După Brexit, cine va lua locul britanicilor în Uniunea Europeană?

66
8 minute de lectură

Sunt mulți concurenți pentru trofeul „Noul Britanic”

Foto: Getty Images / Guliver

MAREA BRITANIE a fost un membru dificil al UE. A intrat târziu, s-a plâns mult și acum a devenit singura țară care a părăsit uniunea. Însă dincolo de caricatura certăreață, Marea Britanie a jucat un rol util. A susținut o viziune liberală a UE și a fost un zid împotriva centralismului. Diplomații britanici au blocat proiectele pe care le priveau cu scepticism, precum politica de apărare comună, și le-au accelerat pe cele pe care le sprijineau, precum piața unică. În ciuda imaginii despre sine, Marea Britanie a fost doar arareori singură în UE. Marea Britanie a fost cel mai zgomotos promotor al politicilor care sunt în mod comun (însă tăcut) agreate de multe state membre. Chiar și cu britanicii în afara uniunii, acele puncte de vedere vor rămâne acolo. Însă mesagerii se vor schimba. Cine vor fi ei? Bine ați venit la concursul Noul Britanic, în care jurnalistul acestor rânduri va alege înlocuitorul Marii Britanii.

Să alegi dintre concurenți nu e o treabă ușoară. Sunt foarte mulți. Să luăm, de exemplu, negocierile pentru bugetul UE, care vor atinge un punct culminant anul acesta. Marea Britanie nu era deloc singură în determinarea sa de a reduce cheltuielile UE. Rabaturile, prin care unele țări primesc înapoi  o parte din ce au plătit, erau importante în discursul eurosceptic britanic, însă mai sunt și alte țări care le-au obținut. O propunere din 2018 de a termina cu caruselul banilor a dus la vociferări în olandeză, germană, suedeză și daneză. Marea Britanie avea exact aceleași obiective de politici ca și alte țări net contribuitoare; avea însă cea mai puternică voce. De atunci, Austria, Suedia, Danemarca și Olanda și le-au unit pe ale lor pentru a-și ridica volumul. Acest cvartet al avarilor se definește cu mândrie precum Cei Patru Frugali. Oricare din ei ar putea să primească premiul Noul Britanic pentru cel mai bun strângător al curelei de la Bruxelles.

Disconfortul privind ideea unei Uniuni Europene care ar fi o putere militară se extinde mult în afara Londrei. Germania vrea ca nimeni să nu creadă că abuzează de influența sa. Pe multe chestiuni, preferă să rămână pe locul din spate; când vine vorba de apărare, se mută în portbagaj. Orice propunere care subminează rolul NATO ca apărător al Europei face diplomații germani să transpire; la fel și corespondenții lor din statele baltice, pentru care NATO este singurul lucru care ține tancurile rusești departe. Polonia e și mai sensibilă. A reacționat la încercările de a realiza o strategie de apărare mai europeană prin prinderea și mai adâncă în nexus-ul militar american, sugerând în mod șiret ca o bază militară de pe teritoriul polonez să se numească „Fort Trump”. Polonia câștigă lejer trofeul Noul Britanic pentru apărarea status-quo-ului în apărare.

În afară de câțiva membri ai Parlamentului European, federalismul european, bête noire-ul euroscepticilor britanici din momentul aderării Marii Britanii, a suferit o moarte silențioasă. Eurocrații s-ar putea să își facă de lucru cu planuri pentru o conferință cu nume grandios privind viitorul Europei, care va avea loc anul acesta. Însă ea va fi departe de ceea ce a fost convenția constituțională din 2001-2003, la care foștii președinți francezi și alți oficiali de rang înalt au conceput o constituție europeană (care a fost apoi respinsă în mod nepoliticos de votanții francezi și olandezi). Orice sugestie de a face ceva similar de această dată face ca diplomații să se sufoce. Referendumurile, au observat ei, pot fi transformatoare. Trofeul pentru Noul Britanic la categoria respingerii federalismului merge la toată lumea.

Statele membre liberale s-au grupat împreună împotriva unei abordări mai centrate pe stat, promovată cel mai vizibil de Franța. Autodenumindu-se Noua Liga Hanseatică, miniștrii din țările baltice, nordicii, Irlanda și Olanda se întâlnesc acum în mod regulat pentru a opri statismul (germanii apar și ei pe acolo ocazional). Brexitul i-a scuturat pe olandezi din deformarea lor politică, în care cea de-a cincea economie ca mărime din zona euro tindea să se comporte ca una de mărimea Maltei. Ca lider de facto al noii ligi, Olanda câștigă trofeul Noul Britanic pentru apărarea piețelor libere contra francezilor.

O fantezie utopică încă există în unele cancelarii că o Uniune Europeană fără Marea Britanie va fi mai coerentă. Precum cea mai mare țară din afară zonei euro și din afara zonei Schengen de călătorie fără pașapoarte, Marea Britanie ieșea în evidență. Însă UE nu va putea avea o măsură universală pentru toți, chiar și dacă s-ar adopta cea mai mare găselniță constituțională. Danemarca are excepții de la euro și de la politicile de justiție și afaceri interne. Irlanda nu este membră a zonei Schengen și are un sistem legal bazat pe legea comună, spre deosebire de legislația civilă din restul uniunii. Tratamentul special abundă chiar și când nu este stipulat în lege. Legile de fier privind disciplina fiscală par curios de flexibile ori de câte ori vine vorba de Franța. Țările Visegrád (Ungaria, Polonia, Slovacia și Cehia) și-au creat propriile excepții de la politica privind migrația pur și simplu prin ignorarea legilor. Din punct de vedere tehnic, toate țările în afară de Danemarca sunt obligate să adopte euro. Însă Suedia nu pare a fi în vreo grabă. Polonia e la cinci ani distanță de a adera la moneda comună – și se zice că așa va rămâne pentru totdeauna. UE va rămâne o cămilă constituțională mai degrabă decât un pursânge, chiar și fără Marea Britanie.

Și marele câștigător este…

Foto: Getty Images / Guliver

Faptul că gala premiilor atrage atât de multe propuneri sugerează că Marea Britanie nu era chiar un actor izolat. Odată ce Marea Britanie a plecat, UE va mai avea încă o insulă udată de ploaie, cu taxe mici, vorbitoare de engleză, la nord-vest: Irlanda. Va mai fi și gazda unei foste puteri imperiale cu tendința de a scrie cecuri geopolitice pe care nu le poate onora: Franța. Similar, oricine crede că Marea Britanie era singura țară cu o determinare morbidă de a repune pe tapet al Doilea Război Mondial ar trebui să privească spre politica poloneză. Poate că Marea Britanie era o țară UE normală până la urmă.

Însă nu poate fi decât un câștigător. Olanda ar fi o alegere evidentă, date fiind politicile similare ale guvernelor britanic și olandez. Însă olandezii sunt fericiți în zona euro, ceea ce englezii nu ar fi fost niciodată. Polonia, precum Marea Britanie, este în afara zonei euro și se ferește de integrarea apărării europene. Marea Britanie, totuși, era în general un partener constructiv în UE, ceea ce nu se poate spune despre actualul guvern polonez. Astfel, rămâne doar un candidat. Liberală când vine vorba de comerț, însă zgârcită  privind bugetul UE, această țară beneficiază, de asemenea, de excepții la o scară britanică. Felicitări, Danemarca! A trecut mult timp de când danezii au avut jumătate din Anglia, însă cele două națiuni au multe în comun. ■


Acest articol a apărut în secțiunea Europa a ediției tipărite subt titlul „După Brexit, cine va fi noul britanic în UE?”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele