Economia globală rămâne fără combustibil

Interviu cu Christopher Dembik, economistul șef al filialei franceze a băncii de investiții Saxo Bank.

230
15 minute de lectură

Economia globală rămâne fără combustibil

Lumea s-a schimbat după ultima criză, populismul prinde aripi în Europa, tensiunile geopolitice sunt intense, iar indicatorii economici semnalizează instalarea unei recesiuni în următorii ani, spune Christopher Dembik, economistul șef al filialei franceze a băncii de investiții Saxo Bank. Monedele virtuale ar putea deveni arma secretă a populiștilor europeni în vremuri de criză

Ați avertizat în ultimele săptămâni că s-ar „contura spectrul unei recesiuni” globale. E un pesimism prudent?

Am început să fim oarecum pesimiști deoarece observăm o încetinire a creșterii economiei la nivel global. Economiile Statelor Unite, ale Uniunii Europene și ale Chinei încetinesc. Desigur, avem o creștere a produsului intern brut (PIB), dar e mai lentă. În China, încetinirea este mai accentuată și acest fenomen este îngrijorător pentru economia globală.

Care sunt semnalele care vă îngrijorează?

Producția industrială a economiilor lumii a intrat, de ceva vreme, pe o tendință de încetinire. Potrivit Băncii Mondiale, o treime din impulsul global de creștere vine din China, iar dacă economia Chinei încetinește, în mod clar toate celelalte vor fi influențate negativ. Există o corelație foarte puternică între activitatea economică din China și producția industrială și exporturile din majoritatea țărilor europene. De exemplu, exporturile din China și exporturile din Germania sunt corelate și vedem că ambele au o tendință de scădere. Pe de altă parte toți analiștii speră ca programul lui Trump de reducere a fiscalității să impulsioneze creșterea economiei americane. Observăm o scădere masivă a cheltuielilor consumatorilor americani și nu remarcăm o creștere a investițiilor companiilor, deci nu prea există combustibil pentru a susține creșterea economiei SUA. Dar mai avem un semnal îngrijorător: scăderea apetitului pentru creditare.

Cum măsurăm acest fenomen?

Noi urmărim un indicator pe care l-am numit impulsul de credit, măsurat de fluxul de credite noi ca procent din PIB. Creditul accesat de companii este un combustibil pentru produsul intern brut, este un impuls pentru creșterea economică, fenomen evident în Statele Unite și în China. Ei bine, în China impulsul de credit a fost în contracție în ultimul an, în zona euro este aproape de zero, la fel în Statele Unite. În Franța este pe un teritoriu negativ. Acest model de analiză ne semnalizează că în intervalul de aproximativ nouă luni, douăsprezece luni, vom avea o încetinire mult mai mare a activității economice în majoritatea economiilor.

Este încetinirea economiei globale un semnal al recesiunii?

Putem observa, prudent, că suntem la sfârșitul unui ciclu economic, iar datele financiare ne semnalizează că, probabil, într-un an sau peste doi ani ne putem aștepta la recesiune. De obicei, atunci când există un impuls negativ de credit în Statele Unite, asta înseamnă că într-un an economia americană poate intra în recesiune. Deocamdată impulsul de credit nu este încă negativ, dar este aproape de zero.

Apetitul pentru credite noi a fost inhibat, cumva, de majorarea dobânzilor?

În ultimii ani redresarea economică a fost alimentată în mare parte de credite foarte ieftine în întreaga lume. În Uniunea Europeană, majoritatea oamenilor au putut să se împrumute pentru a cumpăra un apartament, iar creditul de consum a fost foarte accesibil și ieftin. Deci consumul a urcat datorită unei cereri puternice stimulate de credite ieftine. Marile bănci centrale ale lumii se retrag din tranșeele crizei, când au coborât dobânzile, politicile lor monetare intră lent în normal, e o creștere prudentă a dobânzilor. În zona euro, de pildă, dobânzile sunt încă joase, dar piața financiară a început să se îngrijoreze. Eu cred că băncile centrale nu vor abandona rapid politica dobânzilor mici, care se vor menține joase pentru o lungă perioadă de timp. Cred că băncile centrale vor continua să injecteze bani în piață, pentru a evita căderea burselor și pentru ca economiile să nu alunece în recesiune. Și asta este o problemă, deoarece se amplifică datoriile.

E o problemă pentru că dobânzile joase susțin expansiunea creditării și amplifică datoriile statelor?

Cred că pentru state datoria suverană nu este o mare problemă, ea poate fi gestionată. Cea mai mare problemă este datoria privată, pentru că atunci când o companie nu-și poate onora datoriile, ea dă faliment. Datoria suverană a Franței, deși mare, nu cred că pune vreo problemă. Nici Spania sau Italia nu ar avea probleme, deoarece fiecare poate convinge piețele financiare să finanțeze datoria publică, și apoi Banca Centrală Europeană va cumpăra obligațiuni suverane. Dar cea mai mare problemă este datoria privată. În China, datoria privată este destul de mare, la fel și în Franța, în Italia nu este atât de mare, dar acolo au problema creditelor neperformante. Un nivel ridicat al datoriei private are ca efect un consum foarte redus, investiții scăzute și, la sfârșitul zilei, un PIB foarte scăzut. Deci, global, suntem în situația în care nu putem ieși dintr-o politică monetară acomodativă, ca spun așa.

Înțeleg că dumneavoastră credeți că Banca Centrală Europeană va mări lent dobânda sa de politică monetară, însă va continua să cumpere obligațiuni italiene, de pildă, finanțând astfel ieftin datoria publică a Italiei?

Da, cred că nu vor putea ridica rata dobânzii, doresc să o facă, dar nu cred că piața le va permite și, în același timp, nu pot abandona piața obligațiunilor, e imposibil. Cea mai mare problemă este Italia, care are datorie uriașă, se confruntă cu un val de populism și e clar că nu vor face acolo vreo reformă în următorii ani. Deci, dacă mâine Banca Centrală Europeană ar decide să iasă de pe piața obligațiunilor, ce se va întâmpla cu Italia? Se vor declanșa atacuri speculative, iar sectorul bancar va avea dificultăți mari, dar nu numai în Italia, ci și în Franța și Germania, ale căror bănci au finanțat datoria publică italiană. Deci cred că Mario Draghi înțelege destul de bine situația, Banca Centrală Europeană nu are de ales, ci trebuie să rămână în piață, să cumpere încă obligațiuni, trebuie să transmită mesajul că rămâne încă în piață.

Cum credeți că va evolua economia românească în această conjunctură de încetinire a economiilor lumii, de creștere a dobânzilor?

Cred că România și, în general, Europa Centrală și de Est este una dintre cele mai puternice zone emergente din lume. Regiunea este încă într-o formă mai bună decât alte piețe emergente, dar, din perspectiva impulsului de credit, lucrurile nu stau bine. În România sau în Polonia, impulsul de credit se prăbușește. Sunt credite mai puține și mai scumpe, deci asta înseamnă mai puține investiții și o activitate economică mai slabă. Desigur, economia crește încă în România, dar este un proces de ajungere din urmă a economiilor europene dezvoltate. Toată regiunea, România, Polonia, Republica Cehă, toate aceste economii vor încetini cu siguranță, dar cea mai mare problemă e reacția investitorilor. Atunci când toți investitorii vor simți pericolul unei recesiuni, își vor scoate banii din aceste țări. Ei nu vor investi în România, nici în Polonia sau în America Latină. Ei vor investi, majoritatea, pe piața americană, pentru că există ceva foarte frapant, chiar dacă recesiunea ar începe în Statele Unite, când ai bani, vrei să investești acolo, pentru că e un loc sigur și vrei să ai dolari americani. Așadar, eu sunt foarte pesimist. De fapt, cred că următoarea recesiune va fi mult mai rea decât cea din 2007-2008.

De ce?

Deoarece economiile lumii încetinesc, riscurile geopolitice sunt extrem de mari și, în același timp, sistemul financiar global nu este chiar atât de puternic. Știți, avem un sistem financiar paralel, în afara băncilor, așa-numitele bănci în umbră, care dau împrumuturi, au deci activități bancare, dar nu sunt reglementate. Europenilor le place să acuze China, căreia îi văd sistemul financiar paralel, nereglementat, dar există și în Uniunea Europeană un asemenea sistem foarte puternic. Nici băncile mari nu sunt ferite de riscuri, în Spania sunt mult mai puternice decât înainte de criză, dar în Italia sunt încă foarte slabe. Deci, avem riscuri geopolitice, o activitate economică foarte slabă și, în același timp, bănci care nu sunt atât de puternice – cred că o eventuală criză va fi mult mai profundă decât în 2008 și nu avem multe instrumente pentru a preveni criza sau pentru a o gestiona. Mai mult, avem un nivel ridicat de inechitate socială. De ce avem populism în Europa? Numai pentru că există inechitate.

Este populismul un risc pentru stabilitatea economiei globale? Să ne gândim la Italia, de pildă. Partidul 5 Stele, care va guverna Italia, are în programul său economic ideea creării unei monede proprii.

Cred că, în prezent, populiștii din zona euro sunt încă divizați. Desigur, Marine Le Pen are o relație bună cu Victor Orban, dar nu și cu alte partide populiste europene. Totuși, dacă vom avea o nouă criză economică, toate aceste partide populiste se vor adresa alegătorilor lor cu mesaje împotriva sistemului, împotriva capitalismului. Se vor opune monedei unice europene, vor propune alte modele economice. Teama mea este că toate aceste partide se vor apropia în vremuri de criză.

O minunată lume nouă…

Exact. Și asta va fi foarte riscant în multe țări europene. Sigur, în Franța, Macron va fi reales, dar în Germania a apărut o extremă dreaptă foarte puternică, în Spania există o extremă stângă, extrem de activă în aceste zile, Podemos, cu o gândire economică populistă. În Europa Centrală, populismul este viguros. Europa ar putea intra într-o eră politică nouă, cu puseuri naționaliste, poate protecționiste, ceea ce, din perspectivă economică, ar fi riscant.

Banca centrală a României se confruntă cu o resuscitare a inflației. Evident, nu poate evita majorarea dobânzii sale de politică monetară și nu-și poate permite o devalorizare a leului. Ca observator al pieței financiare, cum credeți că va acționa BNR?

În acest moment, cam toată lumea se concentrează asupra exporturilor, tânjește după o monedă depreciată.

Și în Statele Unite președintele Trump preferă un dolar mai slab, cu același obiectiv.

Exact, dar de cele mai multe ori e o gândire greșită, pentru că nu putem reduce importurile fără consecințe negative, atât pentru consumatori, cât și pentru producători. O monedă slabă este o politică pe termen foarte scurt și de cele mai multe ori nu funcționează; vreau să spun că a funcționat în anii ’70 pentru unele țări asiatice, dar, evident, în zilele noastre, în această lume, nu funcționează bine. Ceea ce contează pentru investitori este stabilitatea, menținerea unui curs de schimb stabil al leului. O monedă depreciată nu ajută atât de mult, nu are sens. În Europa Centrală și de Est aveți o inflație destul de mare și, la un moment dat, acest lucru va avea un impact negativ asupra consumului, precum și asupra investițiilor. De aceea, cred că este mult mai bine să ai un curs de schimb stabil. În plus, România trebuie să se impună în piețele internaționale și, pentru asta, are nevoie de acele tehnologii în care ar putea fi mai competitivă decât alte țări, nu de un leu slab.

Sunt monedele virtuale o investiție interesantă? Economistul Paul Donovan de la UBS tocmai se întreba cât de utilă poate fi o monedă virtuală care poate pierde 1.300 de dolari în doar nouă zile?

Vedeți, oamenii care investesc în monede virtuale cred în acestea necondiționat, e ca atașamentul religios. Am câțiva prieteni care fac plasamente în Bitcoin, au pierdut o mulțime de bani de la începutul acestui an, dar continuă să susțină că în timpul următoarei recesiuni oamenii nu vor investi în dolari sau în aur, ci în Bitcoin. Eu nu cred asta.

Și totuși, după ce președintele Trump a anulat tratatul cu Iranul, Bitcoin s-a apreciat.

Da, o monedă virtuală poate fi sensibilă la riscul geopolitic. Există un flux de tranzacții de criptomonede între Venezuela și Columbia, de pildă, iar Grecia își punea problema să-și creeze o monedă virtuală pentru a evita adâncirea datoriilor.

Sunt monedele virtuale noua armă secretă a populismului?

Interesantă perspectivă. Pentru Venezuala, care și-a lansat o monedă virtuală bazată pe petrol, așa au stat lucrurile. Însă cred și că populiștii europeni, care sunt în general eurosceptici, consideră că moneda unică este un eșec, înțeleg că nu pot să iasă din spirala datoriilor și atunci pot proiecta un sistem financiar paralel, în care să coexiste euro cu monede virtuale. Cu certitudine ar fi o manieră populistă de a forța o nouă reformă monetară.

Dar modelul petromonedei din Venezuela nu pare o reușită.

Evident, Venezuela a punctat un eșec, Petrocoinul ar fi trebuit să se dezvolte în concordanță cu prețurile petrolului și rezervele de petrol ale Venezuelei. Dar în Venezuela nimeni nu-ți poate spune care sunt rezervele reale de petrol ale țării. Desigur, noi știm că sunt rezerve potențiale, dar pentru a le explora e nevoie de tehnologie, de investiții uriașe și asta nu se va întâmpla prea curând. Problema din Venezuela este credibilitatea datelor, care a afectat moneda virtuală. Dar cred că toate partidele populiste europene evaluează opțiunea. În esență există un interes pentru monede virtuale, inclusiv la nivelul băncilor centrale, dar nu cred că se referă la monedele virtuale, ci la tehnologia din spatele lor. Nu bitcoinul, ci tehnologia lui va influența viitorul banilor. Simplificând, dacă eu sunt o bancă centrală și am în față un cetățean, prin implementarea tehnologiei, fiecare cetățean ar putea să-și deschidă un cont bancar direct la banca centrală, n-ar mai avea nevoie de un intermediar, de o bancă.

Nathan Rothschild sau J. P. Morgan s-ar răsuci în mormânt…

Dar asta nu se va întâmpla niciodată, deoarece sistemul bancar este foarte puternic și a rezistat reglementărilor. Monedele virtuale se mișcă într-un spațiu nereglementat și, din cauza asta, foarte volatil.

Echipa de economiști a Saxo Bank lansează în fiecare an un set de „previziuni scandaloase”, un fel de pariu pe imposibil. Totuși, anul acesta cred că trei dintre ele par să se împlinească.

Da, avem primăvara africană, am asistat la prăbușirea cotațiilor Bitcoin…

Și la volatilitatea creată de algoritmii de plasamente financiare utilizați de marile bănci de investiții, în primăvara asta.

Exact. Evident, foarte puține dintre aceste previziuni scandaloase se pot împlini. Echipele de analiști financiari ale marilor bănci urmăresc zilnic toate evenimentele la nivel global, pentru a evalua implicațiile și riscurile. De pildă, Africa nu este piața noastră, dar am decis să lansăm o previziune scandaloasă, care, iată, s-a împlinit, despre acest continent deoarece considerăm că, în aceste timpuri, este esențial ca investitorii să înțeleagă ce se întâmplă în lume. De pildă, acum clienții noștri sunt în general pesimiști, ei cred că economia lumii este slăbită și se tem de războaiele comerciale. Așa încât rolul previziunilor scandaloase este acela de a-i învăța să gândească nonconformist, creativ și, pentru asta, le dăm câteva idei despre ce s-ar putea întâmpla, chiar cochetând cu absurdul. În plus, oamenii înțeleg din exercițiul predicțiilor care sunt riscurile, chiar dacă lectura îi distrează. Ne amuzăm și noi mult când le alcătuim și credem că sunt un instrument util și pentru investitori.

 

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele