Dormind sub stele

AYERS ROCK, AUSTRALIA - APRIL 21: Sunset at Uluru ahead of a visit by Prince William, Duke of Cambridge and Catherine, Duchess of Cambridge on April 21, 2014 in Ayers Rock, Australia. The Duke and Duchess of Cambridge are on a three-week tour of Australia and New Zealand, the first official trip overseas with their son, Prince George of Cambridge. (Photo by Chris Jackson/Getty Images)

Era singura opţiune pe care o găsisem. Să dormim „sub stele”. Ce însemna asta exact era foarte neclar, poate nişte priciuri afară ascunse sub o bucată de pânză. Pe website erau pomenite nişte „swags”, dar ce or fi alea pentru că în America cuvântul se referă la materiale promoţionale de îmbrăcăminte date de o companie. Oricum, în Outback-ul Australiei, în imensul său spațiu interior, nu poţi să te aştepţi la prea mult confort.

Planul era să închiriem o maşină şi să conducem vreo şase ore către Uluru, roca sfântă din interiorul continentului, dar toate hotelurile, adică două mari şi late, erau pline şi nimic nu se întrezărea că ar deveni disponibil, în ciuda preţului destul de piperat al cazării. 

Deci, rămâneau doar stelele, în ciuda unui avertisment primit de la cineva care tocmai venise de acolo: „Vezi că australienii ăştia sunt cam rugoşi, foarte diferiţi de noi”. Mă îndoiam totuşi…

Matt a apărut exact la 6 dimineaţa cu un van cu rulotă. A oprit pe la mai multe hoteluri din Alice Springs, încărcând occidentali adormiţi, fiecare cu câte un sac de dormit şi un rucsac după el, toţi la fel de confuzionaţi ca noi despre cum o să decurgă lucrurile. Treptat, soarele a apărut şi formele arbuştilor din „bush” au început să se distingă mai bine, defilând ca nişte dansatori paralizaţi în faţa van-ului care gonea pe banda de asfalt impecabil al autostrăzii Stuart, care traversează Australia de la nord la sud pentru aproape 3.000 km, numită de localnici „The Track”.

Când conduci în Outback, nu prea ai motive să te opreşti. În afară de arbuştii de pe  margine nu este nimic altceva, iar copacii de eucalipt şi mulga atinşi ocazional de trăsnet se întind pe sute de kilometri. Nu sunt intersecţii, poate doar un drum de pământ roşu care duce cine ştie unde. Banda de asfalt este neîntreruptă şi camioanele conduse de „truckies” rulează pe ele de parcă ar fi conduse automat, călcând totul în cale, poveştile locale menţionând un aborigen care a fost călcat de atâtea ori că până a fost depistat exact ce este, s-a crezut că era un cangur. Cele câteva staţii de benzină sunt la câteva ore distanţă unele de altele. Toate au şi un restaurant sau un mic magazin şi cel puţin cele la care am oprit noi fie erau așezate pe lângă o fermă de cămile sau de emu ori aveau o colecţie impresionantă de papagali şi cockatoos spectaculos coloraţi.

Outback-ul este uriaş: peste 6 milioane de kilometri pătraţi, reprezentând o suprafaţă de aproape două ori mai mare decât întreaga Indie. De altfel din India au adus englezii cămilele prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care au devenit vehiculul explorării continentului, transportându-l pe Stuart în dubla lui traversare şi apoi pe colonelul Todd în construcţia telegrafului. Maşinile secolului următor au scos însă cămilele la pensie, drept pentru care animalele au fost abandonate printre tufe hoinărind sălbăticite prin „bush”. În ziua de azi, Australia se confruntă cu o problemă majoră cauzată de cele peste un milion de cămile sălbatice care bântuie prin deşert.

Uluru, un loc sacru

În peisajul deşertului, intersecţia cu autostrada Lasseter apare ca un adevărat oraş, având chiar un garaj de reparaţii auto pe lângă un restaurant şi staţia de benzină. Acolo părăseşti autostrada Stuart şi coteşti direct către mijlocul spiritual al Australiei. Uluru este spectaculos în a lui singularitate. O piatră gigantică, cu o înălţime de 364 metri, răsare din Pământ pe neaşteptate. În plus, are o formă interesantă, de parcă ar fi o navă uriaşă aterizată din greşeală în pustiul înconjurător, îmbrăcată într-o textură care pe alocuri seamănă cu pielea unui animal gigantic dormitându-şi eternitatea. Pentru geologi, Uluru este un „inselberg”, adică un munte insular cu o circumferinţă de aproape 10 km, dar, de fapt, vârful care apare este parte dintr-o rocă gigantică și care se găseşte sub pământ pe o suprafaţă întinsă din centrul continentului. Englezii care l-au descoperit au numit monolitul Ayers Rock, după numele secretarului general responsabil pentru Australia de Sud, dar pentru aborigenii Anangu, Uluru este unul dintre cele mai sacre locuri din întreaga Australie, un loc de legende la intersecţia multor poteci de cântec. În tradiţia locală, Uluru a apărut din Pământ în urma luptelor dintre două triburi vecine care s-au războit pentru o frumoasă femeie-şopârlă. Pe locul din jurul pietrei sunt multe izvoare, găuri de apă şi peşteri, dintre care unele au înăuntru desene rupestre. Atât roca, cât şi toate aceste locuri sunt sacre în tradiţia locală şi există o interdicţie de a te sui sau călca aceste locuri, invalidată de câţiva turişti care se caţără în căldura deşertului spre înălţimea rocii, o practică care va fi complet interzisă prin lege până la sfârşitul acestui an. Se spune că pietrele luate de aici aduc ghinion şi mulţi turişti în căutare de suvenire au trimis înapoi prin FEDEX bucăţi mari de rocă, pentru a scăpa de bucluc.

SYDNEY, AUSTRALIA – OCTOBER 20: Indigenous dancers perform as aprt of the Didgeridoo welcome during the Invictus Games Sydney 2018 Opening Ceremony at Sydney Opera House on October 20, 2018 in Sydney, Australia. (Photo by Cameron Spencer/Getty Images for the Invictus Games Foundation)

Uluru este un loc de iniţiere sacră, atât pentru bărbaţii, cât şi pentru femeile Anangu, care-şi au fiecare secretele lor şi nu le împărtăşesc celor de celălalt sex. Locurile de iniţiere sunt foarte clar identificate în legende, anumite peşteri fiind dedicate bărbaţilor care participă la ceremonie şi care, prin tradiţie, sunt sălaşul puiului de vultur ce-şi dă ca ofrandă penele folosite în ceremonia de iniţiere. Peşteri diferite sunt asignate bătrânilor înţelepţi şi femeilor. Aici mai poţi auzi legenda dingo-ului cel rău, care i-a gonit pe aborigenii din triburile Hare Wallaby şi Carpet Snake din locurile lor, pentru că nu au vrut să ofere pene de vultur pentru ceremoniile verilor lor care locuiau pe un munte ceva mai îndepărtat, precum şi legenda şarpelui care coboară muntele.

Hotelul pungilor de corp

Ajunşi seara la campingul unde urma să rămânem peste noapte, am încercat să localizăm paturile confortabile, dar nimic nu arăta nici pe departe utilizabil pentru dormit. O magazie metalică avea un grătar pe plită cu nişte mese şi bănci şi mai departe, poate surprinzător, nişte duşuri impecabil de curate cu apă caldă ca parcă scoase din revistă.

ULURU-KATA TJUTA NATIONAL PARK, AUSTRALIA – NOVEMBER 28: Water runs off Uluru in Mutitjulu Waterhole as it rains on November 28, 2013 in Uluru-Kata Tjuta National Park, Australia. Uluru/ Ayers Rock is a large sandstone formation situated in central Australia approximately 335km from Alice Springs. The site and its surrounding area is scared to the Anangu people, the Indigenous people of this area and is visited by over 250,000 people each year. (Photo by Mark Kolbe/Getty Images)

În magazie însă pe nişte rasteluri erau acele „swags” despre care scria pe website. Adică nişte salteluţe subţiri învelite într-un plastic gros impermeabil care se închide complet cu fermoar, iar peste cap mai poţi trage încă o clapă care să te apere de ploaie. Deci, un fel de „body-bag”. Ăsta era hotelul nostru pentru noapte pus direct pe pământ, dar într-adevăr „sub stele”. Nu părea că nimeni, în afară de cele două cupluri de australieni care erau cu noi, a dormit vreodată în aşa ceva şi asta se putea vedea pe feţele vesticilor, unde domnea o confuzie la limita fricii. Am intrat în sarcofagul flexibil întinşi peste praful deşertului, toţi gândindu-ne la păianjenii şi şerpii veninoşi de care e plin continentul. Dar toate gândurile rele ne-au fost împrăştiate când ne-am aşezat pe spate şi deasupra noastră era desfăşurat cerul austral, cu o puzderie de stele care sclipeau ca nicăieri în altă parte, luminând acest colţ rătăcit de civilizaţie. Calea Lactee era ca o pată uriaşă, luminoasă şi continuă, totul fiind atât de impresionant, încât, în ciuda oboselii dată de fusul orar diferit în care ne aflam, nu voiam să adormim. Era cel mai frumos cer pe care l-am văzut vreodată. În final, doborâţi de oboseală, am adormit şi ne-am trezit în mijlocul nopţii sub un clar de lună care obliterase o parte din stele, dar care arunca un văl argintiu peste întregul peisaj din adâncul căruia se auzeau în depărtare urlete de dingo. Un cer de stele care a însoţit şi îndrumat “walkabout”-ul aborigenilor pentru mii de ani. Linii de stele care au marcat potecile urmate de ei pe pământ şi, odată cu ele, liniile de cântec. Aceleaşi linii de stele ce, paradoxal, i-au ajutat pe englezi, care au copiat „songline”-urile aborigenilor şi au construit în paralel cu ele autostrăzile moderne care străbat continentul.

Dimineaţa ne-am sculat cu senzaţia unei bucurii deosebite că şi noaptea următoare vom dormi din nou sub stele.

Sălaşul şarpelui Wanambi

Kata Tjuta se vede în depărtare de la Uluru. O adunătură de bolovani gigantici, aruncaţi fără grijă de uriaşii demiurgi care au creat cântecele locului.

Numite şi „The Olgas” după numele fiicei ţarului Nicolae al Rusiei, căsătorită cu regele Carol de  Wurtemberg, „Kata Tjuta” este un cuvânt în limba Pitjantjara care înseamnă “multe capete”.

WINTON, AUSTRALIA - MARCH 27:  (EDITORS NOTE: Image was created using a variableplaned lens.) A line of stones around Aboriginal bora rings are seen on Carisbrooke Station on March 27, 2011 in Winton, Australia. Queensland recently suffered a series of extreme floods from December 2010 to January 2011, affecting more than 200,000 people across more than 70 towns. The State is recovering and after the flooding, many areas of outback Queensland are now thriving with the resulting effect on wildlife and flora being described as ?once-in-a-generation?. With tourism vital to the State's economy, the Queensland and Australian government have committed AUD10 million in emergency tourism funding to promote travel to the state, highlighting Queensland as "open for business".  (Photo by Mark Kolbe/Getty Images)

Legendele descriu Kata Tjuta ca pe sălaşul şarpelui Wanambi, un demiurg al creaţiei care a făcut râurile şi izvoarele, care stă încolăcit într-o gaură de apă pe vârful cel mai înalt şi coboară în vale numai când vremea este uscată. Vântul puternic pe care l-am simţit când am plecat la drumeţie prin Valea Vânturilor este considerat, în tradiţia locală, respiraţia şarpelui demiurgic. Fiecare formaţiune are o legendă; femei-şoareci, omul-cangur Malu ţinut în braţe de sora lui, giganţii Pungalunga care mâncau aborigeni, unul dintre giganţi omorât lângă un izvor, după ce a mâncat soţiile unor vânători, etc. Dar cele mai multe legende sunt secrete şi nu sunt povestite nimănui din afara tribului, Kata Tjuta fiind un important loc de iniţiere, de data asta numai pentru bărbaţi, femeilor localnice fiindu-le interzis să vină aici. Ne-am continuat periplul de câţiva kilometri printre spectaculoasele stânci roşii ale Văii Vânturilor şi în drumul spre noul camping unde urma să ne petrecem noaptea sub stele am cules mulga, un lemn uscat, bun de un foc de tabără, în jurul căruia am mâncat fripturi de cangur şi burger de cămilă. Sunt puţine şanse să mănânci vegan în Australia…

Ne-am culcat în ultimele pâlpâiri ale focului, toţi adunaţi radial în jurul vetrei, cu acelaşi spectacol fascinant al Crucii Sudului deasupra noastră, şi am adormit în foşnetele de cămile ce se preumblau în apropiere, şi ele poate fascinate ca şi noi de acelaşi cer-spectacol.

Comentarii

Radu Polizu
Radu Polizu, sau FlyingMonk, preumblă prin lume complet independent, face filme și scrie cărți despre aceste călătorii care sunt prezentate în site-ul personal. Ultima carte, despre Cuba, publicată de Radu, "Between Ceausescu and Fidel”, a avut lansarea în mai 2018 la New York, iar o foarte recentă serie de șase filme despre tradițiile și cultura din Myanmar intitulată "Golden Land”, a fost lansata in aceasta lună.