Ediția tipărită | Finanțe și economie
5 iulie 2018 | NITRA
SEAMĂNĂ cu niște gorile de metal, într-o hală cavernoasă, luminată a giorno: 640 de roboți cu pistoale de nituit și cu brațe pentru manipularea pieselor componente. Ei vor intra în acțiune în toamna aceasta, la deschiderea unei noi fabrici pentru Jaguar Land Rover (JLR), construită cu un cost de 1,4 miliarde de euro (1,6 miliarde de dolari) pe terenul unei foste ferme din Nitra, în vestul Slovaciei. Mașinile în construcție vor călători pe o distanță de 3,9 km pe șine Maglev elevate și traseul va dura doar două zile de la început până la final. Roboții, împreună cu 2.800 de lucrători umani, vor asambla un Land Rover Discovery la fiecare două minute.
JLR este doar cel mai recent producător auto care vine în Slovacia. VW a sosit acum 27 de ani, urmat de Kia și PSA. Împreună, aceste firme realizează peste 1 milion de mașini anual, mai multe pe cap de locuitor decât în orice altă țară. JLR a luat în considerare 30 sau 40 de locații, spune Alexander Wortberg, care supraveghează operațiunile de la Nitra. Mexicul are lucrători mai ieftini și (deocamdată, cel puțin) acces favorabil pe piața americană. Dar Nitra este aproape de o nouă autostradă, iar Slovacia are un lanț de aprovizionare impresionant, cu peste 300 de fabrici care produc componente auto.
Noua fabrică JLR oferă o imagine adecvată pentru modelul de dezvoltare al Slovaciei și, în sens mai larg, al Europei Centrale. Mai întâi, a fost construită cu capital străin și în mare parte de contractori străini. Simbolurile pentru Bouygues, din Franța, și Takenaka, din Japonia, le depășesc numeric enorm de mult pe cele ale firmei locale de construcții Dynamik. Apartenența la UE a facilitat fluxul de capital dinspre membrii occidentali ai blocului spre cei estici. În al doilea rând, depinde de clienții din economiile din Vest ca să absoarbă mărfurile produse relativ ieftin în acest hinterland.
Și în al treilea rând, sprijinul Guvernului a fost esențial. Anul trecut, Comisia Europeană a spus că va verifica dacă cei 125 de milioane de euro pe care JLR i-a primit încalcă regulile privind ajutoarele de stat ale UE. Astfel de subvenții sunt comune în Europa Centrală. Investitorii se înghesuie în zonele economice speciale din întreaga regiune, atrași de facilitățile de taxe. Fondurile UE stimulează investițiile în infrastructura care este atractivă pentru investitori, cum sunt drumurile și căile ferate. Chiar și în Polonia, economia cea mai mare și mai diversificată din regiune, acești bani contează. Este vorba despre aproape 3,5 % din PIB și 10% din cheltuielile publice în fiecare an, până în 2022, socotește Pawel Borys, șeful fondului de dezvoltare al Poloniei. În Ungaria, s-au adăugat la cheltuieli de circa 5% din PIB, în cei cinci ani anteriori 2015.
Acest model de dezvoltare condus din afară a avut mult succes. Țări începând de la statele baltice, din Nord, până la statele de pe litoralul Mării Negre au devenit considerabil mai bogate în ultimele două decenii (vezi harta). PIB-ul per capita în Republica Cehă este acum aproape de cel din Spania. Bulgaria și România sunt mult mai sărace, dar reușesc și ele să atragă investiții și să crească.
Comisia Europeană monitorizează progresul a cinci membre UE aflate imediat la Est de Germania și Austria (Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Slovenia și Slovacia) comparativ cu un grup de patru țări bogate „de frontieră” ale UE (Austria, Danemarca, Olanda și Suedia). În 1995, PIB-ul mediu per capita (la paritate de putere de cumpărare) a fost cu circa 55% mai mic în cele cinci țări central-europene decât în țările de frontieră. În 2016, această diferență se redusese la 39%. Veniturile medii din cele cinci țări sunt acum egale cu cele din Portugalia și mult deasupra celor din Grecia. Slovacia a înregistrat avansul cel mai spectaculos.
