Profesori și elevi

33

Inevitabil prin preajma examenelor ori a simulacrelor de examene, apar și așa-numitele perle ale candidaților. Adică acele gogomănii scrise de elevi un pic mai prost pregătiți decât profesorii lor. Profesorii se răscrăcănează de râs și-și toarnă elevii la presă. Presa preia perlele, le mai înflorește un pic, râde și ea, după care le direcționează spre public. Care, la rândul lui, se strică de râs bucuros de ce progenituri idioate are nația din care facem cu toții parte.
Problema nu este însă prostia unor copii obligați să învețe pe de rost niște texte. Cea mai mare vină o au chiar denunțătorii, profesorii care n-au învățat că educația nu înseamnă memorarea tâmpă a unor informații scrise în scârbă pe tablă ori povestite cu indolență severă. Profesorul n-are dreptul să râdă de elevi. E ca și cum un părinte i-ar reproșa copilului lui că e prost educat. Păi cine dracului e vinovat pentru proasta creștere? Cine răspunde că ăla înjură băbuțe și scuipă pe jos? 

Hai să vedem câteva exemple. Nechifor Lipan zăcea pe spate cu fața în jos, scrie un elev. Ați recunoscut Baltagul lui Sadoveanu. În principiu, elevul poate să aibă dreptate. Nechifor era un cioban care în timpul transhumanței este ucis cu un topor de cei doi companioni care aveau ca obiectiv să-i fure oile. Lovitura de topor dată în cap cu forță ar fi putut să-i afecteze coloana cervicală în așa fel încât să-i întoarcă fața la spate. Fizic vorbind, omul a căzut, sub acțiunea forței gravitaționale, pe spate. însă capul răsucit a ajuns cu fața în jos. Nu spun că așa s-a întâmplat. Dar nu e imposibil. În plus, nu am nicio informație despre cum i-a fost predat romanul Baltagul acelui elev. Poate, profesorul a insistat pe momentul uciderii și atunci imaginația elevului a prins aripi.

O alta, tot din Baltagul și tot cu Nechifor. Cu ajutorul câinelui, Vitoria descoperă zăcămintele soțului ei. Atâta vreme cât Nechifor zăcea pe spate, putem vorbi despre niște zăcăminte. Sigur, aici o vină are și profesorul de geografie care poate n-a explicat exhaustiv termenul de zăcământ. Acumulare de substanțe minerale de origine diferită, spune dicționarul, fără să excludă varianta provenienței umane. 

Manole a pus-o pe Ana la zid și a început să o lucreze. Păi nu așa a făcut? A zidi și a lucra sunt sinonime în limbajul constructorilor. Nu văd unde e eroarea elevului, probabil stupefiat și el de fapta oribilă a lui Manole. Cum să-ți lucrezi soția însărcinată?
Poetul își aștepta iubita pe malul unui lac, ca împreună să cutremure o barcă. Cam asta făcea Eminescu. În general împreună cu iubitele lui cutremura mai o barcă, mai un salcâm sau orice obiect ori element al naturii avea la îndemână. Sigur, între timp mai admira frumusețea lacului albastru și mirosul florilor de tei, dar scopul final era cutremurarea. 

Și ultima, din La vulturi de Gala Galaction. Povestea pe scurt a nuvelei: o doamnă, Agripina, pleacă cu bebelușul ei pe nume Păunaș să transmită un mesaj în vreme de război. Copilul îi încetinea înaintarea, așa că decide să-l ascundă într-o căpiță de fân cu intenția de a-l recupera ulterior. La întoarcere însă, găsește doar niște scutece însângerate. Bebelușul fusese mâncat de vulturi. Mama denaturată are bunul simț să înnebunească.
Ce scrie elevul: Păunaș s-a luptat cu vulturii, dar aceștia, fiind mai numeroși, l-au învins. Eu aș aprecia aici creativitatea. Contextul era unul de război. Deci toată lumea, indiferent de vârstă, se luptă. În plus clișeul, fiind mai numeroși, e arhiprezent în scrierea și vorbirea curente. Dacă era doar un vultur, hai doi, poate viteazul bebeluș ar fi avut o șansă. Dar deznodământul ne conduce clar către aceeași concluzie: vulturii au fost prea numeroși. 

Stimați profesori și educatori, nu mai râdeți de elevii pe care îi păstoriți și îi luminați! Ei sunt rodul incompetenței domniilor voastre. Nu-i mai ascundeți în căpițe cu fân crezând că-i puteți recupera. Nu le mai dați Heine pe post de Șt. O. Iosif și nu le mai cereți să prezinte particularități hidrografice din operele marilor scriitori. Că ne mănâncă ciorile, nu vulturii. Și râd și curcile și de ei, și de voi.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele