În perioada 2013-2016, economia românească părea că și-a găsit un făgaș, începea să se obișnuiască cu o creștere economică sănătoasă, iar inflația și deficitul de cont curent care ne însoțiseră peste două decenii au devenit istorie.

Nu ne mai zbăteam să obținem un împrumut de la rude sau prieteni pentru a completa suma necesară pentru frigiderul sau televizorul mult visat și pe care trebuia să-l cumpărăm luna aceasta, fiindcă luna viitoare nu se știa cu cât creștea prețul! Și nici de cursul valutar nu ne mai era așa frică, deși unii dintre noi încă mai aveam coșmaruri cu saltul leului de la 3,3 lei pentru un euro în 2007 la 4,3 lei pentru un euro în 2009.

Iar apartamentul de două cămăruțe cumpărate în 2007 cu 100.000 de euro, în 2009 mai valora jumătate, adică vreo 50.000 de euro, spre disperarea celor care cumpăraseră un apartament înainte de criză și spre satisfacția celor ce au reușit să obțină un credit ipotecar abia după criză.

Intriga

De prin 2015 am început să auzim că o mână de gânditori români au descoperit un fel de perpetuum mobile fiscal-bugetar, adică cu cât reduci taxele și impozitele, cu atât statul încasează mai mulți bani și țara va fi împânzită cu școli și spitale, autostrăzile te vor duce unde nici cu gândul nu visezi, iar toate pensiile și salariile vor crește cu minimum 25% an de an. Unii și-au făcut calculele pentru a afla în ce an vor deveni milionari, pe bune, nu din aceia de carton sau inflatați. Mulți se gândeau ce norocoși suntem noi, românii, să avem așa gânditori economici care răstoarnă regulile nevăzute ale economiei și ce ghinion au alte țări unde nu s-au născut asemenea creiere. Mai erau voci care spuneau că nu e posibil, că economia este o știință exactă, că această combinație de reducere de taxe și creștere de pensii și salarii este una letală, că tot noi vom plăti de ne va ustura, că vom pune datorii pe umerii copiilor. Să ne facă durerea mai mare, mai spuneau cârcotașii că nici bani de autostrăzi nu vor fi, nici de spitalele alea „ca afară”, iar copiii vor merge tot la privata din curtea școlii. Nimeni nu-și imagina că Bucureștiul va ajunge în top 3 orașe cele mai aglomerate din lume, după Bangkok și New Mexico , nici că vor petrece circa 27 de ore pe an în mașină, record european !

Cuprins

Anul 2017 a venit cu o creștere economică fulminantă de 7,3% (creșterea anuală reală a PIB). Această performanță deosebită a fost obținută și prin stimuli fiscali (scăderea taxelor și a impozitelor și creșterea pensiilor și a unor salarii) care s-au reflectat direct în consum și care au contribuit la deficitul bugetar de circa 25 de miliarde de lei. Finanțarea deficitului s-a făcut în condiții mai vitrege decât pentru alte state din zonă, dar plata acestor împrumuturi va avea loc peste 5, 10 sau 20 de ani, când nimeni nu va mai ști cine s-a bucurat de acești bani.

Până atunci, noi vom plăti dobânzile anuale la aceste împrumuturi. Anul 2018 aduce o creștere economică înjumătățită, astfel încât creșterea reală a PIB scade de la 7,3% în 2017 la 3,6%, conform prognozei Comisiei Europene. Înjumătățirea ritmului de creștere economică este urmarea directă a secării stimulilor fiscali din 2017 și a reducerii investițiilor, atât a celor publice, cât și a investițiilor private (interne și străine). Acestea din urmă au fost afectate de neîncrederea mediului privat în coerența politicilor publice și totala lipsă de predictibilitate fiscală. Pentru sectorul privat, stabilitatea fiscală, povara administrativă, lipsa infrastructurii și a forței de muncă sunt adevăratele probleme la care statul trebuie să vină cu soluții. Nici companiile de stat nu s-au lansat în programe mari de investiții, sărăcite fiind de solicitările statului de a primi dividende de 90% din profit, dividende anticipate și chiar rezervele.

O creștere economică mai mică decât cea prognozată înseamnă venituri publice mai scăzute, ceea ce presupune fie reducerea corespunzătoare a unor cheltuieli, fie introducerea unor noi impozite, fie depășirea țintei de deficit. Cu un deficit bugetar la octombrie de peste 2% din PIB și un ritm atenuat al activității economice, depășirea țintei asumate de deficit pare cea mai probabilă dezvoltare, iar efectele imediate ar putea fi creșterea costului finanțării și deprecierea monedei naționale.

Pe termen lung și în lipsa măsurilor de consolidare fiscală, Uniunea Europeană poate decide înghețarea fondurilor europene. Pentru 2019, Ministerul Finanțelor a anunțat deja anularea creșterilor salariale promise, reducerea numărului de posturi din administrație și înghețarea unor categorii de cheltuieli. Astfel, politica economică continuă caracterul prociclic care va grăbi încetinirea activității economice. Politica fiscală prociclică de-a lungul ciclului economic amplifică atât creșterea economică, cât și contracția activității economice, rezultând volatilități mari de-a lungul ciclului economic. Iar volatilitatea îi sperie pe investitori, care fie fug în țările vecine, fie stau pentru câștiguri mari, corelate cu riscurile. Mai mult, vârfurile de creștere depășesc cu mult potențialul în timp ce faza descendentă a ciclului economic devine recesiune puternică.Remarcăm diferențe semnificative între prognozele Guvernului și ale Comisiei Europene pentru perioada 2018-2020. Astfel, creșterea economică estimată de Comisie este mai mică cu aproape 1 punct procentual în 2018 și cu 2 puncte procentuale în 2020. Unei creșteri economice mai scăzute îi corespunde un deficit bugetar mai ridicat, ceea ce face ca deficitul bugetar estimat de Comisie pentru 2018 să fie de 3,3% din PIB, 3,4% din PIB în 2019 și 4,7% din PIB în 2020, mult peste estimarea de deficit a Guvernului de 2,96% din PIB în 2018, 2,38% din PIB în 2019 și 1,82% din PIB în 2020.

Încheiere

România cade din topul european al creșterii economice, dar urcă pe primul loc la inflație și dobânzi și pe locul trei la deficit de cont curent. Bulgaria trece în viteză pe lângă noi, în drumul ei sigur către zona euro și strecurându-se afară pe îngusta ușă a MCV-ului. În timp ce Comisia Europeană ia în considerare factorii de risc și lipsa resurselor umane, de capital și precaritatea infrastructurii, precum și tendința descrescătoare în principalii parteneri economici ai României, exuberanța prognozei guvernamentale se bazează pe profețiile unui program suprarealist de guvernare.

Morală / Epilog

Dar nouă cine ne astupă găurile din buzunare făcute de cei 30 de ani de diletantism, rea-credință și populism?