Sfidarea pentru aceste țări – ca pentru orice hinterland care se bazează pe furnizarea de forță de muncă pentru producția de bunuri pentru vecinii mai bogați, în stil maquiladora – este să se continue nivelarea diferențelor de venituri. Următorul stadiu de dezvoltare va fi cu siguranță mai dificil, necesitând mai mule firme productive, mai mult capital privat și mai multă forță de muncă calificată. Nu este clar dacă Europa Centrală este gata.
Sus, în aer
Deocamdată, curg vremurile bune. Regiunea crește din nou mai puternic. FMI se așteaptă ca aceste țări să se dezvolte cu o medie de circa 4% în acest an, aproape de două ori mai repede decât Europa occidentală. Această expansiune pare să fie mai sustenabilă decât cea anterioară, care s-a încheiat cu criza financiară din 2007-2008. La acel moment, împrumuturile străine ieftine, inclusiv creditele ipotecare în franci elvețieni luate de gospodăriile individuale, stimulaseră consumul, dar s-au dovedit repede greu de plătit. Băncile sunt acum într-o formă mai bună, investițiile joacă un rol mai mare în creștere, iar consumul se sprijină mai puțin pe credite și mai mult pe creșterea veniturilor.
Politicile din ce în ce mai neplăcute din regiune au ofilit un pic lustrul expansiunii spre est a UE. Dar, deocamdată, firmele străine par să nu fie deranjate. Deși Viktor Orban, prim-ministrul Ungariei, este un autoritar iliberal, Mercedes Benz a anunțat o investiție de
1 miliard de euro în această țară, acum doi ani, și intenționează să producă 330.000 de mașini pe an până în 2020. Deși guvernul nativist al Poloniei este ostil față de imigranți și, uneori, și față de statul de drept, capitalul străin continuă să vină, iar creșterea anuală a PIB-ului a atins 5%. Protestele anticorupție l-au răsturnat pe prim-ministrul Slovaciei în martie. Chiar și așa, „corupția sau instabilitatea politică nu îi descurajează pe investitori, atunci când alte condiții sunt bune”, spune un consultant de la Vienneast, un analist de riscuri în afaceri.
Mai ales firmele de construcții se descurcă foarte bine. Activitatea în construcții din regiune a crescut de două ori mai repede decât PIB-ul în ultimii ani, spune Thomas Birtel, șeful Strabag, cea mai mare firmă de construcții din Austria. Europa Centrală reprezintă o cincime din afacerile ei; perspectivele luminoase de acolo explică de ce prețul acțiunilor sale a crescut cu două treimi în ultimii trei ani. Afacerile din Polonia au mers atât de bine încât Strabag se ramifică din infrastructura finanțată de UE la hoteluri, centre comerciale și blocuri de birouri.
Weinberger, un furnizor de materiale de construcție, are 64 de fabrici în întreaga Europa de Est (dacă includem Austria și Turcia). Un purtător de cuvânt pentru această firmă spune că 30% din casele din regiune nu sunt conectate la sistemul de canalizare, față de doar 5% în Europa de Vest. Ungaria a fost cea mai rapidă în ultima vreme, deoarece Orban s-a grăbit înainte de alegeri să construiască drumuri, tunele și poduri. Subvențiile pentru locuințe mai bune au însemnat un boom al vânzărilor de cărămizi.
Serviciile joacă un rol mai mare în această expansiune decât în boomul pre-criză. Cornelius Walter, de la firma de consultanță McKinsey, spune că sectorul activităților de gulere albe se dezvoltă foarte bine. Băncile occidentale își mută slujbele din back office la Est, în locuri plăcute și deloc scumpe, cum este Cracovia. JPMorgan Chase pune 2.500 de locuri de muncă la Varșovia, iar Goldman Sachs recrutează acolo. McKinsey are 1.000 de analiști la Poznan, în centrul Poloniei, care servesc clienții globali. Brexitul va însemna probabil că unele slujbe de nivel mediu din sectorul financiar se vor muta de la Londra. Asociația Liderilor în Afaceri de Servicii din Polonia numără deja 750 de firme, majoritatea deținute de străini, în serviciile de afaceri care angajează 265.000 de oameni.
Fritz Mostbock de la Erste, o bancă austriacă cu 16 milioane de clienți în Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Croația, Serbia, România și Turcia, spune că se așteaptă ca sistemul bancar din Europa de Est să crească mai repede decât în Vest pentru mulți ani de acum încolo. Europa Centrală a transformat Vienna Insurance Group (VIG), o instituție veche de 194 de ani, spune un purtător de cuvânt. Cele 21 de sucursale ale sale din Europa Centrală și de Est furnizează acum jumătate din polițele și profiturile VIG. „Pe măsură ce cresc veniturile, cheltuielile pe asigurări sporesc”, spune el.
Se pare, așadar, că economiile Goldilocks ale Europei Centrale sunt bine poziționate pentru o creștere sustenabilă. Există însă trei motive de îngrijorare: lipsa inovației la firmele locale, un declin demografic care se anunță și o supradependență de străini, mai ales de germani, pentru a impulsiona dezvoltarea.
Prima îngrijorare este ilustrată de modul în care doar puține firme deținute local pot să concureze cu cele străine. Sazka Group este un exemplu, dar este mică. Un operator ceh de companii de loterie, atât acasă cât și în Grecia, Italia, Cipru și Austria, a demonstrat ambiții externe neobișnuite. Anul trecut, a generat venituri de circa 500 de milioane de euro și a avut 5.600 de angajați. Robert Chvatal, patronul ei, vorbește despre planuri de listare la Londra pentru a strânge capital pentru a-și continua extinderea.
Cord Prinzhorn, patronul Prinzhorn Holding, o firmă austriacă de ambalaje și reciclare, care a investit 650 de milioane de euro în Europa Centrală și de Est într-un deceniu, spune că rivalii apar, mai ales în Polonia. Dar nu mulți, și niciunul nu a crescut mult. Puținele firme mari interne sunt mamuți de stat. Care au supraviețuit din zilele precapitaliste, cum este PKN Orlen, o rafinărie de petrol poloneză, cu o capitalizare de piață de peste 8 miliarde de euro.
Regiunea este, în mare parte, un back office și un atelier pentru Europa de Vest, spune Richard Grievson de la WIIW, un think-tank din Viena, și depinde de companii create și cu sediul în altă parte. El este îngrijorat de faptul că, deși conturile de capital deschise și infuziile de investiții străine directe au ajutat-o să crească până acum, ele nu reprezintă o bază puternică pentru continuarea dezvoltării.
Trebuie făcut mai mult pentru a încuraja inovațiile, spune Marcin Piatkowski de la Banca Mondială. El consideră că universitățile și guvernele ar putea să ajute, promovând un management mai bun. Oficialii ar trebui să reacționeze mai rapid, consideră el, ca să aleagă start-upurile care primesc burse pentru cercetare și dezvoltare sau ajutor în expansiune.
Jadwiga Emilewicz, ministrul Economiei din Polonia, consideră că firmele acestei țări sunt îndemnate să urce pe lanțurile valorice. Cheltuielile cu cercetarea și dezvoltarea au ajuns la 1% din PIB anul trecut, de la 0,5% în 2016. Scopul este 2,7% până în 2021, pe linie cu America, Germania și Suedia, liderii mondiali. O „lege a inovațiilor” va acorda beneficii fiscale firmelor care comercializează cercetarea printre alte măsuri pro-business. Alte țări din regiune au scopuri similare.
O dificultate imediată este găsirea de mână de lucru calificată, la prețuri competitive. Lucrătorii au fost absorbiți de boomul din construcții. Wortberg de la JLR tocmai a angajat cel de-al 1.000-lea lucrător al său. Majoritatea sunt slovaci, dar el prevede că va trebui să importe personal, deși birocrații fac treaba asta să fie dificilă. Penuria de forță de muncă calificată se va înrăutăți. Populații îmbătrânite, continuarea emigrației și ostilitatea generalizată față de imigranți înseamnă că forța de muncă se va diminua în curând. Proporția celor de vârsta de pensionare față de populația activă din întreaga regiune crește deja rapid și va crește exponențial în următoarele două decenii.
Piețele muncii sunt rigide. Oamenii din zonele rurale nu vor să se mute pentru un loc de muncă, ceea ce ține ratele de participare la un nivel scăzut. Oamenii mai în vârstă, care au o mai mare probabilitate să locuiască la sat decât cei tineri, au cea mai mică probabilitate să lucreze: potrivit Eurostat, mai puțin de jumătate din polonezii în vârstă de 55 până la 64 de ani au un loc de muncă. La fabrica din Nitra, Wortberg crede că dificultatea de a găsi o locuință înseamnă că lucrătorii nu se mișcă.
Politicile populiste au complicat problema. Anul trecut, Polonia a coborât vârsta de pensionare, limitând imediat forța de muncă. Numărul de polonezi angajați a crescut doar cu 135.000 în 2017, o creștere penibil de mică într-o țară cu o forță de muncă de 18 milioane, care trece printr-un boom economic. Polonia are 152.000 de locuri de muncă libere, iar construcțiile, IT-ul și firmele de transport sunt cele care au mai multe locuri de muncă libere. În Republica Cehă sunt circa cinci locuri de muncă libere la 100 de angajați, cea mai înaltă rată din UE. „Principala problemă a companiilor este lipsa forței de muncă, mai ales a muncitorilor calificați”, spune Adam Czerniak de la Polityika Insight, un think-tank din Varșovia.
Puțini muncitori, muncă grea
Dacă Europa Centrală va reuși să urce pe lanțul de valoare, declinul demografic viitor va conta mai puțin, deoarece muncitorilor mai productivi le va veni mai ușor să sprijine o populație dependentă în creștere. Dar ca să se întâmple asta, trebuie făcute eforturi pentru a crea o forță de muncă calificată. Schemele de ucenicie și educația profesională de tipul celor din Germania, Elveția, Singapore și din țările nordice sunt rare în Europa Centrală.
Între timp, piețele de muncă mai reduse înseamnă creșteri mai rapide ale salariilor, cel puțin în orașe. În Polonia, salariile cresc în medie cu 7% pe an, mult deasupra inflației, spune Borys. Salariile de la Praga sunt aproape de cele din Austria, remarcă un oficial de la banca centrală a Austriei. Birtel de la firma de construcții Strabag spune că se așteaptă ca creșterea salariilor să împingă în sus prețurile materialelor și costul muncii de subcontractare, ceea ce va reduce profiturile. Salariile mai mari distribuie beneficiile economice, mai ales dat fiind faptul că multe salarii au fost disperat de mici. Dar dacă lucrătorii nu devin și ei mai productivi, creșterea salariilor va face ca regiunea să fie mai puțin atractivă pentru investitori. Grievson prezice că demografia va limita creșterea în Europa Centrală începând din anii 2020.
Chiar și până atunci, legăturile apropiate ale regiunii cu Europa de Vest o lasă expusă la orice schimbare a politicilor sau condițiilor financiare de acolo. Dependența sa de exporturi înseamnă că orice slăbire a cererii din Vest va fi repede resimțită. Dacă amenințările președintelui Donald Trump de a ridica nivelul tarifelor la importurile americane de mașini europene devine realitate, producătorii de componente auto vor suferi curând. Ar putea fi de asemenea afectată dacă se va înăspri politica monetară din zona euro, deoarece ratele sunt calculate să se potrivească pentru țările mai mari și mai bogate, mai degrabă decât pentru cele din Est.
În plus, următoarea rundă de fonduri de coeziune ale UE, care va dura din 2021 până în 2027, va fi mult mai puțin generoasă cu Europa Centrală și de Est decât cea prezentă, care a început în 2014 și continuă până în 2020. Propunerile publicate de Comisia Europeană în mai i-ar acorda Poloniei, de pildă, 64 de miliarde de euro, față de 84 de miliarde de euro în 2014-2020. Asta se datorează faptului că Europa Centrală este comparativ mai bogată decât a fost. Și se datorează și faptului că Brexitul va reduce bugetul UE și faptului că vest-europenii sunt enervați de populiștii din Est care refuză să împartă povara refugiaților. Europa Centrală a beneficiat mult de integrarea cu țările dinspre vest. Dar dependența sa de exporturi și de fonduri UE este și o sursă de vulnerabilitate. Ea are nevoie să plănuiască cu ce ar putea să le înlocuiască.
Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Niciodată nu a mers așa de bine”.
Din The Economist, tradus de Roxana Dascălu, publicat sub licență. Articolul original, în engleză, poate fi găsit pe www.economist.com