Motorul care se gripează
Ediția tipărită | Lideri – 7 februarie 2019
LUMEA S-A obișnuit cu o economie germană prosperă. Cu un deceniu în urmă, în timpul crizei financiare, ea a pierdut relativ puține locuri de muncă, în timp ce șomajul creștea în alte părți. De atunci, a fost o ancoră de stabilitate fiscală, când o mare parte din Zona Euro se chinuia cu datoriile și cu deficitele. Datoria sa publică este sub ținta de 60% din PIB agreată de tratatele UE – și în scădere. Grație reformelor pieței muncii introduse în anii 2000, germanii se bucură de o angajare a forței de muncă superioară celei din Marea Britanie, unde locurile de muncă se găsesc ușor, iar inegalitatea este doar puțin mai mare decât în Franța. Industriile sale dispersate geografic, alcătuite din circa 200.000 de firme mici și mijlocii, au redus disparitățile regionale care au alimentat populismul în întreg Occidentul.
Totuși, economia germană pare brusc vulnerabilă. Pe termen scurt, ea se confruntă cu o încetinire. A evitat doar de puțin o recesiune la finele lui 2018. Factorii temporari, precum standardele mai restrictive de emisii pentru mașini, explică o parte din slăbiciuni, dar nu prea sunt semne de revenire. Producția manufacturieră probabil că a scăzut în ianuarie. Firmele își pierd încrederea. Atât FMI, cât și ministerul finanțelor au redus prognozele de creștere pentru 2019. Pe termene mai lungi, tiparele în schimbare ale comerțului și tehnologiei se mișcă împotriva producătorilor germani de talie mondială. Drept răspuns, pe 5 februarie, Peter Altmaier, ministrul economiei, a anunțat planuri de blocare a preluărilor nedorite de către firme străine și de promovare a ”campionilor” naționali și europeni.
Germania greșește atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Să începem cu ciclul de afaceri. Mulți decidenți politici consideră că economia este aproape de supraîncălzire, arătând cu degetul spre salariile care se accelerează și prognozele de inflație mai mare. În opinia lor, era de așteptat o creștere mai lentă, ba chiar era de dorit. Asta este o atitudine de complezență.
Chiar înainte de încetinire, FMI a prognozat că inflația de bază din 2023 va fi de doar 2,5% – ceea ce nu este un semn că prețurile o vor lua razna. În orice caz, o inflație germană mai mare ar fi bine-venită, ca modalitate de a rezolva dezechilibrele din competitivitate în cadrul Zonei Euro, care s-ar ajusta în alte părți prin ratele de schimb. Riscul nu este de supraîncălzire, ci ca Europa să alunece într-o capcană a creșterii joase, deoarece țările care au nevoie să câștige în competitivitate se confruntă cu un prag de inflație stabilit prea jos de Germania.
Încetinirea prevestește de asemenea probleme mai profunde pentru modelul economic globalizat al Germaniei. Slăbiciunea reflectă, în parte, efectele războiului comercial dintre China și America, doi dintre cei mai mari parteneri comerciali ai Germaniei. Ambii sunt din ce în ce mai deciși să își aducă acasă lanțurile de aprovizionare. America va decide curând dacă va ridica sau nu tarifele la mașinile europene. Comerțul devine deja mai regionalizat, pe măsură ce crește nesiguranța. Dacă se va împărți comerțul în blocuri comerciale și de reglementare separate, Germaniei îi va veni mai greu să își vândă produsele unor clienți din întreaga lume.
Reformele au întărit piața de muncă a Germaniei, dar aceasta se va confrunta curând cu noi sfidări. În special slujbele industriale par vulnerabile la automatizare. Învățământul și recalificarea pe parcursul vieții sunt relativ rare în Germania. Forța de muncă îmbătrânește. Nici guvernul, nici afacerile nu sunt foarte digitalizate și niciun sector nu investește suficient. Dacă schimbarea tehnologică va cere ca economia să îmbrățișeze serviciile digitale, Germania se va opinti.
Guvernul nu este orb la aceste probleme, dar protecționismul lui Altmaier este remediul greșit. Între timp, stânga vrea să dea înapoi în privința reformelor pieței de muncă. Mai bine să extindă o creștere recentă a cheltuielilor pe infrastructură și să avanseze, proporțional, cu stimulentele fiscale pentru investițiile private. Ambele ar trebui să ajute acum creșterea economică și să accelereze perspectivele pe termen lung ale economiei. În mod semnificativ, taxele mai mici pe gospodării ar încuraja o reechilibrare de la exporturi și înspre consum. O doză de concurență ar putea să învioreze industriile de servicii stagnante. Economia germană a avut o performanță impresionantă, dar apar fisuri. E timpul să ne îngrijorăm.
Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „E timpul să ne îngrijorăm”
