alte dovezi sunt automobilele construite pe șasiu, care continuă să funcționeze, deși sunt considerate „de epocă”. Chiar, vă mai amintiți cât de mult au circulat Volkswagen Broască ori Mercedes Bot de Cal?

O întrebare ce mai merită să fie pusă este: avea „curajul” vreun pantof de sport ce purta sigla Adidas sau Puma să se dezlipească în anii ’80? Atunci, în România, era comunism și oamenii se uitau cu jind la adidașii cu trei dungi, care, spre deosebire de încălțările lor, rezistente până la prima ploaie, erau „indestructibili”.

Spre surprinderea românilor însă, bascheții și tenișii de firmă de astăzi cedează la fel de repede precum cei din perioada comunistă. Și atunci se întreabă: oare s-a schimbat ceva?

Ca să sintetizez în termeni macroeconomici, ceea ce simt cunoscătorii, când dau aceeași sumă de bani pe marfa slabă calitativ din prezent, precum pe cea bună din trecut, e o formă de inflație. Aceasta se transpune, de fapt, într-un conținut mai redus de productivitate, ce se decontează din buzunarul consumatorului final.

Iar în măsura în care nu intră în afaceri banii pe care i-au tot injectat băncile centrale, fiindcă mediul economic suprataxat nu le permite companiilor să mai obțină profituri, supraviețuiesc doar clienții politici, care beneficiază de pe urma redistribuirii guvernamentale.

Ei sunt cei care nu ezită să apeleze la serviciile unei piețe a muncii lipsite de concurență, cum e cea a Chinei. De acolo sunt importate mărfuri mai ieftine și mai slabe calitativ decât cele produse în țările de origine.

Fabricarea unor bunuri trainice nu mai reprezintă însă de mult un deziderat pe piețe controlate de oligopoluri. Nici principiul „Sunt prea sărac să-mi cumpăr un lucru ieftin!”.

Și, din păcate, o astfel de abordare va duce – dacă nu se schimbă actuala formă de globalizare – la faptul ca în locul capitalistelor State Unite ale Americii să fie propulsată în postura de primă putere economică a lumii China comunistă.

Ceea ce nu va face decât să se verifice postulatul lui Karl Marx: „Există o singură modalitate de a ucide capitalismul: prin taxe, taxe și iar taxe”.  

Comentarii

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele