Dr. Horațiu Moldovan: Chirurgia cardiacă e tot mai „soft”, mai puțin traumatică

11 minute de lectură

„E mai puțin traumatic, e mai rapid. E mai soft. Totul merge în această direcție. Simbolic vorbind, chirurgia cardiacă și toată medicina vor evolua, în perspectivă, într-o asemenea măsură încât toate lucrurile se vor rezolva cu medicamente și, până la urmă, tot simbolic vorbind, cu sfaturi.”

Chirurgia cardiacă se confruntă, la nivel mondial, cu un fenomen de transformare importantă. Aceasta specialitate devine din ce în ce mai puțin agresivă și din ce în ce mai „soft”, în sensul că operațiile vizează o leziune traumatică mică și confort cât mai mare pentru pacient, a declarat într-un interviu pentru Reporter Global conf. univ. dr. Horațiu Moldovan, membru titular al Academiei de Științe Medicale din România.

Copilăria și adolescența și le-a petrecut, în mare parte, într-un mediu medical și academic, părinții fiind medici și, așa, a deprins dragostea pentru această meserie. A crescut, practic, odată cu chirurgia cardiacă, aceasta cunoscând o dezvoltare explozivă după anii ʼ50, în SUA, și ʼ60, în România. „Alegerea pentru chirurgia cardiovasculară am făcut-o când eram tânăr adolescent, în contextul în care, în a doua jumătate a secolului 20, chirurgia cardiacă a cunoscut o dezvoltare explozivă la nivel mondial. Primele operații pe cord deschis s-au făcut în anii ʼ50 (1953, mai precis) în SUA, și ʼ60 în România, la spitalul Fundeni. În a doua jumătate a secolului 20, în primii ani ai copilăriei mele și apoi ai adolescenței mele, chirurgia cardiacă parcurgea o etapă de dezvoltare fulminantă, chiar explozivă. „Era, practic, specialitatea cea mai importantă, cea mai spectaculoasă și cea mai atractivă, prin tehnologia pe care o folosea și prin rezultatele ei. În anul 1967, când dr. Christiaan Barnard, de la Universitatea din Cape Town, a realizat primul transplant cardiac ortotopic uman, eu aveam cinci ani, iar când primii pacienți români operați la Cape Town s-au întors în România și s-a realizat o colaborare între Clinica de Chirurgie Cardiovasculară de la Spitalul Fundeni și echipa profesorului Barnard din Africa de Sud, eu eram adolescent. Prin intermediul părinților mei, mai ales al tatălui meu și al lumii în care el trăia, am avut contact cu acest fenomen științific și medical petrecut în România acelor ani. Această colaborare a reprezentat un moment de referință, revoluționar, în istoria medicinei românești. Tot acest complex de evenimente m-a determinat să mă îndrept către aceată specialitate”, declară conf. univ dr. Horațiu Moldovan.

România a fost în primul eșalon al țărilor care au abordat și au dezvoltat chirurgia cardiacă și acest lucru a avut consecințe importante. Din păcate, izolarea din timpul perioadei comuniste, în primul rând izolarea informațională și, ulterior, economică, sărăcia generală au făcut ca această specialitate să stagneze pe parcursul anilor ʼ70-ʼ80. Totuși, o echipă de chirurgi, anesteziști, cardiologi foarte dedicați au ținut vie flacăra chirurgiei cardiace și chiar au realizat pași importanți în dezvoltarea ei. „După deschiderea din anii 1990 și reconectarea științei, a medicinei și, în special, a chirurgiei cardiace cu cele din mediul internațional s-au făcut, din nou, pași importanți. S-au schimbat, desigur, și generațiile. Eu aparțin unei generații care a abordat această specialitate după 1990, timp în care s-au dezvoltat pe larg chirurgia coronariană, chirurgia vasculară majoră, chirurgia disecției de aortă, chirurgia complicațiilor mecanice ale infarctului de miocard și transplantul cardiac. Evoluția continuă și astăzi, în special în domeniul tehnologiilor moderne minimal invazive și trascateter”, spune Horațiu Moldovan.

Odată cu dezvoltarea economică a societății, și patologia cardiacă s-a transformat. Astfel, față de etapele precedente, când domina patologia valvulară infecțioasă post-reumatică, prezentă în mediile sociale mai puțin dezvoltate, mai sărace din punct de vedere economic, astăzi, această boală practic a dispărut și ne-am convertit, ca și țările Europei Occidentale și SUA, către patologia degenerativă determinată de îmbătrânire. „În ceea ce privește modul de viață, factorii de risc cardiovascular se asociază, în continuare, cu boala coronariană și cu consecințele ei, cum ar fi infarctul acut de miocard și, din acest punct de vedere, frecvența operațiilor pe coronare și a operațiilor care vizează complicațiile mecanice ale infarctului acut de miocard sunt încă relativ frecvente”, afirmă chirurgul cardiovascular. El subliniază că există și anumiți factori de risc genetici, ne naștem cu această predispoziție la boli cardiace, care poate fi foarte greu controlată. Tot la factorii de risc intră și sedentarismul, care este un factor important și poate fi combătut, obezitatea, hipertensiunea arterială, diabetul și fumatul. Tehnicile operatorii au evoluat spectaculos în ultimii ani. În chirurgia cardiacă, acum, sunt folosite tehnicile minimal invazive în care toracele nu mai trebuie deschis complet prin incizii mari, traumatizante, cum se făcea clasic. „Operațiile minimal invazive cardiace sunt operațiile la care nu se mai face sternotomie, nu se mai secționează osul din mijlocul pieptului. Se pot face miniincizii, se poate opera printre coaste cu videotoracoscop, mai nou și cu robot, într-o anumită măsură. Toate aceste evoluții reprezintă pași de adaptare a chirurgiei la tendința generală a medicinei de a fi cât mai confortabilă, cât mai puțin traumatică și de a concura cu tehnicile pe care le propune cardiologia intervențională. În această etapă, în România, operațiile minimal invazive au o extindere importantă, dar caracterizează deocamdată mediul privat. Există și tehnici pentru chirurgia coronariană, dar mai puțin extinse, în acest moment, și încă într-o fază de evaluare. Tehnicile minimal invazive sunt accesibile doar în spitalele private. Dimpotrivă, tehnicile transcateter, de implantare de valve prin arterele periferice se fac atât în spitalele private, cât și în spitalele publice. Casa Națională de Sănătate, prin programul Național de Boli Cardiovasculare, suportă costurile pentru materialele utilizate în aceste operații”, declară dr. Horațiu Moldovan.

Inima repornește spontan

Oprirea inimii în timpul unei operații pare un lucru periculos pentru unii. Cu toate acestea, este de menționat faptul că, așa cum spune Moldovan, acesta este un gest „simbolic”, totodată încărcat de o anumită aură emoțională, pentru că, după cum știe toată lumea, în limbajul uzual, oprirea inimii este echivalentă cu moartea. „Și totuși, în meseria noastră, inima este oprită activ, terapeutic, de către chirurgii cardiaci, în scopul de a opera pe ea, iar această oprire cardiacă este relativ facil de făcut, suprimându-i alimentarea cu sânge normal și înlocuind sângele cu o substanță farmacologică, un medicament care o oprește. Atât pornirea, cât și repornirea inimii se fac în deplină siguranță. Oprirea cardiacă este limitată în timp. Inima nu poate fi ținută oprită fără să sufere. Poate fi oprită până la trei ore, dar părerile sunt împărțite. Se poate și mai mult, dar riscul ca aceasta să sufere crește. În operațiile cardiace, inima se oprește aproximativ o oră, o oră și jumătate. Peste trei ore devine riscant. Nici repornirea inimii nu este o problemă, ea pornind spontan în momentul în care se realimentează cu sânge. Readaptarea ei și refacerea bagajului energetic pentru a putea genera lucru mecanic, care să susțină circulația organismului după ce a fost oprită, ar fi un moment mai critic pe parcursul unei intervenții pe cord deschis sub circulație extracorporală. Această etapă poate dura o jumătate de oră”, precizează dr. Moldovan.

Chirurgia moleculară, viitorul?

Pe lângă dezvoltarea tehnicilor operatorii, există și alte direcții legate de dispozitivele și  protezele folosite în chirurgia cardiacă. „Se merge spre realizarea suturilor mecanice, cu dispozitive automate, care realizează ligaturi măsurate dinamometric cu precizie. Metodele de inserție valvulară mecanică reprezintă iarăși un pas înainte. S-au inventat și se inventează, pe zi ce trece, proteze valvulare care nu mai necesită fire de sutură, care pot fi implantate. E mai puțin traumatic, e mai rapid. E mai soft. Totul merge în această direcție. Simbolic vorbind, chirurgia cardiacă și toată medicina vor evolua în perspectivă într-o asemenea măsură, încât toate lucrurile se vor rezolva cu medicamente, până la urmă și, tot simbolic vorbind, cu sfaturi… Există proceduri transcateter care sunt apanajul cardiologiei intervenționale, care reprezintă un domeniu de dezvoltare fundamental și, până la un punct, viitorul. În momentul în care vom reuși să pătrundem virtual, fără să mai deschidem pacientul, vom trece la chirurgia moleculară și chiar informațională. Pentru a desfunda o arteră coronară, trimitem în circulație o moleculă care face treaba asta pentru noi. Chirurgia moleculară devine, practic, o terapie medicală și chirurgia se transformă într-o specialitate medicală. Sunt speculații legate de viitorul chirurgiei… Deocamdată este aici și rămâne, sunt intervenții chirurgicale care nu pot fi înlocuite”, subliniază conf. univ. dr. Horațiu Moldovan.

Este o specialitate care „te ocupă” integral

Chirurgia cardiacă, ca și neurochirurgia intracerebrală, este o specialitate medicală pentru care este nevoie de calități deosebite, care nu sunt la îndemâna oricui. Este, desigur, nevoie de implicare totală și de unele renunțări, dar cei care reușesc să o facă, au satisfacții de neegalat. „Este o particularitate a specialităților chirurgicale  care se adresează organelor vitale, prin excelență, și nu atât emotivitatea legată de simbolul vieții mi se pare importantă, cât riscul deosebit pe care îl reprezintă orice intervenție terapeutică asupra acestor organe nepereche. Orice altă abordare terapeutică chirurgicală care nu vizează un organ vital are o plasă de siguranță mult mai mare, pentru că viața pacientul este la adăpost, poate trăi. Chirurgia cardiacă este o specialitate cu risc vital, prin excelență, și asta încarcă foarte mult ca responsabilitate, ca presiune psihologică medicii care lucrează în acest domeniu, care sunt chemați să facă asemenea intervenții chirurgicale. Asta mi se pare particularitatea. În chirurgia cardiacă, sancțiunile sunt imediate  și această confruntare cu riscul transformă psihologic chirurgii care sunt chemați să o exercite. Calitățile pe care un specialist în chirurgie cardiacă trebuie să le aibă sunt mai multe. Fără îndoială, mie mi se pare că cea mai importantă trăsătură este capacitatea foarte mare de lucru, rezistența fizică, rezistența psihologică, capacitatea de a se dedica aproape integral acestei specialități. Nu cred că este posibil să se realizeze performanță în chirurgia cardiacă dacă este nevoie să o împarți cu altă preocupare. Succes au cei care sunt pregătiți să renunțe, în principiu, la alte preocupări și să-și canalizeze întreaga energie în acest domeniu. Dedicația se întinde la dimensiunea întregii vieți și încă din tinerețe. Doctorii care ajung să facă performanță în medicina clinică trebuie să aibă un interes special pentru viața celui de lângă ei. E o formă de solidaritate umană, de etică și de respect față de acel pacient, față de semenul tău aflat în dificultate. În medicina clinică și, în special, în chirurgie, nu există limite…”, consideră conf. univ. dr. Horațiu Moldovan.

Lidia Truică
Jurnalist cu 27 de ani de experiență, din care 23 în presa economică. A debutat în presă in 1993 ca jurnalist la cotidianul Evenimentul Zilei și a continuat să lucreze în mai multe instituții de presă abordând domenii precum agricultura, energie, sanatate.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele