Economia globală transmite semnale de avertizare

184
5 minute de lectură

În ultima săptămână, au fost publicate date economice care au indus piețelor globale sentimentul creșterii riscului ca țări dezvoltate să intre în recesiune, chiar în acest an. Astfel, datele economice aferente Uniunii Europene arată încetinirea creșterii economice: ritmul de creștere a produsului intern brut (PIB) real s-a diminuat, producția industrială s-a redus în trimestrul al II-lea 2019 cu 2,6% față de aceeași perioadă a anului anterior (mai mult decât dublul anticipațiilor analiștilor). În plus indicatorii de încredere economică au scăzut abrupt, rata inflației a coborât la 1%, iar rata de creștere anuală a activității în construcții s-a redus la 1%.

În Statele Unite, semnalele transmise de indicatorii macroeconomici au fost mixte, rata anuală de creștere a producției industriale s-a redus, indicatorii de încredere macroeconomică au înregistrat rezultate mixte, rata inflației s-a intensificat ușor, vânzările cu amănuntul și-au menținut intensitatea.

Peste toate aceste rezultate s-a suprapus accentuarea războiului comercial între Statele Unite și China.

Acest război comercial are capacitatea de a genera un episod puternic de aversiune  la risc. Deja a generat o volatilitate ridicată a burselor de valori. Acest episod, în cazul în care sancțiunile de o parte și de alta vor continua, poate genera recesiune în anumite țări, volatilitate a monedelor și a ratelor de dobândă și repatrieri ale fluxurilor de capital.

În cazul țărilor care au relații comerciale cu China, războiul comercial are consecințe directe: scăderea schimburilor comerciale, creșterea prețurilor produselor care sunt importate din China. Însă și țările care nu au relații comerciale semnificative cu China vor fi afectate, prin accesul mai greu la piețele internaționale și prin reducerea investițiilor străine din cauza aversiunii globale la risc. În acest al doilea caz, cele mai expuse țări de a intra în recesiune sunt cele din Uniunea Europeană.

Consecința acestor știri a fost o volatilitate crescută a piețelor financiare: ieșirea din acțiuni, intrarea investitorilor în active sigure, cum ar fi obligațiunile guvernamentale (de exemplu, rata de randament pentru obligațiunile emise de Trezoreria Statelor Unite a scăzut și sub 2% – record; de asemenea, toată curba de randament a obligațiunilor emise de guvernul german a devenit negativă), aurul (al cărui preț a crescut la peste 1.500 USD/uncie), evoluția bitcoin (care creștea atunci când apăreau știri negative legate de războiul comercial). De asemenea, s-a majorat prețul riscului (credit spread-ul) dintre obligațiunile nerecomandate investițiilor (non-investment grade) și cele recomandate investițiilor.

Însă cum sunt pregătite economiile dezvoltate să facă față unei potențiale recesiuni? Statele Unite și Uniunea Europeană par că intră într-o situație de divergență.

Statele Unite înregistrează (deși în decelerare) încă o creștere economică solidă (rata anuală reală de creștere a PIB în trimestrul II fiind de 2,3%), indicatorii de încredere în economie au rezultate mixte, deci nu indică o intrare în recesiune a economiei americane, rata șomajului se situează la un nivel foarte redus (3,7 %, probabil un nivel al șomajului care conduce la o majorare a ratei inflației), indicatorii de vânzări cu amănuntul au crescut.

Mai mult, Statele Unite, probabil, sunt singurul stat dezvoltat care are spațiul de manevră de politică monetară (poate utiliza politica monetară pentru impulsionarea economiei). Fed rate este singura rată de politică monetară real-pozitivă dintre țările dezvoltate. Deja, anticipând reducerea ratei de creștere economică, precum și impactul negativ cauzat de războiul comercial, FED a redus cu 25 de puncte de bază rata de dobândă de politică monetară (la intervalul 2,00% – 2,25%). Și, probabil, va mai realiza o reducere (preventivă) a ratei de dobândă, cu 25 de puncte de bază, până la finalul anului.

În schimb, în cazul Uniunii Monetare, Banca Centrală Europeană are un spațiu redus de manevră în ceea ce privește rata de dobândă de politică monetară (care este 0%, în prezent). Poate însă utiliza relaxarea cantitativă (cumpărarea de obligațiuni de pe piața secundară). Însă date fiind ratele de dobândă reduse la euro, probabil că și această strategie va avea un impact redus asupra creșterii economice.

Ceea ce înseamnă că trebuie folosită politica fiscală. Însă doar țările din nordul Europei, și în special Germania, au spațiul fiscal necesar. De exemplu, ca și în perioada de boom economic înaintea crizei din 2008, Germania a avut o politică fiscală prudență și anticiclică. În 2018, Germania înregistrează un excedent bugetar de 1,7% din PIB. Mai mult, toată curba de randament a obligațiunilor suverane emise de Germania este negativă, ceea ce înseamnă că se poate finanța pe orice scadență la o rată de dobândă negativă. 

Într-un scenariu de recesiune în Uniunea Europeană, România ar fi afectată negativ deoarece înregistrează deficite gemene ce trebuie finanțate, inclusiv extern. În 2019, în condițiile unui vârf de ciclu economic, pe o economie încălzită, cel mai probabil, România va înregistra atât deficit de cont curent în jurul valorii de 5% din PIB (5% fiind considerat un nivel de atenție), cât și un deficit bugetar, probabil mai mare de 3% din PIB (care va continua să se majoreze în anii următori). Un factor de accentuare a șocului este și faptul că România este pe o traiectorie de divergență cu grupul de țări central și est-europene din Uniunea Europeană (care, majoritatea, au excedente de cont curent și deficite bugetare reduse sau chiar excedente).

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele