Dr. Timmermans și ruptura elitelor cu guvernul

Prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Școlii Naționale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). Un gest ale cărui semnificații de ordin politic le depășesc pe cele de ordin academic.

Să lăsăm la o parte abordarea pioasă potrivit căreia spațiul universitar este un spațiu cu totul desprins de politică, de disputele și preocupările legate de conducerea societății. Acesta este, desigur, un neadevăr comod, pe care politicienilor cu musca pe căciulă le place adesea să-l vânture. Dar adevărul este că mediul universitar este locul în care se nasc și se afirmă ideile, se exersează disputele și, nu o dată, marile schimbări sau de-a dreptul răsturnări din societate își au originea aici, în cetatea universitară.

Așa și cu decernarea titlului de Doctor Honoris Causa al SNSPA vicepreședintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans. Ecoul evenimentului a fost unul mai degrabă politic, dincolo de aspectul pur academic.

Pe de o parte, este vorba despre SNSPA. Instituția se ocupă, printre altele, cu pregătirea viitorilor oameni politici și funcționari de rang înalt, din instituțiile publice românești sau europene – și asta, încă de la începuturile democrației românești post-1989.

Pe aici au trecut mulți dintre experții care au făcut posibilă încheierea cu succes a negocierilor de aderare la UE, în 1994. Sau cei care acum sunt implicați în președinția română a Consiliului Uniunii. Este cât se poate de limpede, discutăm despre o școală cu un pronunțat angajament european.

Ochii și urechile Secției Speciale

Pe de altă parte, vorbim despre Frans Timmermans, vicepreședinte al Comisiei Europene, însărcinat, printre altele, cu supravegherea respectării normelor statului de drept în Uniunea Europeană – din această poziție s-a afirmat ca un critic neînduplecat al coaliției la putere la București. Și asta, încă de la izbucnirea masivelor proteste din februarie 2017. El a atras mereu atenția României că nu trebuie să facă pași înapoi în privința justiției. „Sunteţi ca la un maraton. Pentru Dumnezeu, nu alergați în sensul greșit, nu faceţi paşi înapoi”, le transmitea Timmermans guvernanților români, la începutul anului 2018.

De atunci, multe s-au schimbat în legile justiției din România, iar șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, a fost demisă. Și tot de atunci, Timmermans a avut numeroase întâlniri cu oficialii români, îndeosebi cu premierul Viorica Dăncilă. Acestea însă nu i-au schimbat opinia: modificările legilor justiției încalcă normele statului de drept și reprezintă un pas înapoi făcut de România.

Vorbim, de asemenea, despre Frans Timmermans reclamat la recent-constituita și mult-criticata Secție Specială pentru magistrați. Vicepreședintelui i se impută nici mai mult, nici mai puțin decât falsificarea raportului MCV, constituirea unui grup infracţional şi abuzul în serviciu. Comisia Europeană, prin purtătorul ei de cuvânt, a precizat că membrii Executivului european nu pot fi investigați în statele membre, ci numai de către Curtea Europeană de Justiție. Totuși, Secția Specială a comunicat că plângerea se află în analiză. Și, cu toate că, potrivit unor surse europene, gestul a produs iritare în cadrul Comisiei, autoritățile judiciare române nu s-au grăbit să clarifice situația. Așa că, tehnic vorbind, în momentul primirii titlului universitar, Frans Timmermans încă se afla în vizorul justiției din România.

Câteva accente politice

Accentele critice față de guvernare ale multora dintre cadrele didactice ale SNSPA sunt cunoscute. Remus Pricopie, rectorul universității și gazda ceremoniei, a fost ministru al educației în guvernul lui Victor Ponta (2012-2014). Ceea ce nu-l împiedică să se exprime critic la adresa guvernării. Pe scenă, în roba universitară, alături de președintele Senatului, prof. Iordan Bărbulescu, s-a aflat Victor Negrescu, fostul ministru al afacerilor europene demisionat cu puțin timp înainte de preluarea de către România a președinției Consiliului Uniunii, în condiții încă neexplicate pe deplin.

Și totul s-a întâmplat, oricum, într-un context marcat de proteste din mediul universitar față de celebra deja Ordonanță 7. Gestul SNSPA, a cărei conducere a aprobat în unanimitate acordarea titlului pentru vicepreședintele Comisiei Europene, este unul de sfidare la adresa coaliției de guvernământ.

Statul de drept și (aproape) nimic altceva

Pe scenă, Frans Timmermans nu a stat prea mult pe gânduri și a preluat mesajul. Încă din startul intervenției sale, el a spus că va aborda problema statului de drept.

Iar Timmermans, după un elogiu adus lui Eugen Ionesco, pe care l-a descoperit în studenția franceză, s-a întors la epoca părinților fondatori. El invocat declarația de la Roma, de acum mai bine de 60 de ani, care „și-a propus să construiască o Europă unită, cu valori puternice, pace colectivă, libertate, democrație, drepturile omului și stat de drept”.

De statul de drept? Conceptul de stat de drept, așa cum a apărut el după cel de-al Doilea Război Mondial, se bazează foarte mult pe experiența pe care oamenii o aveau atunci, a explicat Timmermans.

„Oamenii au asistat pasivi la atrocitățile împotriva umanității pentru că acestea păreau legale. Acele legi fuseseră votate în mod democratic. Așadar, dacă o democrație decide să introducă legi care încalcă drepturile fundamentale, noi trebuie să ne asigurăm că în Europa de după război acestea nu vor mai fi posibile”.

El a atras atenția că o democrație este judecată mai degrabă după protecția oferită minorităților decât după felul în care transpune voința majorității. Și, într-un fel, toți suntem minoritari în Uniunea Europeană, printre cei 500 de milioane de locuitori ai blocului.

Dacă statul de drept este amenințat, iar presa este îngrădită, „democrația este reinterpretată pe ideea potrivit căreia câștigătorul ia totul”, a spus oficialul european, atrăgând atenția că fără o justiție independentă, politicienii care comit abuzuri nu pot fi trași la răspundere.

„Comisia Europeană va fi nemiloasă și nu va face diferențe politice atunci când vine vorba despre statul de drept. De ce avem nevoie de o justiție independentă? Simplu, separarea puterilor este un principiu fundamental al democrației, în special în democrația europeană. Ne amintim vremurile în care deciziile tribunalelor erau decise de un telefon la sediul partidului central. Nu vrem să revenim la acele vremuri, mai ales în România. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu putem face compromisuri în privința independenței justiției și a statului de drept”, a fost mesajul foarte clar al vicepreședintelui Comisiei, primit în sală cu puternice aplauze. Apoi, liderul european și-a exprimat nemulțumirea că, de la ultimul raport MCV, România nu a înregistrat niciun progres.

Ce ne-ar fi făcut Putin, dacă ne-ar fi prins?

Acuzat de către unii susținători ai coaliției de la putere de practicarea dublului standard sau de faptul că ar fi dezinformat în legătură cu situația din România, Timmermans le-a reamintit, indirect, criticilor de drumul greu parcurs de români în ultimele decenii – o formă de a-și exprima susținerea față de România.

„În ultimii douăzeci de ani, avantajul de a fi în poziția mea, de a avea traiectoria mea publică este că vă pot spune că am văzut evoluția României cu ochii mei. Și că era complet diferită la sfârșitul anilor ’80 și la începutul celor ’90. Dacă îmi spuneați atunci că România va fi un stat membru al Uniunii Europene în 2007, trebuia să ne încredințăm unui spital de boli mintale.

Dar poporul român a făcut acest lucru posibil. Și restul Uniunii Europene a făcut acest lucru posibil. Și a fost un eveniment istoric. Nu este niciun dubiu pentru mine că, dacă nu făceați acest pas istoric, ceea ce Putin face acum în Ucraina o făcea și în România”, a susținut Timmermans la capătul unui discurs încheiat în aplauzele audienței.

Europa, înainte de a fi cea a liberei circulații sau a monedei comune, este spațiul valorilor comune – a conchis Timmermans în finalul unei intervenții aplaudate în picioare de o sală entuziastă. Un semn al rupturii tot mai îngrijorătoare dintre guvernanții de la București și elitele universitare.

Comentarii