DIÁRIO DE NOTÍCIAS: Politică sau realism?

27
3 minute de lectură

Una dintre virtuţile numirii lui Boris Johnson în calitate de prim-ministru al Regatului Unit (şi există şi altele, comparaţia cu Trump constituie lene intelectuală) este aceea că în sfârşit Brexit-ul este negociat de cel care l-a susţinut, scrie Diario de Noticias într-un articol preluat de RADOR.

Redăm articolul integral:

Este foarte posibil ca acest fapt să contribuie la obţinerea unui rezultat dur, însă Boris dispune de legitimitate. Mai mult, în realitate avea această datorie începând din ziua victoriei la referendum.

Din perspectiva Uniunii Europene, din capul locului nu există nici un argument pozitiv pentru a-i oferi lui Boris ceea ce nu i s-a oferit lui May. Şi din trei motive. Deoarece nevoia de a nu încuraja sechele se menţine; deoarece problema graniţei cu Irlanda nu are soluţie (este imposibil să ai o uniune vamală fără o graniţă externă); şi pentru că UE nu este interesată să-i ofere unui hard brexiteer ceea ce nu i-a oferit unei soft leaver/remainer.

Cu alte cuvinte, de partea europeană există mai multe motive pentru a menţine ideea „fie asta, fie nimic”.

De partea britanică, de asemenea. Boris va trebui să fie votat, iar posibilul său electorat este constituit din cei care au votat pentru leave şi care ar putea vota pentru Brexit Party. Pentru a-i atrage, primul-ministru britanic nu trebuie să obţină cel mai bun acord, ci să dovedească faptul că va respecta referendumul.

Arătarea muşchilor la Bruxelles şi hotărârea de a ieşi, indiferent cum, este cea mai eficientă modalitate de a o face. Cu Boris, Brexit must mean Brexit.

Sub aspect politic, toate lucrurile merg, aşadar, spre ideea inexistenţei unui acord. Bruxelles-ul nu are motive pentru a ceda şi nici Boris. Rămâne realitatea.

Dacă Bruxelles-ul nu va oferi înlesniri, în numele susţinerii Irlandei şi a integrităţii pieţei interne, rezultatul va fi o ieşire dură, cea mai rea pentru Irlanda. Dacă ieşirea va fi dură şi dacă va fi nevoie să existe graniţe, cine le va ridica şi le va păzi (şi va suporta riscul de conflicte care, eventual, vor începe în ziua în care va fi pusă prima cărămidă sau va apărea primul gard)?

De partea europeană şi în ciuda pregătirii de la Bruxelles este greu de crezut că toate cele 27 de ţări vor fi pregătite pentru o ieşire abruptă. Iar de partea britanică, economia a solicitat guvernului să se răzgândească. (De adăugat – un mic amănunt deloc irelevant – faptul că incapacitatea de a aproba indiferent ce în Camera Comunelor se menţine, inclusiv convenirea ieşirii fără acord, dar aceasta este soluţia în general). Până la desfăşurarea de alegeri nu există majoritate pentru nimic.

În cazul în care calculul politic va conduce acest proces, va exista un Brexit fără acord pe 31 octombrie. Acesta este impulsul la Londra şi la Bruxelles.

Dacă va domni realismul, s-ar putea să nu fie dur sau, dacă vor avea loc alegeri, ar putea chiar să nu fie.

Între timp, în Europa se petrec alte lucruri. Săptămâna aceasta, guvernele europene au trebuit să decidă cine este candidatul (în acest caz candidata) european pentru preşedinţia FMI.

Ca urmare a argumentului clar că deţine preşedinţia G-7, francezii au fost cei care au coordonat procesul. Mai interguvernamentală nu putea fi capacitatea de a vorbi. Nici măcar nu a fost vorba despre preşedinţia prin rotaţie a UE sau despre preşedintele Consiliului. A fost Franţa. Europa este ceea ce este, Uniunea Europeană este ceea ce poate fi.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele