Haideți să facem un exercițiu de imaginație: dacă bugetul României ar avea, în plus, 38 de miliarde de euro, ce ar face guvernanții cu ei? I-ar împrăștia fiecăruia dintre cetățenii țării? Gestul ar echivala cu un cadou anual, fie de Crăciun, fie de Paști, de 1.954 de euro, pentru fiecare cetățean al României. Sigur, un guvern responsabil nu face cadouri aiurea, deoarece suma este de două ori mai mare decât bugetul de asigurări sociale (19 miliarde de euro).

Această sumă de 38,6 de miliarde de lei este costul anual al corupției, potrivit unui studiu, „Costul anual al corupției în Uniunea Europeană”, publicat de Parlamentul European și alcătuit de Grupul verzilor//Alianța Liberă Europeană (ALE).

Adevăratul cost al corupției afectează viețile oamenilor deoarece, printre altele, alterează prețurile produselor și tarifele serviciilor, iar UE pierde anual 904 miliarde de euro din această cauză. Verzii și aliații lor au fost convingători și, în aceste zile, ei sunt un partener de coaliție râvnit de marile grupări politice europene.

În analiza lor, România era campioana pierderilor provocate de corupție, cu un cost anual de 38,6 miliarde de euro, cam 15% din produsul intern brut (PIB). Tot analiza publica un sondaj, o evaluare a percepției populației noastre asupra fenomenului. Ei bine, 68% dintre cei chestionați au spus că sunt personal afectați de corupție. Și nu e de mirare. Suma pierdută din cauza corupției este de 9 ori mai mare decât cea cheltuită pentru educație și de 5 ori mai mare decât bugetul alocat Sănătății, arată studiul citat.

Cum putem interpreta această analiză care a trecut aproape neobservată la noi? Acum, rezultatul alegerilor demonstrează că și electoratul român s-a săturat de corupție, deoarece a penalizat sever un partid preocupat excesiv de problemele din justiție ale unor lideri.

Dar cifrele șocante care descriu costurile corupției și reacția oamenilor trag un semnal de alarmă pe care ar trebui să-l audă clasa politică: oamenii s-au săturat de corupție, ei vor strategii inteligente, politici coerente și mai puțină birocrație, care în fond alimentează flagelul.

În urmă cu aproape două luni, Ovidiu Nahoi semnala, profetic, în Reporter Global: „Europenii se tem mai mult de corupție decât de imigrație”! Desigur, analiza evalua sentimentul general european, teamă confirmată de rezultatul alegerilor. Până la urmă, scăderea încrederii electoratului european în partidele mari este un efect direct al repulsiei acestuia față de corupție.

În fond, Syriza din Grecia, o coaliție a stângii radicale, a penalizat eșecul marilor partide care și-au împărțit mandatele și au înglodat țara în datorii. În Italia, cele două partide care gestionează astăzi aproape iliberal o economie, la rândul ei periculos de înglodată în datorii, și-au bătut adversarii răpuși de corupție. Succesul mare al verzilor europeni nu se datorează unei coalizări a electoratului în jurul unei mișcări politice care e preocupată de schimbarea climei, deși electoratul european este sensibil la acest mesaj.

Alegerile pentru Parlamentul European au fost un prim test electoral care a demonstrat că tendința electoratului de penalizare a corupției se manifestă puternic și în România. Mai mult, rezultatul referendumului punctează decisiv acest mesaj al românilor.

Acum, partidele trebuie să se replieze și să-și recalibreze programele politice. Trebuie să învețe să negocieze în interesul oamenilor, al economiei, al statului român, până la urmă. Modelul trebuie observat atent la casele mari din Bruxelles: toată lumea negociază intens, important e să ai la masa verde jucători inteligenți, abili și bine intenționați.

La noi, spectacolul post-electoral continuă, stimulat de schimbările politice interne. Europarlamentarele din acest an au semănat mai degrabă cu un scrutin pentru alegerea parlamentului național și a președintelui țării, constată Roxana Zamfirescu în ediția din această săptămână a Reporter Global.

Mizele locale sunt în mare parte economice. Sub bagheta suveranistă a fostului lider al PSD, acum aproape uitat de colaboratori, guvernanții au impus o agendă economică irațională, falimentară pentru unele industrii și riscantă pentru bugetul statului. Avem și noi o mare miză în această vară: ajung la masa verde, a negocierilor, toate mandatele conducerii Băncii Naționale a României (BNR). Poate nicio altă instituție nu este mai importantă pentru românul obișnuit decât cea care-i tipărește banul. Iar tiparnița de bani nu poate fi lăsată la mâna politicienilor, de aici nevoia de independență a băncilor centrale. Agenda economică a unui guvern responsabil trebuie să fie extrem de încărcată, conținând și rezolvarea impasului în care imposibila bombă cu efect întârziat, care a fost OUG 114, șlefuită ulterior pe ici pe colo, dar nu în punctele esențiale.

De altfel, reprezentanții oamenilor de afaceri care conduc firme mici și mijlocii au trasat deja câteva jaloane pentru guvernanți, care încep cu nevoia de a reface stabilitatea și predictibilitatea guvernării sau inițierea unor planuri clare pentru investițiile publice, până la avertismente privind pericolul deficitelor mari și al deprofesionalizării administrației publice. Dar Consiliul Național al IMM-urilor mai lansează un avertisment privind ceea ce liderii săi numesc „Securitatea economiei naţionale”: înfiinţarea Fondului Naţional de Dezvoltare şi Investiţii, care conţine companii de importanţă strategică pentru economia şi siguranţa naţională, are impact asupra întregii ţări, pentru că se referă la avuţia fiecăruia dintre noi”.

Ei bine, alegerile acestea nu trebuie doar să schimbe raporturile de forță din politică, ar trebui să-i și stimuleze pe politicieni, din toate partidele, să refacă, din temelii, strategia economică a României.