Nu e bine cu România

Cu o presă internațională ostilă și cu o Comisie Europeană tocmai chemată în judecată de liderul de facto al puterii de la București, președinția românească a Consiliului Uniunii nu începe deloc promițător.

39
10 minute de lectură

Nu e ceva tocmai neobișnuit pentru jurnaliștii români ca, atunci când urmăresc fluxurile de știri și paginile marilor publicații internaționale, să dea de articole negative la adresa României. Dar chiar și așa, jurnaliștilor români le va veni greu să spună când s-au mai confruntat în trecut cu un asemenea val de abordări critice. „Veteranii” presei, cei care încă au prins redacțiile cu mașini de scris, le vor putea veni în ajutor celor mai tineri povestindu-le despre mineriade.

În 1990, minerii au venit în mai multe rânduri la București pentru a-i pedepsi pe activiștii opoziției – în iunie au devastat Universitatea, Institutul de Arhitectură și sediile partidelor istorice. În 1991, s-au întors pentru a-l răsturna pe tânărul prim-ministru Petre Roman, care pornise o serie de reforme de speriat pentru cei din nucleul dur al Frontului Salvării Naționale, partidul dominant de la acea vreme.

Situația îngrozitoare a copiilor instituționalizați, haitele de câini vagabonzi de pe trotuarele sparte și prost luminate ale orașelor, cerșetorii, hoții de buzunare și spărgătorii care inundaseră Occidentul întregeau imaginea de coșmar a României în presa internațională.

Totuși, de la ultima tentativă a minerilor din Valea Jiului de a lua cu asalt Bucureștiul au trecut fix 20 de ani. De atunci, multe s-au schimbat în România, nu doar informatizarea redacțiilor.

O economie în creștere aproape permanentă, aderarea la NATO și la Uniunea Europeană, descoperirea de către occidentali a frumuseților României profunde, ca și a unor orașe „cool”, dezvoltarea sectorului IT, o emigrație harnică și bine calificată, progresele în lupta anticorupție, un pro-europenism viguros și o societate civilă vibrantă, toate acestea au dus la o schimbare în bine a imaginii României în presa internațională sau cel puțin au mai echilibrat abordările.

Șansa ratată a unei noi imagini

Preluarea, la 1 ianuarie, a președinției Consiliului Uniunii Europene, ar fi putut marca o adevărată străpungere istorică în privința consolidării imaginii internaționale a României. N-a fost să fie așa.

După cum era de așteptat, ochii reporterilor și comentatorilor s-au întors spre România, cu un interes mai mare decât în perioadele precedente – în definitiv, cine sunt acești români care vor gestiona pentru prima dată afacerile europene? Și încă, într-o perioadă atât de complicată, marcată de Brexit, de negocierile pentru bugetul european, pentru politica de migrație sau apărarea comună.

Ei bine, jurnaliștii au găsit o Românie sfâșiată de conflictele politice interne și fragilizată de derapaje, ale guvernului și ale majorității declarate de centru-stânga, de la normele democrației și statului de drept. O putere în conflict deschis cu instituțiile europene, după modelele experimentate deja la Budapesta și Varșovia.

La 26 decembrie, săptămânalul german Der Spiegel vorbea despre România ca despre „țara în care Dragnea este stăpânul din umbră care întoarce statul de drept cu 30 de ani în urmă, la momentul căderii lui Nicolae Ceaușescu”, în timp ce „Președintele Klaus Iohannis pare lipsit de putere” .

Și a fost doar începutul…

… la 31 decembrie, The New York Times titra: „România, luptând cu Uniunea Europeană, se pregăteşte să o conducă într-un moment crucial”. O contradicție evidentă, scoasă în evidență de ziarul american.

„Guvernul de la Bucureşti merge mai departe cu schimbări aduse sistemului judiciar care au fost criticate aspru de Bruxelles, iar oficialii români de rang înalt apără aceste decizii prin amplificarea limbajului eurosceptic”, scria The New York Times.

Anul 2019 a început cu o serie de articole necruțătoare și în presa franceză.

După cum scria Le Parisien, „Liviu Dragnea, omul forte al României, a împins guvernul într-un viraj populist şi naţionalist, după modelele ungar şi polonez. Țara, până nu demult una dintre cele mai eurofile de pe continent, a devenit una dintre cele mai critice față de Bruxelles”.

Iar Le Monde își manifesta îngrijorarea, într-un editorial, asupra derivelor antieuropene ale Bucureștiului.

„PSD a lansat o vastă ofensivă contra justiţiei române, asta cu un singur scop, nerecunoscut ca atare, acela de a-l scăpa de puşcărie pe liderul partidului şi preşedinte al parlamentului, Liviu Dragnea. (…) Omul forte al puterii de la Bucureşti e pe cale să basculeze România în tabăra puterilor suveraniste din Europa Centrală care nu ezită să fragilizeze statul de drept, precum Polonia şi Ungaria. (…) Într-o ţară până acum profund pro-europeană, PSD-ul, prin atacurile sale lansate contra Bruxelles, a reuşit să facă să progreseze euroscepticismul. Discursul despre „influenţa străinilor” a avut un ecou printre românii cei mai săraci şi mai rurali, cei răsfăţaţi de putere, în timp ce clasele mijlocii şi cele mai înstărite şi urbane au obosit tot ieşind în stradă ca să protesteze”.

Accente deosebit de critice

Pe 3 ianuarie, Frankfurter Allgemeine Zeitung avertiza că dacă PSD va reuşi să-şi impună întreaga agendă, „din statul de drept din România nu va mai rămâne decât o ruină”.

Potrivit ziarului german, „Guvernul român atacă, prin demontarea statului de drept şi retorica sa tot mai sălbatică, fundamentele democraţiei. Într-o parte importantă a societăţii româneşti, aceasta provoacă proteste vehemente. Dar ca şi guvernele din Polonia şi din Ungaria, aflate de mai mult timp pe un drum asemănător, guvernul de la Bucureşti este rezultatul unor alegeri libere. Victoria formaţiunii de guvernământ PSD, social-democrată doar cu numele, se alimentează din surse asemănătoare cu cele ale mişcărilor populiste din vestul Europei, doar că discrepanţele sociale sunt şi mai accentuate în România”.

Pentru Financial Times, „România este pe punctul de a deveni feuda lui Liviu Dragnea, cel mai puternic politician al țării în acest moment. Va găsi suficiente dovezi în orașul său natal, Alexandria, care să le confirme temerile”.

Jurnaliștii britanici: „Vila imensă a lui Dragnea, cu teren de tenis și piscină, se ridică în centrul orașului, capitala uneia dintre cele mai sărace regiuni ale României. La câțiva pași distanță se află sediul agenției județene (de protecție a copilului, n.a.) care a fost condusă de fosta soție a lui Dragnea, Bombonica, și care a adus bunăstare familiei, potrivit DNA: în iunie, Dragnea a fost condamnat la trei ani și jumătate de închisoare pentru că a abuzat de puterea sa ca șef al Consiliului Județean pentru a asigura locuri de muncă în agenție pentru doi angajați ai partidului său, PSD. După condamnare, Dragnea a făcut recurs. În partea cealaltă a orașului, într-un complex pe care nu se află nicio siglă, este sediul companiei de drumuri Tel Drum. Procurorii DNA susțin că Tel Drum a fost un vehicul prin care Dragnea și-a îmbogățit familia, dar și o serie de oameni de afaceri locali. Dragnea neagă acuzațiile (…). Într-una dintre cele mai sărace regiuni ale României, conacul lui Liviu Dragnea este un monument al cultului impunității”, mai notează cotidianul de business britanic.

În Elveția, o țară nemembră a Uniunii Europene, Neue Zurcher Zeitung vorbește despre „Guvernul corupților” care prezidează Consiliul UE.

Toate aceste semnale critice vin după ce, în ultima parte a anului trecut, România a intrat serios în vizorul instituțiilor europene. În noiembrie, Parlamentul European a adoptat o rezoluție extrem de critică la adresa Bucureștiului, din cauza derapajelor de la normele statului de drept, dar și a violențelor la care s-au dedat forțele de ordine în timpul mitingului de protest din 10 august 2018.

Tot în noiembrie, Comisia Europeană a cerut imperativ Bucureștiului să retragă modificările la legile justiției considerate ca încălcând normele statului de drept și să renunțe la procedurile de înlocuire a șefilor de parchete. Guvernul român nu a dat vreun semn că se va conforma.

O logică a conflictului permanent cu UE

Ar fi putut evita guvernul român seria de articole negative din startul președinției Consiliului? Răspunsul este greu de dat, iar întrebarea corectă ar fi dacă liderii de la București chiar sunt interesați de acest aspect.

Pentru uz intern, narațiunea este că România se află în acest moment într-o postură de victimă a unor confruntări dintre familiile politice europene, așa cum a declarat Liviu Dragnea la Consiliul Național al PSD din 16 decembrie, în cadrul unui discurs programatic pentru acțiunea partidului în 2019. Criticile din presa internațională sunt exact argumente în sprijinul acestei idei.

Apoi, PSD continuă logica de confruntare cu instituțiile europene. În 6 ianuarie, presa de la București anunța că Liviu Dragnea a dat în judecată Comisia Europeană, la Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg, contestând OLAF care constata frauda cu fonduri europene în dosarul Tel Drum. Raportul a stat la baza investigațiilor procurorilor români care l-au inculpat pe liderul PSD. Procurorii acuză o fraudă cu fonduri europene în domeniul construcţiei de drumuri de 21 de milioane de euro. Liviu Dragnea, care la data presupuselor fapte era președinte al Consiliului Județean Teleorman, este urmărit penal fiind acuzat de constituirea unui grup infracţional, abuz în serviciu şi infracţiuni privind deturnarea de fonduri europene.

Joi, 10 ianuarie, la București are loc reuniunea Colegiului comisarilor europeni. Va veni și vicepreședintele Frans Timmermans, desemnat candidat al socialiștilor europeni la președinția viitoarei Comisii Europene, un critic acerb al colegilor săi social-democrați de la București.

Va veni, evident, și președintele Jean-Claude Juncker, care tocmai și-a exprimat dubiile cu privire la capacitatea politică a Bucureștiului de a gestiona afacerile europene.

„Cred că Guvernul de la Bucureşti încă nu a înţeles pe deplin ce înseamnă prezidarea ţărilor Uniunii Europene. O abordare prudentă presupune şi disponibilitatea de a-i asculta pe alţii, şi o dorinţă puternică de a pune deoparte unele preocupări. Eu am unele dubii”, a spus Juncker într-un interviu pentru publicația germană Die Welt.

Astfel că atmosfera va putea fi cu greu încălzită de concertul de gală de la Ateneul Român.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele