Economia de piață nu e hala Matache

124
5 minute de lectură

Între două năstrușnicii politice, care rezolvă urgențe nesesizate de vreun observator atent, politicienii se joacă de-a negustoria. Atât retorica arhitecților bugetului, cât și edictele care l-au acompaniat stupefiază un mediu de afaceri paralizat de teama de a nu risipi banii pe investiții, într-un spațiu imprevizibil și riscant.

Economia românească pare a fi dirijată de un grup de negustori care mai întâi cumpără ieftin marfa de la producători, îi pun preț mare, refuză să-l scadă când văd că nu prea cumpără lumea și ar mai risca o negociere la ceas de seară, dar atunci lumea nu mai cumpără mare lucru. O afacere pe stoc, ar spune economiștii, dar, atenție, e un stoc perisabil. Însă economia nu este o tarabă din hala Matache, care are și ea regulile ei de succes. Într-o economie solidă, capabilă să livreze bunăstare, legile nu se dau peste noapte, ci după o analiză atentă a efectelor. 

Multe dintre gesturile politicienilor aflați la guvernare spulberă încrederea în economia de piață. Codul fiscal este complet bulversat, în loc să fi fost rescris pentru mai multă claritate. Un Cod fiscal clar, fără ambiguități, ușor de înțeles și de gestionat ar fi adus mai mulți bani la bugetul sufocat de cheltuieli greu de susținut. În timp ce peisajul politic a fost aglomerat, cu accente caragialești pe alocuri, România și-a conservat ultimul loc în diferite clasamente europene care descriu calitatea vieții. Această creștere economică stimulată de consum a pus presiune pe leu, dar nu a rezolvat sărăcia în care trăiește o mare parte din populație, nici nu a îmbunătățit serviciile publice sau educația și sănătatea. Exodul românilor continuă, iar în ciuda creșterii salariilor și a ofertei îndestulătoare de locuri de muncă, cei plecați nu au curajul să revină în țară. Ei caută respect, servicii medicale mai bune și un sistem de educație mai performant, care să asigure un viitor copiilor, avertizează Anca Dragu, fost ministru al finanțelor. În sine banii nu mai sunt o motivație de revenire în țară. Politica de majorare constantă a salariilor a dat roade: a stimulat consumul, ingredient esențial al creșterii economiei noastre, și pare să fi stopat, cel puțin temporar, exodul cadrelor medicale. Însă ritmul susținut în care au crescut salariile minime, obligatorii pentru stat și pentru afacerile private, a creat și victime.  Strategia creșterii economice bazată pe majorările salariale nu e vreo noutate, iar în epoca înfloririi mesajelor populiste, poate căpăta dimensiuni globale. Totuși, succesul depinde de o inteligentă calibrare a ritmului de creștere a salariilor, în funcție de capacitatea firmelor de a le plăti, de impulsul inflaționist creat de aceasta și de intensitatea presiunilor asupra bugetului de stat. Atenție, sugerează Traian Traicu, România a renunțat la un avantaj competitiv, care era un nivel jos al salariilor, fără să-l înlocuiască, strategic, cu altceva. Dimpotrivă, am observa noi, în timp ce în regiune fiscalitatea este previzibilă, clară și chiar prietenoasă cu afacerile, la noi a devenit un instrument al riscului: e imprevizibilă, schimbătoare și, uneori, abuzivă. În timp ce în Ungaria impozitul pe profitul firmelor este de 9%, noi avem 16%, dar, surpriză, în unele domenii avem un bir suplimentar pe cifra de afaceri.

România a devenit un spațiu riscant pentru afaceri, exact din cauza deselor și iraționalelor schimbări în fiscalitate. Adrian Codîrlașu, președintele CFA România, ne reamintește lecția turcească, în care lira s-a prăbușit ca efect combinat al multor dezechilibre prezente și în România. Ne apropie deficitele bugetare și de cont curent „gemene” și zgâlțâirea de către politicieni a independenței băncii centrale. Acolo, lira s-a prăbușit cu 40% sub presiunea investitorilor panicați, a fost o criză de încredere în economia turcă înainte de a fi una valutară. Dacă acolo banca centrală și-a conservat independența, într-un spațiu cu vibrație islamică, unde dobânda are un înțeles drăcesc, nu văd de ce la noi lucrurile ar sta altfel.

Între timp, dinspre guvern a izbit o nouă idee, de fapt resuscitarea unui proiect mai vechi, în care s-ar fi creat o megacorporație energetică. Ce vis frumos! ar putea șopti unii dintre noi, în speranța, iluzorie, că prețurile energiei electrice ar rămâne mici sau chiar ar coborî. Dar nu factura noastră de electricitate îi îngrijorează pe politicieni. Ei vor să căpușeze pur și simplu cea mai profitabilă companie în care statul este acționar, a explicat Remus Borza, cel care a fost administratorul special al Hidroelectrica. Borza a observat și o altă problemă a scenariului de căpușare, anume fuzionarea unei afaceri de succes cu o alta, roasă de datorii și nerestructurată. În loc să caute parteneri pentru privatizarea companiei energetice din Oltenia, guvernanții pregătesc proiecte fanteziste, a mai observat Borza. Faza asta merită însă comentarii mai ample: ignorarea legii care cerea listarea la Bursă a Hidroelectrica. În afară de faptul că era o obligație asumată față de creditori, listarea ar fi mișcat Bursa noastră de la stadiul embrionar de piață de frontieră la cel de piață emergentă de capital. Dar Hidroelectrica, această companie-miraj, este și ținta controlului absolut asupra ei. Tot guvernanții au vorbit de intenția de a răscumpăra pachetul de acțiuni pe care îl are Fondul Proprietatea. De ce? Ca să facă ce vor, să pună pe cine vor în conducerea companiei. Cu ce bani? Asta e o întrebare dificilă, chiar și pentru magicienii care schițează bugetele statului.

Lidia Moise
Lidia Moise este jurnalist, comentator și realizator de televiziune cu articole publicate în presa română și internațională. A fost publicist comentator la Televiziunea Română, unde a realizat emisiunile Jurnal economic și Express Economic. A fost director executiv al săptămânalului Revista 22. A fost redactor șef adjunct la România liberă, a condus departamentul economic al agenției de știri Newsin, a colaborat cu postul de știri economice Money Channel. A condus secția economică a cotidianului Evenimentul zilei. Lidia Moise este comentator al agenției Xinhua pentru economia regiunii Central și Est Europene.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele