Despre crize, riscuri și ziare

114
5 minute de lectură

Octombrie este luna cea mai periculoasă pentru bursele lumii. Marțea neagră din octombrie 1929, când s-au prăbușit bursele în cea mai mare recesiune, căderea burselor din 2008, toate s-au întâmplat în octombrie. Câteva valuri de panică au tăiat din valoarea unor companii listate la bursele mari ale lumii în aceste zile. Fondul Monetar Internațional își prezintă estimările însoțite de explicația: au devenit mai puțin luminoase. Totuși, se întâmplă ceva: marile economii ale lumii afișează creșteri robuste, chiar dacă mai lente. Ce se întâmplă totuși în unele zile când se contrapun trei, patru sau uneori mai multe semnale de alarmă? Tocmai ce am trăit o asemenea zi, luni, 15 octombrie, care a debutat furtunos pe toate bursele lumii. Evident, noi nu simțim încă adierea vreunui val de criză, cu excepția momentului alimentării cu combustibil, la benzinării, unde se poate observa scumpirea.

Dar riscurile nu-și pierd din intensitate și, mai devreme sau mai târziu, pot lovi economia unei țări emergente, ca a noastră. În toată lumea, riscul politic are o temperatură înaltă: populismul își face loc în parlamentele europene, apar grupări eurosceptice, societatea este zăpăcită de mesaje noi, aiuritoare și e dezamăgită de partidele tradiționale. Ei bine, Greciei i s-a întâmplat asta, dar atunci, mulți credeau că populismul Syrizei este atractiv doar acolo, unde criza pârjolea pământul. Iată că populismul nu este o replică a radicalilor organizați în partide politice, este un reflex al frustrărilor, al nesiguranței, ai neîncrederii și, nu de puține ori, un rezultat al fake news-ului.

Populismul și fake news-ul se întrețin reciproc, se completează și se repliază în armonie. Fake news-ul este o victorie a imposturii asupra profesionalismului jurnalistic. Desigur, în economiile dezvoltate, marile publicații au rezistat și-și văd de treabă, multilateral dezvoltate pe print, online, TV și radio. Acolo se citesc ziarele și revistele. În

Frankfurt, orașul Băncii Centrale Europene, inima financiară a Germaniei, chioșcurile de ziare sunt tapetate în fiecare dimineață cu cotidiene, săptămânale și alte publicații. Îmi amintesc și acum cum ilustram în televiziune vreo criză din Europa: cu o imagine cu un chioșc de ziare în care erau afișate titluri sugestive. Se vedeau clar, toate, nu erau încălecate și nu stăteau pe tejghea, sub coatele vânzătorilor.

La noi chioșcurile sunt o ruină, iar dacă întrebi de ziare ți se răspunde obraznic: nu sunt cerute. Probabil o fi și așa, dar ziarele sunt un anume tip de marfă pe care dacă n-o vezi, nu știi că vrei s-o cumperi.

Și ce legătură ar fi între ziare, reviste, presa serioasă în general și crize? Riscul unor manipulări care mai de care mai fanteziste, al impunerii unor false realități ca adevăruri este imens. Nimic nu poate înlocui presa ca mijloc corect de informare și, de ce nu, uneori de educare. Îmi amintesc o întâmplare. La o conferință a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, în urmă cu câțiva ani, un jurnalist de la celebrul Wall Street Journal întreabă: Care este ziarul cu cel mai mare tiraj din Statele Unite? Zic New York Times, bizuindu-mă pe niște statistici, e drept, ceva mai vechi, pe care mă uitasem. Și spune: Nu, acum este The Wall Street Journal. Și-mi povestește cum, în urmă cu mai mulți ani, când debuta la The Journal, i-a oferit fratelui său un abonament gratis. A constatat că nu-l interesa și l-a dat unui prieten apoi. Peste ani, vreo 25, vizitându-și fratele, îl găsește cu The Wall Street Journal pe masă, la cafea. Ce se întâmplase: venea brokerul și trebuia să-i recomande unele plasamente. Omul își gestiona fondul de pensii și acum urmărea cu interes presa. Iată cum se face educația economică a populației, mi-a spus jurnalistul american, cu ajutorul presei. Nimeni nu pierde vremea să asculte lecții de la profesori, n-are timp pentru asta, dar o lectură atentă a presei lasă amintiri puternice și uneori te poate feri din calea riscurilor. Revenind la populism, iată un risc uriaș care, îmbrățișat de o țară cu o economie încă fragilă, poate să șteargă în doi-trei ani toate acumulările unor decenii. Noi suntem acum pândiți de tentația populismului, deoarece se apropie sezoanele electorale.

Acum se aruncă în aer zmeii de hârtie, cu promisiuni de majorări de salarii și de pensii care, desigur, sunt necesare, dar ar cam trebui să ne asigurăm că avem bani. Asta pentru ca în viitor banii primiți să reziste neatinși de inflație. Sau de devalorizare. Pentru că, iată, radiografia tuturor crizelor dezvăluie un adevăr simplu: dacă o economie are dezechilibre, cheltuie mai mult decât încasează, se împrumută constant și îi zboară valuta din țară pe canalul importurilor, atunci se poate aștepta la crize. Dar dacă la toate acestea adăugăm o viață politică absurdă, uneori cu accente ridicole, autorități lipsite de abilitatea de a folosi inteligent sau pur și simplu de a atrage banii europeni… atunci umbra crizelor se lățește, iar frica de contaminare este mai mare.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele