Fermierii americani se luptă cu prețurile și veniturile în scădere

Războiul comercial al lui Donald Trump ar putea provoca daune de durată pentru agricultura americană.

128
Foto: Getty Images / Guliver

Ediția tipărită | Finanțe și economie
8 noiembrie 2018 | LIBERTY, ILLINOIS

CALMUL COBOARĂ de obicei peste regiunile agricole ale Americii în noiembrie. Combinele au terminat în mare parte lucrul la câmp; camioanele au transportat recolta în hambarele de cereale, iar fermierii se retrag în sufragerii ca să se odihnească. Anul acesta, cel puțin într-o privință, ar trebui să fie foarte mulțumiți. Randy Sims, un fermier care crește porci și cereale în vestul statului Illinois, a produs 75 de banițe de boabe de soia pe ar, cu o treime mai mult decât în trecut. Într-adevăr, producția americană de boabe de soia se așteaptă să atingă 4,69 miliarde de banițe, un record. Dar nu este clar cine le va cumpăra.

Photo by Scott Olson/Getty Images
Foto: Getty Images / Guliver

Fermierii din America sunt în centrul războiului comercial al președintelui Donald Trump. Peste o cincime din exporturile agricole sunt supuse unor noi tarife. Din ianuarie în septembrie, exporturile de carne de porc în Mexic și China au scăzut cu 31% și, respectiv, 36%. Vânzările de boabe de soia, cel mai mare export agricol al Americii, în China au plonjat cu 98% din ianuarie (vezi graficul). „Este o mare îngrijorare”, spune David Williams, care cultivă pe 3.800 de ari în Michigan. El a călătorit la Shanghai la începutul lui noiembrie, pentru o conferință, împreună cu un grup de cultivatori de soia, care doresc să mențină legăturile cu importatorii chinezi, în speranța că tensiunile comerciale se vor încheia curând. Între timp, departamentul agriculturii al SUA se așteaptă ca veniturile fermelor să scadă cu 13% anul acesta. Raportul dintre datoriile fermelor și active este prognozat să crească la cel mai înalt nivel din 2009.

Asta aduce aminte de anii ’80, când America a suspendat vânzările de cereale către Uniunea Sovietică, au crescut dobânzile, s-au prăbușit veniturile și mulți fermieri au ieșit din branșă. Pentru moment, nivelul datoriilor crește, dar este încă gestionabil. Mult depinde însă de cât de mult vor persista tarifele. Până când se va încheia războiul comercial, ele vor fi provocat poate pagube de durată.

Fermierii americani sunt titani ai comerțului internațional. Din 2001 în 2017, valoarea exporturilor agricole aproape s-a triplat. Exporturile includ peste o cincime din producția fermelor. Cel mai exportat produs ca volum sunt cerealele. Dat fiind că lumea mănâncă mai multă carne, crescătorii de animale au nevoie de mai multe furaje, ceea ce mărește cererea de boabe de soia. Anul trecut, exporturile au ajuns la 21,6 miliarde de dolari, mai mult decât dublul valorii porumbului, al doilea export ca mărime.

Aceste succese se datorează în parte subvențiilor de la guvern, care stimulează producția, cum sunt plățile către ferme, care cresc atunci când scade prețul la mărfurile agricole. Acestea sprijină mai ales marile operațiuni: fermele cu venitori de 167.000 de dolari sau mai mult au primit aproape 70% din plățile pentru mărfuri agricole în 2016, potrivit think tankului Heritage Foundation.

Măsurile de creștere a productivității au ajutat și ele. Sims, de pildă, folosește acum date despre randamente pentru a eficientiza aplicarea de îngrășăminte. E folosește drone pentru a inspecta culturile de daune produse de insecte. Fermierii adesea învelesc semințele înainte de plantare, pentru a evita putrezirea și dăunătorii. Activiștii de mediu se îngrijorează în privința impactului asupra apei și biodiversității. Producția a explodat însă.
Asta a contribuit la scăderea prețurilor la porumb și boabele de soia în ultimii ani, timp în care pământul, îngrășămintele și semințele au rămas relativ scumpe. Așa că un război comercial pică extrem de prost la acest moment. Trump a anunțat tarife la importurile de oțel și aluminiu în martie și le-a extins la Mexic, Canada și Europa în mai. Ca reacție, Mexicul, al doilea mare importator valoric de carne de porc din America, a ridicat tarifele la 20%. Tarifele Chinei de până la 70% la carnea de porc și 25% la boabele de soia dor și mai tare.

Trump se va întâlni cu președintele Chinei, Xi Jinping, la summitul G20 de la finele acestei luni, dar niciunul dintre ei nu va face mari concesii. În septembrie, Trump a aprobat un nou acord, care să înlocuiască Acordul Nord American de Liber Schimb (NAFTA) cu Canada și Mexicul. El nu afectează însă tarifele americane la oțel și aluminiu, așa că tarifele Mexicului la carnea de porc au rămas neschimbate. Într-adevăr, tarifele de reacție ale Canadei și Mexicului au șters modestele câștiguri la export conform noului acord, potrivit unei analize efectuate de Universitatea Purdue, ceea de a dus la o pierdere netă de 1,8 miliarde de dolari la exporturile agricole.

Când se închide o piață de export, e greu să deturnezi mărfurile în alt loc. Carnea de porc, de pildă, poate fi transportată în Mexic cu camioane frigorifice. Este mai scump de congelat și de transportat peste un ocean.

Cultivatorii de boabe de soia se tem că cererea și fluxurile comerciale se vor schima permanent. Apetitul Chinei pentru importuri s-ar topi dacă producătorii ar reduce proteinele de soia în nutrețurile pentru hrana porcilor sau dacă, așa cum se tem unii comercianți, guvernul îi va îndemna pe consumatori să treacă la pui sau vită, care au nevoie de mai puțină soia decât carnea de porc. Cererea care va rămâne ar putea fi umplută din ce în ce mai mult de Brazilia și Argentina. Wallace Tyner de la Universitatea Purdue estimează că Brazilia are alte 9 milioane de ari de terenuri agricole, pe care le poate converti la cultura de soia relativ repede. „Pierderea unor piețe cu care ne confruntăm pe termen scurt deschide realmente ușa pentru concurență”, spune Jim Sutter de la Consiliul pentru Exporturi de boabe de soia din Statele Unite.

Prețul boabelor de soia americane este acum scăzut, comparativ cu cel al boabelor de soia braziliene. Mulți fermieri trebuie să accepte un preț și mai mic decât cel publicat de Chicago Board of Trade, deoarece cultivatorii se chinuie să depoziteze și să transporte grânele pentru care există puțini cumpărători. Williams a trebuit să își vândă boabele de soia la un preț de rabat. În Dakota de Nord, care trimite de obicei boabele de soia în nord-vestul Pacificului, unii crescători de animale nu le mai cumpără pur și simplu deloc.

Economiștii de la Universitatea din Illinois se așteaptă ca o fermă medie din centrul Illinoisului să înregistreze pierderi totale de 70.000 de dolari anul viitor. Un studiu recent al Kansas City Federal Reserve arată că împrumuturile fermelor din iulie în septembrie au fost cu o treime mai mari decât în aceeași perioadă a anului trecut. Cea mai mare parte din creștere nu a fost pentru a cumpăra noi utilaje, ci pentru a sprijini afacerea agricolă de bază. Fermierii pot să planteze mai mult porumb la anul decât boabe de soia, dar asta nu este o soluție permanentă. Plantarea continuă de porumb, în loc de rotația culturilor, diminuează randamentul.

În 2015, 51% din producție a provenit de la ferme cu vânzări de cel puțin 1 milion de dolari, comparativ cu 31% în 1991. Disputa comercială ar putea grăbi consolidarea. Fermele mai mari au mai mulți bani de investit în tehnologie de sporire a randamentului și au și dimensiunea necesară pentru a câștiga termeni mai buni de la cumpărători. Sims este unul dintre mulții fermieri mari care investește în silozuri mai mari, pentru a depozita recoltele în așteptarea unor prețuri mai bune.

Guvernul poate de asemenea să se implice chiar și mai mult în agricultură, dar efectul nu va fi mare. Trump, după ce a dat peste cap fluxurile comerciale globale, folosește acum 12 miliarde de dolari din banii contribuabililor pentru a contracara unele dintre pierderile fermierilor. Grija pentru bunăstarea lor ar putea să accentueze sprijinul pentru o nouă lege agrară, dar versiunea favorizată de republicani în Camera Reprezentanților i-ar face și mai bogați pe fermierii care sunt eligibili pentru plăți. Sims speră că Trump va câștiga condiții comerciale mai bune pentru fermieri. „Sunt gata să înfrunt furtuna”, spune el. Dar până în momentul în care președintele va obține un acord, indiferent care, agricultura americană va fi devenit probabil mai puțin competitivă și mai distorsionată.

Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Tough row to hoe”

Comentarii

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele