E firavă, între două vârste și are un steag mai mare ca ea. Îl flutură în soarele puternic al amiezii care toropește Piața Victoriei în vinerea lui 10 august. „Îmi fac și eu răcoare și îmi iau avânt”, spune Simona, asistentă medicală în Danemarca. A venit în România cu soțul și fiica de 11 ani. Stă doar trei zile și speră să ajungă să-i arate fiicei sale născute dincolo de granițe „ce fain e Bucureștiul”. După miting pleacă în vacanță, împreună și cu sora ei rămasă în România, în vacanță în Tenerife. „Când am plecat din țară nu avem cine știe ce spirit civic, dar mi s-a concretizat, brusc, la alegeri (prezidențiale – n.r.), când mi-am dat seama de drumul pe care o ia România.” Faptul că i-a fost obstrucționat dreptul la vot a înfuriat-o, spune deja cu alt ton Simona. „Dacă e să cer ceva acum, la proteste, este schimbarea legilor electorale. Vreau parlamentari mai mulți ai diasporei. Vreau să mă simt legitimată în Parlamentul României, pentru că voi reveni în România. Știu asta, iar pe perioada în care sunt plecată să muncesc, pentru a-mi întreține familia lăsată acasă, vreau ca un parlamentar, plătit și din banii mei, să aibă grijă ca țara asta să nu dea înapoi!”

România din sufletul ei 

Livia locuiește în Canada, la Alberta. A făcut matematica și a prins-o Decembrie 1989 în facultate. Cânta în grupul Song, condus de Ioan Luchian Mihalea, și acolo l-a cunoscut pe soțul ei. Colegii le spuneau Cici și Ciufu. Au o fiică și, după ce a fost profesoară la mai multe școli din Ardeal, și-a dat seama că timpul vieții lor se scurge mai repede decât ritmul în care România se schimbă. Acum este broker de asigurări la o mare companie. Din toată familia, a venit doar ea la București. Doar pentru miting. Nu o va vizita anul acesta pe mama ei, se întoarce la serviciu. A parcurs mii de kilometri în 20 de ore, a schimbat trei avioane pentru că vrea să le spună guvernanților că România trebuie să se schimbe. Nu Codul penal trebuie modificat, ci mentalitatea politicienilor, care trebuie să înțeleagă că România e și acolo unde au plecat milioane de oameni.

Românii care vor schimbarea Guvernului

În Piața Victoriei este așezată o rulotă, în care stau câțiva români veniți din Marea Britanie. Între ei se află Mario Mocan, un român stabilit la Londra, care a avut inițiativa protestului din 10 august. Pe mai multe grupuri de pe Facebook ale diasporei, alcătuite pe criteriul comunităților de români stabiliți în diferite țări, Mario și Valentina Welsh au adunat și mobilizat oamenii. Au pornit din 7 august spre Piața Victoriei și s-au oprit în mai multe orașe europene, agregând în coloana de mașini care a traversat Europa dinspre Apus spre centrul Bucureștilor români de pretutindeni. Steagurile lor arborate pe mașini, scandările de la locurile de popas i-au făcut pe cei de acasă să se emoționeze. Au și o solicitare explicită, demisia Guvernului, pentru că ei consideră că trebuie înlăturat de la putere partidul care stopează lupta împotriva corupției. După represiunea împotriva protestelor din 10 august, Mario Mocanu a anunțat că diaspora nu se va opri. Vor ca și în alte orașe ale țării lumea să iasă și să afirme dacă dorește demiterea Guvernului. Primul oraș este Cluj. E răgușit, nu de la scandări, ci de la gazele lacrimogene pe care le-a inhalat din plin, încă din după-amiaza zilei de 10 august. E hotărât să se adreseze Tribunalului de la Haga pentru abuzurile Jandarmeriei din nefasta zi, în care ei nu au dorit decât ca țara lor să se trezească.

Fizicianul timid și hotărât

Când îl vezi cu părul tuns după moda optzecistă, cu chipul surâzător, mai degrabă timid, nu bănuiești că ai în față un fizician care cercetează laserii optici la una dintre cele mai mari companii ale lumii. Este puternic ancorat în realitatea românească, deși de 20 de ani a plecat în Olanda. Cristian Presură are brevete internaționale pentru că a inventat aparate considerate revoluționare – unul dintre ele este ceasul purtat la mână care-ți indică pulsul și tensiunea arterială, considerat de mare ajutor pentru medicină. Cam de doi ani este mai cunoscut, pentru că i-a apărut la Humanitas o carte de popularizare a fizicii înalte, „Fizica povestită”, care a avut succes de vreme ce-i face și pe profani să înțeleagă mecanicile cuantice, legile universului și Bosonul Higgs. Încă de pe aeroportul din Amsterdam oamenii i s-au alăturat. În Piață a ajuns direct, înainte de a pleca la familia care i-a rămas în România, la Râmnicu Vâlcea. „Îi chem pe toți românii care cred ca mine să ni se alăture în Piață”, spune în miezul zilei de 10 august. Face fotografii cu personalități, precum Dan Grigore, și înțelege că este deja el însuși o personalitate care a căpătat notorietate. Era obișnuit să fie popular printre studenții de la Facultatea de Fizică din București, alături de care are un grup de discuții și cărora le sponsorizează burse. Nu bănuia că înainte ca ziua să se sfârșească, în fața Muzeului Antipa va fi înconjurat și hăituit cu jandarmi călare sau cu câini care latră în botniță. „Le spun tuturor românilor, indiferent de culoarea politică, România se iubește toată de departe. Am protestat împotriva actualei puteri politice, pentru viitorul tuturor românilor! Continui să cred în asta, din tot sufletul”, spune fizicianul high tech.

Nicolae, omul care zidește

Nicolae zâmbește sardonic, așa cum stă el așezat la umbra unui copac dintre Antipa și Institutul Iorga. E un râs și amar când îl întreb de unde vine, pentru că îi văd un drapel alături. „Din Italia vin, unde sunt zidar de 15 ani. Când am plecat abia se ridicaseră vizele, povestește Nicolae. Sunt din primul val de emigranți social. Așa suntem noi, cei care am plecat din România să muncim pe alte meleaguri. După ce ne-am integrat în Uniunea Europeană a venit al doilea val, iar ei nici măcar nu se pot numi emigranți, ci oameni care se bucură de drepturile comunitare de pe piața muncii. Eu nu sunt în exil, vă rog să rețineți. Eu nu am părăsit țara asta. Mi-au crescut copiii aici, cu soția, iar când au terminat liceul, au venit la Roma. Studiază inginerie – tehnologie de aviație, dar pe puterea minții lor. Au câștigat burse integrale, așa că eu îi ajut doar cu banii de buzunar.” Nicolae spune că nu poate accepta ca România, după o generație care a trăit în libertate, să se îndepărteze de Europa. „Asta se întâmplă de un an jumate. Legile din Parlament ne autoexclud din Uniune, din civilizație. De fapt, românii care se izbesc de corupție asta trebuie să priceapă, că odată adoptate legile alea nenorocite, suntem pe veci pradă pentru corupți. Out din Europa.” 

Mulți alți români din diaspora se aflau la mitingul de pe 10 august în Piața Victoriei. Fiecare este o poveste, care, pusă alături de celelalte, îți dau o tomografie – vezi în profunzime România fără granițe. Este compusă din oameni care cu toții vor să revină la matcă, însă nicidecum anul acesta. Pe unii îi împiedică locul de muncă pe care nu-l găsesc bine plătit în România. Pe alții, spitalele românești de care depinde câte un membru al familiei mai fragil. Sunt oameni care vor școli bune pentru copiii lor și-ți povestesc dintr-o suflare că sistemul școlilor de stat din Europa nu poate fi comparat cu lipsa de repere și de interes din România. Sunt, în marea lor majoritate, oameni trecuți de 30 de ani, iar la fiecare frază, de multe ori sugrumată de emoție, repetă obsesiv două cuvinte – „împlinire” și „demnitate”. Și tot obsesiv, o sintagmă – „ne-am săturat de corupție”.